1,444 matches
-
vreodată, citind cele mai umilitoare secrete ale mele. Știi ceva, zice Suze, lasă‑ți astea. Hai să bem un ceai. — OK, zic după o pauză. Mi‑ar prinde bine. O urmez în bucătărie și mă așez cu spatele lipit de caloriferul cald și plăcut. — Deci... cum merge cu Luke? zice Suze în timp ce pune ibricul pe foc. Nu prea bine. Îmi strâng brațele în jurul meu. De fapt, nu merge în nici un fel. — Serios? Suze mă fixează speriată. Doamne, Bex, dar ce s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bine informat în privința situației politice românești, faptul de a-mi da cu pèrerea, în acest caz, îmi pare extrem de necuviincios, mai ales în fața unor experți și analiști politici cum sunt cei de fațè, Aghiotantul, cu automatul pe umèr, absent, sprijinind caloriferul, scrie un sms, probabil unei fete, oare și noaptea doarme tot cu automatul?! Îmi vine sè-l întreb asta, dar n-aș vrea sè-l jignesc chiar în punctul nevralgic al bèrbèției sale, mai ales cè el, bietul, n-are nici o vinè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
să te surprind! Și Încă o dată felicitări! Data viitoare, direct ministru de Interne! * — ...Arăți cam pleoștit, daddy! Te-a obosit ăsta, cine e? Dacă ieșeai să-mi spui, Îl făceam eu să plece... De ce ai deschis geamul iar? Și-așa caloriferele nu merg... Fii drăguță, Teodora, și spune-i șoferului să fie mașina pregătită peste un sfert de oră! În zece minute! Și lasă geamul deschis, darling! Să se ducă mirosul! Capitolul 4 Callypso nu vrea să uite — ...Nimeni nu Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici ca proasta aia de Mirela, care io una nu mi-am permis să te fac obraznică și nesimțită... Deja se răstea Roșioara; Elena, ca gazdă, socotea de datoria ei să aplaneze. — Mai încet, Roșioaro. Trezim vecinii. Ne bate-n calorifer. Și-n contu’ meu, la mine-n casă, io mă fac de râs... — Te faci, dacă lu’ madam Belciu, zor-nevoie, i-a intrat c-o vorbește lumea pe la spate. Și zor-nevoie să fie mereu de față să-și bage nasu-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vârful nasului meu. Avusesem eu grijă să măsor. În stânga era o crăpătură lungă de douăzeci de centimetri, cu multe brațe, ca fluviile din America. Acolo fugiseră Huck și Tom pe o plută, ca și sclavul Jim. Dincolo, lângă țeava de calorifer, era insula unde îi căutaseră cu torțe și așa mai departe. Am închis mai întâi un ochi, apoi pe celălalt și priveliștea a sărit încolo și încoace. Vaporul a trecut pe lângă mine greoi, purtat de roțile lui mari cu palete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-l ascult. El n-avea nevoie de microfoane, ca să fie luat în serios. Dar lucruri din astea îl mai auzisem spunând, acasă la noi. Și le spuneau unul altuia el și mama, când se întrerupea curentul ori se răceau caloriferele. Am alunecat pe jumătate în somn și mi s-a năzărit că îl văd pe Superman zburând pe deasupra țării noastre: a astupat într-o secundă toate gropile de pe străzi, a construit cât ai clipi nenumărate locuințe frumoase, a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aragaz, am liniștit-o pe femeie atât cât am putut și m-am dus înapoi în pat. A doua zi dimineață, scena s-a repetat și, ce să vezi, am găsit niște spumă la capătul din tavan al țevilor de calorifer care trec prin planșeu de la apartamentul de sus la cel de jos. Nu era otravă, ci detergent, numai că a fost imposibil s-o conving și pe doamna Ianu. «Târfa, târfa vrea să mă otrăvească», striga ea întruna. «Doamna Ianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ajunsesem să cred că-și scoate fiecare dinte din gură și îl spală separat. Când se întorcea în cameră, își scutura prosopul de câteva ori, având grijă să nu-i rămână vreo cută și apoi îl așeza la uscat pe calorifer, iar periuța de dinți și săpunul le punea la locul lor. Apoi deschidea radioul și făcea gimnastică. Eu obișnuiam să citesc seara până târziu și puteam să dorm dimineața liniștit până la ora opt. Chiar dacă el se scula și începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de bomboane fine. Motiv să mă ridic, să-mi aranjez gazele cum trebuie în intestine. Când mă întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și tușește în hohote. Enervată că nu poate asculta șansonetele de sub calorifer, tanti Clemanza începe să-i care pumni în spate. - Ochii-n tavan, ochii-n tavan! - Hoo, hoo! Nebuno! Că nu bați fasolea! Desfac cutia cu bomboane. - Ei poftim, uite pe ce dă el banii! Păi ce, crezi că noi avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
burete îmbibat de colesterol. Vreau să fug cât mai repede, să mă culc pe o bancă în parc. Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la masăăă! Porc topit, ghiveci, cafea, coniac, mahorcă. De sub calorifer, Gilbert Becaud mârâie din toți bojocii, nervos că fusese sculat cu noaptea-n cap. Chilot stă lângă farfuria mea, mă privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G de tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
patru din care locatarii aruncă pe fereastră conținutul oalelor de noapte. Noi avem șansa unui confort doi. Sabina își revine la viață. Noaptea facem dragoste în stil clasic. Patul în care murise unchiul lui Marius scârțâie până bat în țeava caloriferului vecinii de sub noi. Niște frustrați! Oricum n-ar fi putut dormi din cauza manelelor de la cârciuma de peste drum, Meduza. Dimineața, după obiceiul meu, mă trezesc mai devreme, să citesc în toaletă. Pe la opt o trezesc și pe Sabina, cu muzică rock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
blana îi e zburlită, coada e ridicată ca mânerul unei pompe de apă. De sub coadă încep să sară biluțe negre, mici. - Zât, fir-ai al.... L XXV Foamea și chiria tind să devină halucinante. Dau un anunț în ziar: „Vând calorifer electric cu ulei, alb, 15 000 000 lei”. A doua zi primesc un telefon de la o voce groasă: - Spune sincer, chiar e calorifer, sau e vorba de iarbă? - Nu, domle, ce iarbă!? - Bine, dacă îl lași la șapte milioane, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai al.... L XXV Foamea și chiria tind să devină halucinante. Dau un anunț în ziar: „Vând calorifer electric cu ulei, alb, 15 000 000 lei”. A doua zi primesc un telefon de la o voce groasă: - Spune sincer, chiar e calorifer, sau e vorba de iarbă? - Nu, domle, ce iarbă!? - Bine, dacă îl lași la șapte milioane, te scap de el. - Nici vorbă! După câteva zeci de apeluri, se decide o cucoană. Oricum, a trebuit să-l las la zece milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Biblie, eventual Ezechiel, 1:5-28: „Făpturile vii însă când alergau și se întorceau...”. Sabina are altă părere. Cel mai tare mă uimește că fiecare tânără româncă are unul sau mai mulți bărbați din străinătate cu care corespondează. Un sfert din calorifer se duce pe un pui și o sticlă de Sangria, un vin spaniol, ușor, rosé. La ora 18, după o adunare la Betel, Casa Domnului, Arthur sună la noi la ușă. E un tip înalt, cu plete albe, blajin, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
transportului în comun. Scoteau o chirie mică pentru că picau pe capul unei băbuțe centrale și îi împuiau capul cu setea lor de cultură, cu seriozitatea și cinstea lor, cu faptul că ar fi putut oricând să-i repare ușile, broaștele, caloriferul, motanul, că sunt chiriași de bază, care vor să păstreze camera cel puțin un an. Bineânțeles că după cel mult trei luni, când fasolea și cartofii erau pe sponci, dispăreau. Niciodată fără să plătească, însă. În fond oamenii erau rezonabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Leo trecuse cu vederea prosoapele, ciorapii și tampoanele însângerate rămase mereu în urma ei. Chiar Adelina recunoștea, într-o scrisoare către acupunctorul Ladea, că parchetul din cameră era putred din cauza puloverelor îmbibate de apă, pe care le punea așa, nestoarse, pe calorifer. Când zâmbea, însă, îi ieșeau la vedere cei doi incisivi puternici, exagerat de lungi. În naivitatea lui, Leo crezuse că putea combate anomalia dăruindu-i best-seller-ul Interviu cu un vampir, de Anne Rice. Adelina, se pare, nu a citit, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora Fără întoarcere, Dorin Popa Fontana di Trevi, Dan Stoica Geanta cu cinci fermoare,Anton Petrovschi-Bacopiatra Gheața din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu Gina, Méhes György Iaduri. Povestiri sadi(comi)ce, Hélène Lenz Iubirea și alte iubiri, Ion Miloș Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras Încotro?, Ion Gheție Întîmplări, Alex Ștefănescu, Lacrima interioară, Solo Juster Madia Mangalena
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o conversație literară, căci cu mine, evident, nu se putea discuta altceva. După vreo jumătate de oră am plecat. După-amiază am simțit că nu-mi vine să învăț pentru a doua zi. Așezat pe lada de la studio, cu picioarele pe caloriferul rece, am privit pe fereastră câteva ore. Aveam un sentiment de predestinare, știam, încă de pe atunci, că sânt prins, că această fetiță-femeie va dezarticula tot edificiul meu interior. Zilele următoare am condus-o din nou până acasă, și treptat ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și țurțurii de gheață se topeau sub un cer luminos, albastru scânteietor. Zăpada se duse și ea în câteva zile și pavajul șoselei Ștefan cel Mare începu să apară de sub stratul de murdărie tulbure. Stăteam după-amieze întregi la fereastră, lângă calorifer, priveam Bucureștiul și mă gândeam la ea. La telefon îmi spusese că e bolnavă, că are gripă, apoi, zilele următoare, răspunsese numai bunică-sa, care nu mi-o dădea la telefon, spunîndu-mi că nu se poate ridica din pat sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
că se purta "normal", ca și când am fi fost doar doi colegi și atât, ca și când n-ar fi fost niciodată nimic între noi. În pauze mă mai întreba ce avem ora următoare, apoi se amesteca printre fetele care se strânseseră lângă calorifer și sporovăiau vesele. Curând se auzi numai vocea ei spartă fabulând despre volane și mode, puternică de parcă s-ar fi adresat unor bătrâni surzi. După ore, Mera ne-a chemat pe la el, pe mine și pe alți câțiva prieteni, căci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Botescu ? A făcut tifos de la răniți și-a murit ! Cum povestești că a murit și mama dumitale ! Muti povestea că își făcuseră bonete de mătase, pentru că pe mătase nu urcau păduchii... în spital nu aveau de niciunele : nici păcură pentru calorifer, nici benzină pentru stația de lumină, nici vată, nici feșe... Era atât de frig încât doctorii operau cu paltoanele pe ei, la lumina lumânărilor... Din cauza aceasta i-a interzis Papa lui Muti să mai meargă la spital, după moartea domnișoarei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Nu lăsase necontaminat nici măcar spațiul intim, toate strategiile lui abile, viclene erau lubrifiantul insidios care făcea să funcționeze mașinăria Anomaliei. CÎt despre lipsuri, În mod cît se poate de oficial, bezna din orașele patriei se regăsea și În stomacurile, În caloriferele, În garderobele și bibliotecile ei și, din ce În ce mai mult, În obiceiurile, În inimile și În mințile ei. În ultimii ani de comunism, nu confortul românilor era pus În pericol, ci chiar subzistența lor. Un fapt cert: România a cunoscut cea mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ajuns o pereche de mumii miniaturale - dinspre ele nu răzbate nici un semn de viață, doar un miros suspect. În salon e rece și umed și un iz acru, de trupuri bolnave care Încearcă cu disperare să-și genereze propria căldură. Caloriferele sînt un decor fără utilitate, emană un frig metalic care străpunge cu ușurință păturile roase (seamănă foarte mult cu cele din dormitoarele militare - și caloriferele, și păturile). Așa că frigul circulă de capul lui dinspre ferestrele pe care pînă la primăvară
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un iz acru, de trupuri bolnave care Încearcă cu disperare să-și genereze propria căldură. Caloriferele sînt un decor fără utilitate, emană un frig metalic care străpunge cu ușurință păturile roase (seamănă foarte mult cu cele din dormitoarele militare - și caloriferele, și păturile). Așa că frigul circulă de capul lui dinspre ferestrele pe care pînă la primăvară e puțin probabil că cineva În toate mințile se va Încumeta să le deschidă. După ce iese medicul de gardă, Moise Îi povestește țăranului curios ce-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]