1,940 matches
-
sate ..................................................... ........................88 Iezuitismul în România.............................................. ....................................89 Întâmpinare la critica domnului I. Nădejde asupra părței științifice din cartea de cetire „Învățătorul copiilor”............................................ ...................................................89 O întrebare d-lui A. Gorjan, autorul mai multor cărți de geografie ....................................90 Răspuns la criticele nedrepte și calomniile înverșunate îndreptate contra cărților noastre de școală de cătră domnul Ioan Pop Florantin ............91 Postume ..................................................... ...........................................94 [Fragment de autobiografie]....................................... ......................................94 Făt-Frumos, fiul iepei ..................................................... ............................94 Dragoste chioară și amoriu ghebos ..................................................... .................95 Azi am bani, azi am parale............................................... ...............................96 Cunoaște-te pre
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
cinstite, transparente despre Securitate și Partidul Comunist, acum ne era din toate punctele de vedere mai bine. Dar, se vede mai limpede astăzi, foarte mulți nu au dorit ca discuțiile să depășească stadiul de zvon, de suspiciune generalizată ori de calomnie și delațiune. Între "toți suntem vinovați" (cu variantele sale, de exempu, "toți am colaborat") și "nimeni nu a fost vinovat" ("toți românii sunt patrioți și iubitori de neam"!), s-au făcut averi fabuloase, cariere strălucitoare și afaceri cu tot "ce
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
intensă decât a tinerilor noștri. E adevărat că noi n-am avut atâția eroi, iar pe cei foarte puțini oameni demni din vremea comunismului nu am știut cum să-i împroșcăm mai abitir cu noroi.... Au fost și în Polonia calomnii la adresa disidenților și opozanților, din motive de luptă politică prezentă, dar fără efect asupra populației. Pe când avea șase-șapte ani, tatăl ei i l-a arătat pe Adam Michnik pe stradă, spunându-i cine este, iar ea nu l-a mai
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
era îndreptat împotriva împăratului, am ajuns la concluzia că acest delict aparținea sferei mai ample, categoriei infracțiunilor de lezare a maiestății și mai precis, celei de a treia subcategorii, anume a injuriilor, chiar și prin cuvinte, împotriva împăratului. Complicitatea la calomnie putea fi foarte comod invocată pentru o acuzație de maiestate lezată. Era mijlocul cel mai ușor pentru a scăpa de poet, care obstrucționa prin activitatea sa poetică, dar și prin modul său de viață, eforturile moralizatoare ale lui Augustus. Un
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
făcut de un turnător. Considerând mai ales datorită ideilor antiimperiale ale cercurilor pe care le frecventa sulmonezul, cum va rezulta în mod concret în cele ce urmează, Ovidiu oferea ușor prilejul de a fi învinuit de o asemenea acuzație de calomnie la adresa împăratului: poetul, așa cum nu a ascundea în scrierile sale, tot așa nu-și va ascunde nici în viață "libertatea" de a nu considera nimic sacru, nici din prezent, nici din trecut. 3. Lumea augustană și lumea ovidiană opuse și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
fost delictul său, tot prin excludere, râmânând valabilă vina de complice la calumnia. În acest moment, însă, se pot prezenta două obiecții: Ovidiu ne asigură, cum am văzut, "că nu a spus nimic" (rău la adresa împăratului). Atunci, de ce fel de calomnie poate fi acuzat? Era destul să fi fost prezent (el, într-adevăr, se acuză "că a avut ochi"), la o adunare, la un convivium, unde Augustus a fost calomniat și să nu fi raportat cui trebuia. Va putea Ovidiu să
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să nu fi raportat cui trebuia. Va putea Ovidiu să se dezvinovățească, aducând ca circumstanță atenuantă greșeala, prostia, inocența, de a nu fi evaluat adevăratul caracter al unor discuții cu tentă defăimătoare la adresa lui Augustus, care s-au transformat apoi în calomnii în adevăratul sens al cuvântului. Și să-i spui lui Augustus, e una. Dar era la mijloc Paulus Fabius Maximus în persoană, în a cărui casă se țineau adunările. Și Paulus Fabius Maximus este mâna dreaptă a lui Augustus însuși
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
democratică principalul dușman al regimului Iliescu. Această colorată violență asigură nu numai succesul imediat al publicației în zonele cele mai resentimentare ale societății postdecembriste, ci și o degradare de ansamblu a stilului și limbajului polemic, legitimând scatologicul, invectiva rasistă și calomnia cea mai stridentă în mod normal interzise în dezbaterea politică drept forme licite de expresie publică. Treptat, violența de limbaj și exprimarea deliberat obscenă vor cuprinde sfere din ce în ce mai largi ale expresiei publice, pe care o eliberează de convențiile uzuale. Mulți
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
bătăi organizate, mai ales la țară, pentru a-i intimida pe susținătorii partidelor de opoziție dovedesc că oricine ridică glasul contra lui Iliescu și a echipei sale e înghițit de paradigma Dușmanului intern. Binomul violenței fizice alternând cu defăimarea și calomnia va avea consecințe grave atât pe termen scurt, cât și de durată: una dintre cele mai importante este aceea a transformării confruntărilor politice în opoziții etice ireductibile: angajamentul politic în opoziție se transfigurează, devenind o înaltă asceză morală. Or, când
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
amănunțite a ajuns la concluzia că, pe masura ce se scurge timpul de la primirea unui mesaj, fie și din partea unei surse lipsite de credibilitate, tendința receptorului de a rezista la ideile conținute de mesaj scade progresiv. Astfel, o dată perceput, un mesaj (o calomnie sau o apreciere pozitivă în egală măsură) ar putea fi însușit, după o vreme, fără ca individul să-și mai amintească de la cine l-a auzit și nici în ce context, integrându-l în conștiința, ca și cum ar rezulta din propria experiență
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
a doua zi; se pretinse că frumoasa preoteasă își otrăvise premeditat amantul cu o ceașcă de cafea; arestată, încarcerată, interogată, nu fu pusă în libertate decât după autopsia cadavrului, care dovedi ruptura unei artere. Ea, să-și otrăvească amanții! Ce calomnie absurdă! Sfârșitul prematur al acestui viguros centaur, care promitea să ofere o lungă carieră, trezi emoție în loc înalt. Știuse să se facă util în exercițiul funcțiunilor sale și avea chiar onoarea de a face să se degajeze drumurile când domnitorul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Unii nu pot fără să citească. Sunt mai numeroși însă cei care nu pot fără să scrie. Opulența are oroare de înțelepciune. Speranța haosului rămâne hazardul. Oportuniștii au mirosul foarte dezvoltat. Simt de la distanță aburii fripturii. Există și clasici ai calomniei. Iago a ajuns secretarul general al lumii moderne. Se plictisesc și analfabeții. Dar și aristocrații spiritului. Bărbații respinși de femeile frumoase urăsc și pietrele din jurul lor. Viciile anesteziază procesele de conștiință. În exces, și prudența poate fi ticăloasă. Vanitatea proștilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Fiece om are bunul lui și răul lui. Bun, bun. Rău de bun. Orice propensiune într-o parte corespunde c-o lipsă, c-o ridicare în cealaltă. Oare admirabilul discurs a lui Marc Anton nu cuprinde o ecuațiune? Oare orice calomnie fină, care începe prin a lăuda dușmanul, nu cuprinde o ecuațiune? Obiceiul lui Maiorescu. Oare teză și antiteză - la figuri și comparații - un vierme-n mare ce iubește-o stea - nu cuprinde o ecuațiune? Un vierme-n fundul mării înamorat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
care se simte un concurent. întors de cu-rînd dintr-un spațiu civilizat, am fost izbit și năucit de aceste bolgii. Nu pot decât să mă-ntreb, în privința câte unui scriitor român tipic (din păcate), care crede că talentul justifică orice (calomnia, denigrarea, injuria etc): cum poate supraviețui turpitudinii cu care se-nconjoară zi de zi? Cum poate trăi, el cu el însuși, în aceeași piele, fără să-i crape obrazul de rușine? Nu mă refer aici la cei care au fost
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
grup), grupurile dezvoltă câmpuri ideologice menite să dizolve, să reducă, să minimalizeze tot ce ar putea fi valoare "obiectivă" în grupurile rivale. La suprafață, aceste câmpuri se manifestă prin cele mai diverse 186 mijloace de luptă, de la banalele bârfe și calomnii la snoabele scări de valori locale, de la exclusivismul ge-neraționist la subtile și complicate edificii de idei, toate având însă, în subsidiar, încrengături de interese de tip simian: nevoie de dominare, de confort simbolic și uneori teribil de concret, nevoia compulsivă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ale aceleiași cărți, amândouă produse de mintea ta și de convingerile tale artistice, aceleași dintotdeauna, nu găsea destule superlative pentru primul, iar azi n-are destule injurii pentru al doilea. Ai auzit fapte care ți se reproșează: pure și simple calomnii. Răsfoiești ziarele și revistele, la umbra unui plop firav, cu frunze chircite de căldură. Nu există în tine decât suferința asta, strângerea asta de inimă. Găsești, firește, până la urmă, ceea ce căutai: banalizata mușcătură, previzibila aluzie. Știi că sânt de-acum
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
admira istețimea și îndrăzneala unor înșelători talentați. Apărută recent, Ghidul mincinosului (Dale 1992) este clasificată de librari drept o carte umoristică, după cum a fost și intenția celui care a editat-o. În ciuda riscului de a fi dați în judecată pentru calomnie sau defăimare, oamenii se lansează mai ușor în acuzații de minciună la adresa cuiva decît în alte atacuri la persoană. Max Black (1983:117-118) oferă un exemplu ilustrativ pentru o lansare aproape frivolă într-o acuzație de acest gen, cînd citează
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tîrziu, una dintre ele, A, și-a dat seama că e posibil ca B să o trădeze. Drept urmare, A s-a dus la C pentru a-i mărturisi adevărul, și i-a zis ceea ce se spusese despre ea, plîngîndu-se de calomnia lui B la adresa ei. A i-a spus ceva de genul " Cred că ar trebui să știi..." Apoi C s-a dus la B pentru a o acuza de calomnie. Dacă B nu voia să se certe, ar fi negat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
i-a zis ceea ce se spusese despre ea, plîngîndu-se de calomnia lui B la adresa ei. A i-a spus ceva de genul " Cred că ar trebui să știi..." Apoi C s-a dus la B pentru a o acuza de calomnie. Dacă B nu voia să se certe, ar fi negat acuzația sau ar fi pretins că A inventase totul. După părerea lui du Boulay, valoarea unui asemenea gen de minciună constă în faptul că dacă toată lumea ar fi mințit destul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
personajele prezente în text nu avea vreo legătură cu o persoană reală, în viață sau decedată, aveau scopul de a evidenția distanța dintre realitate și imaginație, și pentru a oferi o oarecare protecție autorilor, editorilor și tipografilor împotriva acuzațiilor de calomnie. Cea mai simplă dezmințire este afirmația: "Toate personajele sînt imaginare" (e.g. Gordon 1957:6). Uneori sînt adăugate și detalii pentru a clarifica mesajul. De exemplu: Acesta este un roman și toate locurile și împrejurările descrise sînt imaginare. De asemenea, și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se numește singură minciună nu mai este acest lucru, ci devine ficțiune". Romanele realiste trebuie să reflecte viața, însă fără a fi copii perfecte. Chiar atunci cînd conține o dezmințire, romanul care imită lumea reală poate fi o satiră. Legile calomniei diferă semnificativ de la o jurisdicție la alta, încît adevărul, care poate constitui o armă de apărare într-un sistem legal, poate fi, în alt sistem, o circumstanță agravantă a ofensei. Însă oricare ar fi criteriile legale, un proces pentru calomnie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
calomniei diferă semnificativ de la o jurisdicție la alta, încît adevărul, care poate constitui o armă de apărare într-un sistem legal, poate fi, în alt sistem, o circumstanță agravantă a ofensei. Însă oricare ar fi criteriile legale, un proces pentru calomnie este o încercare de a nega statutul privilegiat de ficțiune al romanului. Principalul motiv care stă la baza majorității protestelor împotriva operelor literare este mai degrabă defăimarea decît minciuna, însă pot apărea și acuzații de nesinceritate, mai ales atunci cînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
intenția de a-l reprezenta pe reclamant, și că autorul a atribuit în mod înșelător acestui personaj acțiuni negative pe care reclamantul nu le întreprinsese. Sutherland (1978) discută despre unele din problemele care apar din cauza vulnerabilității romancierilor față de acuzațiile de calomnie și menționează diferite atitudini pe care ei le-au adoptat pentru a se apăra. Pericolul persistă, în special atunci cînd comentariul politic ia forma unui roman. După cum spune Sutherland, "Romanul... reflectă viața reală pe riscul propriu". Relația dintre fapt și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca un rezultat al procesului istoric. Scriitorii inovează, iar publicul învață, însă numai odată cu trecerea timpului. În plus, separarea minciunii de falsitate nu rămîne niciodată pe deplin necontestată. Acest lucru este dovedit de permanentele amenințări și intentări de procese pentru calomnie, pornind de la opere literare care urmează prea îndeaproape principiul lui Horațiu. Unii autori au fost pedepsiți de guverne care nu au acceptat faptul că nu ar fi existat nici o legătură între textul literar și lumea reală. În sfîrșit, apariția genului
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
deplasa între limbaje paralele, de a descoperi sensul analogiilor subtile și de a gusta asociațiile neașteptate. Publicistica polemică argheziană conține nenumărate micro-texte de interpelare directă a adversarului, în care enunțarea exclusiv performativă ("somez", "cer", "vreau", "primesc lupta și pe terenul calomniei"157), devine semnul unei virilizări discursive și, implicit, al intenției polemistului de a-și domina preopinentul pe terenul argumentației logice, în care faptele au statutul unor probe incontestabile. E vorba, așadar, nu de un discurs prin care se încearcă negocierea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]