4,287 matches
-
nimeni. Ne-a făcut o propunere surprinzătoare. Cum că, pentru o sumă modică, domnul acela înarmat ne poate trece granița oriunde, dar acceptă și obiecte de valoare. Benjamin s-a oprit din cusut și, în ciuda situației triviale, și-a păstrat calmul, ba chiar și seriozitatea. Ne așteptam ca acești indivizi să fie dați afară. — Te rog să iei copilul ăsta și să plecați de aici - a spus însă el. Și să-mi trimiteți vederi de la mare, ca să le pun în colecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
viața lui mizerabilă. Paul și Claire se așezaseră unul lângă altul, uitând pe moment de certurile lor în fața unei crize de asemenea proporții. Privirile mi s-au oprit asupra lui Paul pentru câteva secunde; nu-mi inspira prea mare încredere calmul, expresia relaxată de pe fața lui drăgălașă. Toți ceilalți erau agitați, inclusiv eu; el de ce nu era? Ajay, mezinul casei, părea mai spiritual ca niciodată, cu părul pieptănat, un pulover dichisit, pantaloni de catifea. Judy, Liz și Mo, care erau principalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era exact cum mi-l aminteam, la fel de umbros, de gol, lucind de curățenie ca întotdeauna. Era ca o cutie albă plină cu crom, cu sticlă și fier. Fără plante, fără tablouri, fără fotografii. Cândva îmi dădea senzația unei oaze de calm, echivalentul unui duș răcoritor într-o zi cu zăpușeală. Acum, în mod ciudat, îl găseam tulburător; albit, ca oasele în soare. Canapelele erau îmbrăcate în pânză albă apretată, mocheta era cu un ton mai închisă, o nuanță neutră. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să intre fără să-și acopere decent umerii și picioarele. Am mers până la ea. Mi-a auzit probabil tocurile cizmelor mele de piele pe podea, dar nu și-a ridicat capul decât atunci când am ajuns lângă birou. Plină de un calm superior. îmi plăcea. — Aș dori să vorbesc cu Shelley Frank, dacă e disponibilă, am spus eu pe un ton politicos. Pot să întreb de ce? Purta o pereche de ochelari cu ramă neagră, din aceia pentru scris, pe care și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ghete din piele maro. Părul ei scurt și fin era dat pe spate într-un fel în care se potrivea de minune cu fața ei osoasă. Era elegantă într-un mod pervers și mai puțin nervoasă decât alte dăți. Acel calm relativ mi l-am explicat de îndată ce a spus: — Uite ce tocmai mi-am cumpărat, și mi-a arătat o sacoșă de la Hobbs, din Covent Garden. Dintre foile de hârtie împachetate cu grijă s-a ivit o pereche de ghete din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
biroul de recepție. Judy face asta numai când e absolută nevoie - detestă să vorbească cu orice Tom, Dick sau Harry care ar putea veni aici. Părea întristată. —Lee era minunată la așa ceva, bineînțeles. Avea mereu răbdare și nu-și pierdea calmul niciodată. Am fost atât de norocoase să o avem aici. Nu-mi vine să cred că nu mai este. Shelley oftă din greu. —îmi pare atât de rău, Sam. Sper că nu te-am supărat. Am dat din cap. —Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
una din ele. Era imaginea unei arcașe, cu arcul încordat în mâinile ei puternice, cu o săgeată fixată. Avea părul tuns scurt și dat uniform pe spate și, deși liniile corpului erau minimale și musculoase, era ceva în poziția ei, calmul de pe fața ei, ce sugerau că nu era o fată, ci o femeie. Stătea în vârful coloanei și la picioarele ei era ceva ce aducea a semn zodiacal. Am presupus că este săgetător. Figura de pe cealaltă coloană era o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de pe listă, da. Dar nu despre asta voiai să vorbești cu mine, nu-i așa? Paul s-a întors brusc cu fața la mine. Din reflex a întrebat: De unde ai știut? L-am prins pe picior greșit și și-a pierdut din calm. Era clar că nu așa își plănuise să decurgă conversația. începea să-mi placă. — Pentru că ai fost foarte surprins când ți-am spus că Ajay și Vicky au avut grijă de Claire. Era cu siguranță ultimul lucru la care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Au durat minute bune de liniște, timp în care am reflectat. Nu eram deloc surprinsă. Catherine Hammond era genul de femeie după care să-ți pierzi capul, care ar fi fost în stare să seducă chiar și pe cineva cu calmul lui Lee. în fața ochilor mi s-au dezlegat deodată multe întrebări. Dar unde intervenea Laura Archer în discuție? Am luat o gură sănătoasă de brandy ca să previn șocul. —OK, am spus ridicând din umeri. E în regulă. începe de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fără speranță. Ar putea să fie încă în viață. Cealaltă femeie își revenise din șoc, reușind să se miște și să îngenuncheze în fața cadavrului, atingându-l. Nu vedeam ce face. Nu, e mort, a spus pe o voce de-un calm care compensa panica prietenei ei. E mort. Are gâtul rupt. Karen, hai înăuntru. Sun la poliție. Nu-mi permiteam să fiu din nou în atenția poliției, nu după cele întâmplate cu Lee. Am apăsat piciorul de pe accelerație și am alunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ca o rutină. Și-a suflat nasul. — Apoi totul s-a petrecut așa cum ai spus. Shelley a spus că urmează să facă un inventar mai devreme și m-am speriat. L-am sunat și mi-a spus să-mi păstrez calmul, că ea nu poate dovedi absolut nimic, dar eu știam că nu o pot convinge. Știam că dacă mă întreabă dacă am văzut cumva tablourile aș fi spus totul. El s-a gândit la jaf. Și a mers, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi aflat de tablourile furate, ar fi omorât-o Paul ca să o facă să tacă? Nu puteam să cred una ca asta. Era un risc prea mare pentru un rezultat prea mic. Paul nu era genul care să-și piardă calmul. Dar probabil o dusese pe Lee în fundul grădinii în încercarea de a o convinge să nu le spună lui Shelley și Judith despre tablourile furate. Poate că ea a refuzat și el a făcut un gest amenințător; Lee s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Și aceea a părut un accident, nu? Laura Archer s-a făcut albă ca și cămașa. Mâna care ținea țigara a început să-i tremure. Va trebui să-ți cer să pleci, a spus pe un ton care își pierduse calmul obișnuit. Și dacă mă duc direct la Cifford Hammond și îi spun ce faci pe la spatele lui? Nu a ținut. A făcut un gest din mână ca și cum elimina orice obiecție. Scrumul de țigară a căzut pe mochetă. Nici măcar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu ar fi trebuit să știe. Era înnebunit după Catherine, bineînțeles, nu putea gândi clar, dar asta nu era o scuză. —Clifford ți-a spus să mă omori? am întrebat, bucurându-mă la auzul vocii mele care încă își păstra calmul. Mă sprijineam de masa din bucătărie, cu mâinile sub mine să-mi țin echilibrul. îmi transpiraseră palmele. M-am întrebat de ce nu-mi răspunde la telefoane, de ce a lăsat-o pe Laura Archer să plece în State fără să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cedat. Voia scrisorile atât de rău că nu prea avea de ales. Era ciudat să stau acolo în întuneric, lângă cineva care voise să mă omoare, vorbind în șoaptă ca și cum am fi negociat afaceri de interes mondial. Mi-am păstrat calmul. îmi era frică de ce eram în stare să îi fac. Nat era rece de-a binelea când a sosit poliția. * * * Ofițerul m-a lăsat în camera de interogatoriu, ducându-se după doctor. Deja mi se făcuse poftă de un calmant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau lichidul personalității și elixirul voinței. Calmul se restabili imediat, iar buteliile norilor vărsau acum fuioare fine și lungi de zăpadă pură care începură să prindă forță și să se răspândească necontenit. Deodată se auzi un singur strigăt prelung, reverberat, ciudat, astfel că toți norii întoarseră capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
flacăra ce m-a aprins apoi. Nu, nu am înțeles-o. Nu puteam fi eu acel personaj luminat de o extraordinară și riguroasă claritate a gândurilor, de o cât se poate de pură clarviziune, acel nou Luca, animat de un calm desăvârșit. Așa cum am spus că eram, imperturbabil, am știut că în acele clipe vom muri, atât eu, cât și Maro, dar înainte de asta trebuie să recunosc că ardeam de dorința de a-i face un rău cât mai mare monstrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceea ce nici măcar n-ar fi lipsit de adevăr. La treabă, atunci. Curios, dar dificultatea pe care ar trebui să o simtă sufletul în fața unui asemenea act de nebunie din al meu lipsește cu desăvârșire. Cum de pot fi atât de calm și de sigur pe mine? De ce nu mă mișcă absolut nimic? Poate cumva nu sunt uman... A-ți lua viața. Cuvintele acestea, care altora le ridică părul în cap, făcându-i să fugă de întâlnirea cu ei înșiși, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ieri am înțeles că nici dorință nu mai ai, că ești sătul, că sunt de prisos, că nu mai putem continua așa. Îți amintești: nici măcar nu m-ai sărutat, nu m-ai îmbrățișat, nu m-ai salutat. În tăcere, cu calmul unui funcționar care a venit la slujbă, ai început să te dezbraci. Mă uitam la ține, la felul cum, stând în fața mea în lenjerie intimă, iartă-mă, nu prea curată, îți împătureai metodic pantalonii. Te priveam cum te apropii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce a spus șeful? Mergi mai domol! Vrei să ne nenorocești? Unde te grăbești așa? Agentul șef se ținea crispat cu mâna de mânerul de deasupra portierei și nu-și desprindea privirea din față. Deși vorbise cât se poate de calm, ceva în vocea lui fusese destul de convingător, pentru ca Vasilică să reducă semnificativ viteza. Trecuseră de un muncel și acum coborau panta destul de mare spre o porțiune mai lină. Pădurea deasă se întindea de o parte și de alta a drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
masă. Mi s-a părut că aveți parte de activitate și, de ce să nu recunosc, adrenalină din belșug. Domnișoară, să nu confundăm! Am spus mai molcomi, adică mai domoliți nu mai înceți. Vorbim mai lin, suntem mai calmi... deși, la calm, voi, ardelenii, ne bateți de departe. Da, se vede. Aveți un pic de accent. N-am ce face, așa vorbim noi. Eu credeam că nu se simte. Nu, nu vreau să mă înțelegeți greșit, îmi place cum sună. Însă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
întâmplat nimic. Așa e, aici a fost război în toată regula. Acum, mă crezi? Din moment ce ai văzut cu ochii tăi, înseamnă că trebuie să mă crezi. Vlad Mihailovici dădu din cap aprobator. Nu mai era nervos, ba chiar zâmbea, iar calmul său îl descumpănea pe mercenar. Se întâmplase ceva cu șeful? Situația era deosebit de gravă însă el nu părea să își dea seama de acest lucru. Liniștește-te! rosti Vlad cu glas ferm. Ia o cafeluță, aprinde-ți o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să vă prezentați demisia, Dacă o veți face, îmi veți lua o greutate de pe umeri, puteți conta deja pe cea mai profundă recunoștință a mea. Ministrul de interne nu răspunse imediat, lăsă să treacă câteva secunde pentru a-și regăsi calmul, apoi întrebă, Ce credeți atunci că ar trebui să facem, Nimic, Vă rog, dragul meu, nu se poate cere unui guvern să nu facă nimic într-o situație ca aceasta, Permiteți-mi să vă spun că într-o situație ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
din arcuri care nu simt, lipsite de un spirit care le-ar permite să-și imagineze că cinci nesemnificative secunde scandate, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, fuseseră o tortură chinuitoare pentru una dintre părți și un calm de sublimă bucurie pentru cealaltă. Prim-ministrul își șterse cu mâneca pijamalei în dungi fruntea care i se făcuse lac de sudoare, apoi, alegându-și cu grijă cuvintele, spuse, Într-adevăr, chestiunea impune o abordare diferită, o evaluare atentă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cel al apărării, Exact, Nu poți să demiți miniștri ca și cum ar fi servitoare, Sunt servitoare, Da, dar după aceea nu vei avea altă soluție decât să pui pe altele, Asta e o chestiune la care trebuie să mă gândesc cu calm, Să gândești, ce, Prefer să nu vorbesc despre asta acum, Sunt soția ta, nu ne aude nimeni, secretele tale sunt și ale mele, Vreau să spun că, având în vedere gravitatea situației, nu va fi pentru nimeni o surpriză dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]