198,527 matches
-
avansate de filozofie, chiar dacă, în mod propagandistic, fac adesea apel la ideal. Însă idealul nu se confundă cu absolutul care e accesibil doar prin adevăr. În accepțiunea biblică nu poți ajunge la Tatăl (absolutul) decât prin Iisus care este adevărul, calea și viața. Ori, și politica, și biserica, în forma ei de instituție, disprețuiesc adevărul - lucru care nu mai trebuie demonstrat întrucât se învață la istorie. Ceea ce-i mișcă pe tirani și teroriști nu este desăvârșirea, nici infinitul și nici măcar idealul
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
un ziar popular, încercînd o altă formulă decît concurența care exploatează faptul divers, istorioarele de scandal ale VIP-urilor autohtone și afaceri amoroase cu iz sexy. Redacțional vorbind, echipa condusă de Marius Tucă s-a înhămat la o muncă din cale afară de dificilă chiar și pentru un periodic, dar pentru un cotidian. * Nici EVENIMENTUL ZILEI nu mai stă doar în paginile obișnuite. Face ediții speciale, de anchetă și investigație, ceea ce în secretomania de la noi, e o performanță jurnalistică pe care nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
o enormă influență: suprarealiștii francezi, futuriștii italieni, expresioniștii germani rămânându-i datori. Precum, dimpotrivă, lirica americană își datorează originalitatea tocmai și anume lipsei de tradiție, de surse, caracterului ei auroral. Ceea ce duce la un alt fel de puritate... În mare, căile investigației pillatiene în sfera liricii pleacă astfel de la inovatoarea Renaștere, către stația poeziei pure - era momentul de vârf al disputei bremondiene - cea “nedespărțită de muzică, de armonia cuvântului golit de înțelesul său noțional, superficial, dar păstrând «inefabilul», neexprimabilul sufletesc care
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
țăran”), a învăța (in-vitiare “a vicia, a răsfăța, a corupe”) etc. Tocmai pentru că au suferit numeroase modificări, cuvintele de origine latină ascund surprize pentru cititor: e spectaculos felul în care din lat. volvere „a rostogoli, a învîrti” provin, pe diverse căi, directe sau indirecte, prin transformări fonetice și prin derivare, cuvinte ca a holba, volbură, vîlvoare, a bulbuca, participiile învechite învolt și desvolt - și, pornind de la ele, chiar formația cultă a dezvolta.
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
intre în funcția de vicepremier, că presa a și reamintit că a fost băgat în tot felul de afaceri controversate. Așa că nici colacul de salvare pe care Cotrocenii l-au oferit Palatului Victoria nu pare să fie cea mai sigură cale către integrarea europeană. Asta ne întoarce, vrînd, nevrînd, la potențialul personal al așa-numiților oameni din umbră de care dispune Puterea. Premierul Năstase n-a avut de unde scoate în față, din tot PSD-ul, o personalitate fără nici un fel de
Ce va face guvernul după? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13076_a_14401]
-
consilierului său. Dar, dincolo de aceste chestiuni de întîietate și de imagine, marea întrebare e dacă guvernul, în formula sa actualizată, se va apuca de treabă. Mă tem că nu. Probabil că vom asista la o nouă pregătire, minuțios pusă la cale, de rezolvare a tuturor hibelor guvernării, iar la o adică, marile probleme vor rămîne pe spinarea primului guvern de după alegeri. Numai că pentru prima oară în istoria noastră post-decembristă e cu putință ca această îndelung exersată tehnică a amînării să
Ce va face guvernul după? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13076_a_14401]
-
cu prejudecata că Europa are datoria să ne integreze așa cum suntem. În clipa în care descoperim că Uniunea Europeană nu ne acceptă oricum, nu ne întrebăm cum am putea ajunge la un numitor comun, ci care ar fi cea mai bună cale pentru a-i păcăli pe „europenii” ăștia care nu știu cu ce se mănîncă politica în România.
Ce va face guvernul după? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13076_a_14401]
-
volum reușește să adune consensul și solidaritatea aproape unanime a lumii literare, atunci când în 1952 i se atribuie Premiul Strega. Dragostea romancierului pentru orașul său natal și pentru oamenii lui are ceva din iubirea pentru femeile care i-au întretăiat calea și cărora, într-un fel sau altul, le-a însemnat destinul. Este o iubire alcătuită din curiozitate emoționată și din cinism critic, din îngăduință și spirit polemic, din maximă înțelegere și dispreț. Este un sentiment chinuit, dar care nu lasă
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
Așa cum sublinia un filozof, în timp ce animalele se ucid pentru supraviețuire, oamenii o fac nu o dată din perversitate, ură nepotolită, cruzime a sufletului, fanatism monstruos. Din nefericire, nu numai teroriștii de pretutindeni, acești demoni ai timpului nostru care nu cunosc altă cale decît aceea a violenței pentru a-și promova “ideile”, a-și afirma “adevărurile” și a-și asigura reușita malefică ucid cu tot mai multă aplicație și inventivitate macabră. O fac pe scară tot mai largă adepții crimei organizate și neorganizate
Înainte de a fi prea târziu by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13057_a_14382]
-
Poezia n-a fost altfel în trecut, dar abia acum poetul se recunoaște neputincios. Scrisului nu trebuie să i se ceară mai mult: „cine povestește e deja pregătit / să nu fie crezut”. Prin forța iluziei că poate indica, existențial, o cale, poezia și-a suprimat - simbolic - producătorul. Până la urmă, nu poezia, ci poetul e un instrument. Abia privit din această perspectivă, textul în proză Corectorul capătă o semnificație. Textul e mai presus de cel care, scriindu-l/corectându-l, are impresia
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
era previzibil, că textele ei ne avertizau, că se simțea disperarea în ele, că erau un strigăt de ajutor. Eu am văzut altă Aglaje. I-am citit prima carte, De ce fierbe copilul în mămăligă, cînd încă mai trăia. Era din cale afară de vie. Să fie sinuciderea unul din actele cele mai vitale? Dacă cineva mi-ar fi cerut un spot publicitar pentru textele ei, cred că ar fi sunat cam așa: “Vreți să învățați să vă jucați? Citiți-o pe Aglaja
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
sau ca Isus, obligată să se supună și fiindu-i îngrozitor de frică. Un mare artist, un mare poet, acest domn Metzger care vrea să ne facă să credem că el n-are nici un merit, că lucrurile i-au ieșit în cale, așa prin hazard. Discuția care urmează e pasionantă. Cineva din sală întreabă pe românește. Alina Baciu - am uitat să amintesc de Alina. Numele vorbește de la sine. Ea e alinătoarea, îmblînzitoarea spiritului pozitivist de la Kulturzentrum. A. B. repetă întrebarea în germană
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
unei calofilii inerțial notate cu semnul plus, are loc însă procesul invers, al poetizării insignifiantului, derizoriului, efemerului. Relațiile acestea izbite de discredit revin în circuitul poetic, grație simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare. Refuzată pe o cale convențională, poezia se reconstituie pe calea spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
plus, are loc însă procesul invers, al poetizării insignifiantului, derizoriului, efemerului. Relațiile acestea izbite de discredit revin în circuitul poetic, grație simplității, purității lor originare. Umilința le acordă aura sa izbăvitoare. Refuzată pe o cale convențională, poezia se reconstituie pe calea spontaneității, favorizată de abordarea unor reprezentări prea puțin frecventate, marginale. Ferită de uzură, lumea obiectelor neînsemnate trezește conștiința din letargia poncifelor redundante: “Mereu față-n față cu pagina goală, minutarele zac neatinse de praful insomniei și de pe targă se rostogolește
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
îmi cresc din osul frunții înmerismări furate din pădurea scufundată aduc o boare umezindu-mi pieptul Poate cândva cerul se despică între urcuș și cădere lung e drumul prin prundișul surpat al căințelor sălcii plângătoare veghează uitarea păcatelor unde șerpuiește calea tristeților? poate cândva în călcâul meu va înflori un pinten îngeresc Unde și când cele ce nu se văd și cele ce se arată în joncțiunea dintre steaua pierdută și viitorul amăgitor se împletesc strâns în cununa tăcerii de nu
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
Venind dinspre Calea Călărașilor, dacă dădeam colțul intrând pe strada Ștefan cel Mare, mângâiam cu privirea fiecare clădire, fiecare poartă pe care le știam așa de bine că le-aș fi putut desena din memorie. Pe dreapta se afla casa lui Bârlădeanu unde
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
a doua fiică a lui, mama Anișoarei și colega mea de școală primară, pe care o poreclisem Țoloi. Frații Boniciolli, Berto (Roberto), cel mare de o seamă cu mine și Metodi cel micuț și șugubăț care ne tot stătea În cale când ne jucam, ne spiona și ne turna la maică-sa dacă făceam ceva nepotrivit, erau favoriții mei prieteni de joacă , după Titi și Gigi Terente. Trecând de casa Anișoarei Niculiță vedeam curtea unde locuia profesorul Leu cu soția și
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
ai cărei părinți erau greci: tatăl vaporean , iar mama casnică , precum majoritatea soțiilor din aceste familii ale călătorilor pe apă. Casa lor care era situată chiar peste drum de doamna Iutzi. De acolo mai făceam câțiva pași și dacă traversam Calea Călărașilor, coborând pe Ștefan cel Mare spre Dunăre, ajungeam la Vadul Budurului unde aveam o altă colegă de clasă, Anișoara Albu cu fratele ei mai mic Radu; și ea era o corcitură bună de ungur cu româncă, cam cum erau
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
numi „comunitate globală”, adăugând celor descriși mai Înainte mai mulți evrei, câteva familii de turci, armeni, nemți, bulgari, macedoneni și lipoveni care locuiau pe străzile paralele cu a noastră. La Școala primară nr. 6, care se afla atunci la colțul Căii Călărașilor cu Grivița și paralelă cu a noastră, eram vreo nouă naționalități În aceiași clasă, dar nimănui nu-i păsa de asta; eram un fel de modelminiatură al corabiei lui Noe comportându-ne firesc, trăind laolaltă destul de armonios până la adolescență
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
accept vinul alb propus de maître d'hôtel. De-ar fi fost posibil, aș fi revoluționat menu-ul casei solicitând o butelie de Löwenbräu. Revoluțiile sunt însă de prost gust, mai ales în gastronomie. După siesta în salonul de fumat, cobor Calea, fac stânga pe Academiei și probez un sacou cu dungulițe cafenii la Fintex, cumpărând și o pereche de pantofi beige auriu de la Filipescu. Apoi mă postez la Capșa. Rămân mai mult de un ceas lângă vitrina cafenelei privind cinematoul bucureștean
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Plec devreme într-un marș prelungit. O iau spre biserica Bălăceanului, fac un ocol, ajung în Covaci. Din Covaci apuc în sus prin Șelari; din Șelari merg la dreapta pe Lipscani; din Lipscani, la stânga, ies în malul gârlii. }in apoi Calea spre centru, ajung în pasagiul Macca; intru în anticărie și răsfoiesc ici-colo până mă încălzesc puțin. Nu-mi scot mănușile cât dau fila, sunt unii cu tot felul de bacili în ei care întorc paginile cu degetul muiat în salivă
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
le țin luciul nepătat până ajung la asfalt întins. Opresc întâi la frații Resch, ridic inelul cu peruzea; cercetez montura - e perfectă, lucrătură măiestrită ca-n vremuri apuse. A doua oprire, la editura Fundației; Rosetti trebuie îndemnat să intervină pe căile lui pentru a-mi ușura misiunea. Boier Sandu e un mediator ideal; are chemare de politician, păcat că e robul plăcerii secrete de a fi dumnezeul scriitorimii. Nu se știe dacă până la urmă nu-și va sacrifica vocația pentru această
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
Noi considerăm că figura Lupului Fenrir (zeitate majoră daco-geto-gotică, identificabilă, funcțional, cu Însuși Zalmoxis!) aduce, În toate cazurile, sugestia demiurgiei, a Întemeierii Neamului Dacilor-DAOI (Poporul CĂII DREPTE, dar și Poporul LUPULUI!)sau, cel puțin, a dorinței de schimbare a lumii (prin PURIFICARE - PURIFICAREA presupunând trecerea prin INIȚIEREA [MIORITICĂ] A MORȚII). Munca acelor “Collegia fabrorum” (societăți secrete, de la Începutul mileniului I, cu misiunea de a “Împăca”, În
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
-său. Devenind mare, la epoci nehotărâte, Îi vine o nebunie, fugind până se vede singur. Atunci se dă de trei ori peste cap, se preface În lup, câine sau altă fiară și pleacă așa turbat, să sfâșie pe cei din calea lui - chiar și pe ai săi » (VIII 92)“. e) Născut din Încrucișarea cu lupi infernali. Este una din credințele pe care le expune Romulus Vulcănescu În lucrarea sa, Mitologie românească. f) Născut din al nouălea frate din nouă frați lunatici
PRICOLICIUL ȘI... ÎNVIEREA! folclor sacral daco-românesc. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Botez () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1486]
-
partizanii din munții Gorjului, noi crezusem - În mod greșit - că el nu este numai fugar, ci un conducător de partizani. Petre Cotoșman, neuitatul țăran gorjean, rapsod și om de arme al rezistenței, pe care providența mi l-a scos În cale, avea antenele lui Întinse În toate straturile, boieresc, țărănesc, orășenesc, ale lumii noastre de atunci, zbuciumate, dar Încă neaplecate, și el ajunsese până la colonelul ascuns și ne adusese vestea dezamăgitoare În privința posibilității de a ajunge prin el la „bărboșii” din
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]