5,189 matches
-
fi costat. Începu prin a-și cumpăra un registru cu coperți tari pe care îl purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cursul primelor întîlniri. într-o dimineață întîrziase cîteva minute la un curs și nu mai îndrăznise să intre în sală în urma profesorului, așa că făcu cale întoarsă pe coridor hotărît să-și piardă orele rămase libere în una din cele două cafenele studențești aflate lîngă Institutul de Arhitectură. Era la cîțiva pași de casa scărilor, cînd trecînd prin dreptul toaletelor, una din cele două uși fu izbită cu putere de zid de către cineva aflat în dosul ei și, înainte ca el să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Stăteam Încă În Neubaugasse, cu mama și cu Agnes, pe când Anton, ajuns Între timp independent, era pe punctul de a deveni regele neîncoronat al vieții subterane vieneze. Obișnuia să-și facă veacul prin „cutia neagră“, o chambre separeé la o cafenea, mai Încolo, pe strada mea, În același local care Îi aparținuse cândva tatălui lui Willy Fischl, și sincer, mă Îndoiesc că talentul și cunoștințele mele de latină ar fi fost apreciate acolo. Cu toate acestea, cât am fost colegi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu vise de răzbunare și buzunare goale. Datorită lămpilor chinezești autentice, a canapelelor căptușite cu catifea roșie, a desenelor erotice de pe pereți și a cireșului din papier mâché, suspendat În mijlocul camerei și care făcea mereu niște flori de confetti roz, cafeneaua era un punct de atracție pentru oaspeți din toate punctele cardinale, nu doar din Viena. Singura dată când am trecut pragul acelui loc Într-o seară de toamnă, aceeași toamnă când am părăsit orașul, acesta era plin de turiști asiatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mi-am dat seama că nu conta cine făcea invitația. În acea vineri a trebuit să mă forțez să stau acasă până la patru jumate după-masa. Număram orele, apoi minutele și, În final, secundele - pe cele din urmă, stând În fața unei cafenele vizavi de hotel. Amurgul se lăsase, frigul Începuse să scârțâie. Pentru moment, mă Întrebam dacă ar fi bine să intru și să cumpăr ceva, apoi mi-am dat seama că ar putea părea exagerat. Eram Încântat s-o văd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vizită la Hotelul Kreuzer puțin după Anul Nou - tocmai te-ai tuns, mai știi? - mă gândeam că ar fi frumos să te am ca frate și eram pe punctul de a propune să trecem peste Întâlnire și să mergem la cafeneaua de peste drum. Dar tu păreai atât de serios Încât n-am vrut să te dezamăgesc. Presupun că ne-am Îndrăgostit unul de altul - ea În felul ei, eu În felul meu. Totuși, ca doi frați, ne-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trecut. Emancipată. “ Numele ei de botez era Dorothea. Nu puteam să mă abțin să nu râd. Într-o noapte, la câteva săptămâni după vizita noastră la undație, am discutat cu Dora despre nume. Ca de obicei, ne-am Întâlnit la cafeneaua din fața Hotelului Kreuzer. Ca de obicei, am băut câteva pahare de șnaps și am fumat. Și, tot ca de obicei, am luat-o pe jos prin oraș și am mers acasă la Dora, În vest. Dar de data aceasta, intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
locuință nouă, mai sigură. — Mă gândeam că hotelul ăsta merită vizitat, așa că ieri am trecut pe-acolo. Agitat, chelnerul se Întoarse cu țigările pe care le uitase. Când a plecat, prietenul meu m-a Întrebat dacă-mi mai aminteam de cafeneaua din fața hotelului. Sigur. Din când În când o mai așteptam pe Dora acolo. Ei bine, Anton s-a dus acolo ca să supravegheze hotelul. Locul era pustiu, nu erau decât câteva doamne pe care se Întâmpla să le cunoască. — Fete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În câteva minute a apărut prima persoană care se furișa În hotel, uitându-se vinovat În jur. Era probabil un client vechi, pentru că a ieșit aproape imediat. Scena s-a repetat de câteva ori. Dar, imediat ce s-a Înnoptat și cafeneaua a Închis, au sosit clienți noi și nu s-au mai Întors. Din păcate, din cauza Întunericului, n-a reușit să deslușească cine erau, așa că Anton și-a luat rămas bun de la doamne și a traversat strada. — Mai Întâi am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar Harro nu s-a putut abține să nu mă-ntrebe ce-am căutat la Kreuzer. Încercase să scoat cuțitul din nou și dacă prietenul lui n-ar fi indicat cu capul spre cele două doamne care tocmai ieșiseră din cafeneaua de peste drum, Anton a recunoscut că s-ar fi putut lăsa cu bătaie. Ce vroia să spună, presupun, era că Încă mai avea cuțitul la el. — Ce s-a Întâmplat? — Molly m-a Întrebat dacă vreau să Împărțim amândoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunt totuși construit din ingrediente umane“, a râs - e drept, cam trist. Cuprins de exaltare, am auzit-o cu greu. Dacă vreau, mi-a răspuns, pronunțând cuvintele de parcă ar fi fost străine, putem să ne vedem În seara următoare, la cafeneaua de peste stradă, vis-s-vis de hotel. „De dragul vremurilor apuse?“ am Întrebat, surprins dar entuziasmat În același timp, dornic să-i aud reacția printre bătăile puternice ale nimii. Dar tot ce-am reușit să disting a fost un țiuit sec, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spus, adunând curajul care mi-a mai rămas. Anul trecut, În timpul unei vizite de-ale mele la hotel, mi-ai spus că ți-ar fi plăcut să fim frați. Asta se Întâmpla Înainte să-mi propui să coborâm aici, la cafenea - Înainte să devenim, mă rog, parteneri. Dar e clar că ți-am părut prea serios, și te-ai temut să nu mă dezamăgești dacă se destramă vraja. — Și ce dacă? Dora privi din nou afară pe geam. Păi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-s (nu există un cuvânt mai potrivit!) băștinașii. Întorși acasă! De-aici a început totul! Au fost plecați într-o lungă vacanță și-atât tot! Hei, aici noi suntem anglo-saxonii protestanți albi! Taxiul meu traversează o piață uriașă mărginită de cafenele cu terase pe trotuare, din acelea cum se văd la Roma sau Paris. Numai că aceste cafenele sunt înțesate de evrei. Taxiul depășește un autobuz. Privesc înăuntru pe ferestrele autobuzului. Alți evrei. Inclusiv șoferul. Inclusiv agenții de circulație din fața noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
plecați într-o lungă vacanță și-atât tot! Hei, aici noi suntem anglo-saxonii protestanți albi! Taxiul meu traversează o piață uriașă mărginită de cafenele cu terase pe trotuare, din acelea cum se văd la Roma sau Paris. Numai că aceste cafenele sunt înțesate de evrei. Taxiul depășește un autobuz. Privesc înăuntru pe ferestrele autobuzului. Alți evrei. Inclusiv șoferul. Inclusiv agenții de circulație din fața noastră! La hotel îi cer recepționerului o cameră. Are o mustață subțire și vorbește o engleză de zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
incendiate În raiduri peste graniță. Trenul intră În trepidație și se schimbară macazurile. Grinzi de oțel apărură pe ambele laturi și undeva mai jos, foarte departe, o stradă trecu În diagonală prin Întuneric, iar o lampă străluci la ușa unei cafenele. Liniile se multiplicară și locomotive fără garnitură se-apropiară de expres, fluierând și scoțând jeturi de abur. Semnalele clipiră verde pe deasupra vagoanelor de dormit, iar arcul acoperișului gării se ridică deasupra vagonului. Vânzătorii de ziare Începură să țipe. Un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost pur și simplu o prostie din partea lui Czinner să depună mărturie. — O prostie? Interesul lui politicos o scoase din sărite. Evident c-ați auzit de Czinner. Au Încercat să-l Împuște cu o săptămână Înainte, când stătea la o cafenea. A fost liderul social-democraților. Le-a dat un atu depunând mărturie Împotriva lui Kamnetz. Aveau mandat de arestare pe numele lui pentru mărturie mincinoasă cu douăsprezece ore Înainte de-a se fi terminat procesul. Au stat doar cât să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
favorabil și vorbi răgușit, cu neașteptată imaginație: — Da. Dacă s-ar Întoarce acum, ar găsi lucrurile exact cum fuseseră. Ceasul s-ar fi putut da Înapoi. Hartep ia aceleași mite. Kamnetz e tot cu ochii după copii. Aceleași mahalale, aceleași cafenele cu aceleași concerte la șase și la unsprezece. Carl a plecat de la Moscova, atâta tot, iar noul chelner e un francez. A mai apărut un cinematograf nou lângă Parc. O, da, există o schimbare! Au construit ceva unde a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat de marginea jgheabului, se ridică În picioare și râse ușor. Nu avea sens să te-nfurii pe natură. Ceva mai târziu, găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Încăpere. Se auzea un sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul. Treceau puțini oameni, căci era ora când aceștia luau cina, erau la teatru sau la cinema. Nu se zărea nici un polițist. — Anton. — Taci! se oțărî el și trase jaluzelele, pentru a nu fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și trase de șnurul de care-i atârna revolverul câțiva centimetri mai sus. Se gândi dacă n-ar exista posibilitatea să scape pe fereastră, dar Își aminti că urma să cadă drept În jos, cale de zece metri, până pe marchiza cafenelei. Apoi ușile batante se deschiseră și se Închiseră. Anna șopti prin gaura cheii: — Etajul de jos. Atunci e În regulă, se gândi Joseph. Nu trebuie să mă grăbesc. Înapoi În dormitorul Annei și de acolo peste acoperiș. Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu merge, se gândi el. Nu trebuie să devin nervos. Probabil că mi-am imaginat țipătul acela. Era pe cale să se așeze și să-și termine cafeaua, când Îl auzi iarăși. Era un lucru extraordinar că putea trece neauzit În cafenea. Cât va dura, se Întrebă el, până când ea va deschide fereastra? Atunci o vor auzi. Plecă de la masă și În stradă auzi țipetele mai limpede, dar taximetrele treceau claxonând, câțiva portari de hotel se bălăbăneau pe pavajul lunecos, cărând bagaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu auzi. Ceva lovi pavajul cu un clinchet metalic și Josef privi În jos. Era o monedă de aramă. Curios lucru, se gândi el. Semn de noroc. Dar, aplecându-se s-o ridice, văzu din loc În loc, tot drumul de la cafenea Încoace, monede de aramă și de argint zăcând pe mijlocul trotuarului. Se căută În buzunar și nu dădu decât de o gaură. Sfinte Dumnezeule, se gândi el, să-mi fi căzut Încă de când am ieșit din apartament? Se și văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
unui drum perfect marcat, care ducea, lespede cu lespede și apoi treaptă cu treaptă, la ușa studioului lui Herr Kolber. Începu să refacă rapid drumul pe trotuar, ridicând monedele și Îndesându-le În buzunarul pelerinei, dar nici nu ajunse la cafenea când sticla unui geam se sparse undeva sus, deasupra capului său, și vocea unei femei țipă iar și iar „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Un chelner ieși În goană afară din cafenea și privi În sus; un șofer de taximetru puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-le În buzunarul pelerinei, dar nici nu ajunse la cafenea când sticla unui geam se sparse undeva sus, deasupra capului său, și vocea unei femei țipă iar și iar „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Un chelner ieși În goană afară din cafenea și privi În sus; un șofer de taximetru puse frână și opri mașina la bordură; doi bărbați care jucaseră șah abandonară piesele și ieșiră În stradă. Josef Grünlich considerase că-i liniște sub zăpada care cădea, dar abia acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la bordură; doi bărbați care jucaseră șah abandonară piesele și ieșiră În stradă. Josef Grünlich considerase că-i liniște sub zăpada care cădea, dar abia acum se văzu confruntat cu adevărata liniște, când taximetrul se opri și fiecare om din cafenea Încetă să mai vorbească, iar femeia continua să țipe „Zu Hülfe! Zu Hülfe!“ Cineva spuse „Die Polizei“ și doi polițiști veniră În goana mare din susul străzii, cu tocurile revolverelor zăngănind. Și apoi totul deveni iarăși ca de obicei, cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]