6,140 matches
-
iar apoi la camionul lui Clyde, am mai mirosit și caprifoiul și m-am simțit cum nu m-am mai simțit niciodată în viața mea. Aerul cald mă înconjura, dulce și liniștit. Era atât de liniște și de întuneric în camionul lui Clyde. Clyde făcea ceva ce eu nu făcusem niciodată și la care nici nu m-am gândit prea mult. Unii băieți mergeau la film cu fetele, dar eu n-am fost niciodată. Nu m-am gândit niciodată să invit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
plăcea să le invit în oraș. Aveam paisprezece ani și nu mă gândisem niciodată la cum arăt. Știam totuși că mă înalț destul de mult. M-am uitat la ceasul pe care mi l-a dat tanti Mae și apoi la camion. Acum o auzeam vorbind, dar nu înțelegeam ce spune. Pe Clyde nu-l auzeam, doar pe cineva respirând. Apoi tanti Mae a tăcut din nou. Ceasul arăta exact ora unsprezece și jumătate. L-am fixat după ceasul farmaciei de lângă sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
după război o să avem case și elicoptere din plastic, dar eu nu am văzut niciuna din astea, dar mă întrebam dacă nu există așa ceva la New York. Acolo aveau de toate. M-am uitat la ceas. Era doisprezece fără zece. În camionul lui Clyde era tot liniște. Am început să mă enervez pe el. Trebuia să fim acasă de vreo oră să vedem cum se descurcă Flora cu mama. Apoi pălăria lui tanti Mae s-a ridicat până la capăt. Am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
el la volan. Tanti Mae a spus: — Noapte bună, Clyde. A deschis ușa. Clyde nu a spus nimic, doar a pornit motorul. Ea a coborât și a închis ușa. L-am auzit pe Clyde cum încerca să schimbe vitezele, dar camionul era vechi, cumpărat înainte de război, și n-avea prea mult noroc. Tanti Mae a venit până la mine. M-a prins de încheietură, s-a uitat la ceas și a exclamat: „Eei.“ Stăteam amândoi acolo și ne uitam la Clyde cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
al vitezelor a risipit liniștea și mirosul de caprifoi atât de tare încât îmi venea să mă duc la el și să-i spun să termine cu toată gălăgia. M-am uitat la tanti Mae, iar ea se uita la camion cu acea linie în jurul gurii ei pe care o avea tot timpul când se enerva. Clyde a pornit în cele din urmă. L-am privit îndepărtându-se cu vioara sărind de acolo colo în remorcă. Am luat-o în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am uitat la buzele ei purpurii. Erau tot umede, și iar m-am întrebat de ce. — Nu stăm mult. Vreau doar să văd ce se întâmplă acolo. Am zis bine, așa că am urcat pe drumul pe care îl foloseau muncitorii și camioanele. Era plin de făgașe, și Jo Lynne se tot împiedica, așa că am apucat-o de mijloc ca să nu cadă. Am fost surprins de talia ei fină. A lui tanti Mae era plină și dreaptă. Am ajuns la primul grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
nici o masă, nici un scaun, nici un raft cu cărți. Nimic, chiar și paturile dispăruseră. Casa era goală, ca și cum Feifel se mutase din apartament și fantoma lui revenise acasă. Era exact așa cum Severino însuși îi povestise - cum hoții vin în vizite-fulger, cu camioane mari, golind casa într-un sfert de oră. Feifel s-a așezat direct pe parchet și a râs. Capul îi atârna ca o floare a soarelui grea de ulei. Apoi strigase: - Dracu’ să te ia! Nu mai era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că în general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o simt în dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung în dreptul lui, o fetiță trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanțuri. Pe cealaltă parte a străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână și chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
amare, neplânse. 6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie. Mă apropii încetișor, ca să nu deranjez, și sun scurt. Din stradă vine zgomot mare: un camion trece zăngănind și cutremurând geamurile. Jos sună telefonul strident, ca în fiecare dimineață. Ușa nu se deschide. Atunci mă hotărăsc să apăs încă o dată pe butonul soneriei și rămân în așteptare. În apartament e tăcere, nu mișcă nimic, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
traversele putrezite de lemn care se rupse și căzu la pământ. Din spate, negura se apropia cu repeziciune, inundând galeria. Întunericul se prăbuși peste el învăluindu-l cu totul. 3 Farurile spintecau întunericul pădurii. În noaptea caldă de au gust, camionul gonea la vale pe panta muntelui. Coroanele copacilor se închideau deasupra drumului, dându-i senzația că merge printr-un tunel nesfârșit și întunecat. Își dădu pe ceafă șapca albastră ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât călcă ușor pedala de frână. Un geamăt de protest se auzi de la roțile peridocului plin ochi cu bușteni groși. Simți cum acesta îl împinge înainte pe pantă și roti ușor volanul redresând camionul care începuse să derapeze ușor. Costi se angajase la Pinforest SA cu numai două luni în urmă. Într-o seară, pierdea vremea alături de ceilalți bărbați din Baia de Sus, în fața barului. El nu avea bani ca să-și cumpere o bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
veacul pe acolo. Venea și el la cârciumă, în speranța că va reuși să găsească ceva de muncă. Stătea așezat pe bordură, făcându-și vânt să plece acasă când apăruse maistrul de la exploatarea forestieră. Voia să angajeze doi șoferi pentru camioanele ce transportau lemnul din parchetele de pe munte. Costi abia terminase liceul în primăvară și era foarte mândru de carnetul de conducere pe care îl luase odată cu absolvirea școlii. Se întorsese acasă dornic să ia viața în piept. Numai că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
hârtii. Pornise la treabă plin de speranță, bucuros că în sfârșit putea să câștige niște bani pentru ai lui. Nu-și făcuse nici un moment iluzii că va primi o mașină nouă, dar nici chiar așa. Îi dăduseră o vechitură de camion din care numai nu curgeau tablele. Arăta jalnic, nici măcar portiera de la șofer nu se închidea ca lumea. Două belciuge sudate țineau un lacăt minuscul. Odată acesta scos, ușa atârna liber în balamale. Pentru a o menține închisă în mers, trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țină pasul cu ceilalți șoferi care izbucneau în râs și își dădeau coate ori de câte ori îl vedeau apărând. Duminică se sculă de dimineață și se duse la garaj. Toată ziua lucrase cu sârg la mașină. Singur în tot parcul auto, repara camionul încercând să-l pună cât de cât la punct. Apoi, seară de seară după ce se întorcea din ultima cursă, rămânea să mai meșterească câte ceva. Pleca târziu, uneori după miezul nopții, târându-se cu greu spre casă unde mai prindea câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcut. Sudase, chituise și îndreptase tabla caroseriei, înlocuise șuruburile lipsă și le strânsese pe celelalte, astfel încât acum mașina nu mai zornăia ci scotea un zgomot plin. Era într-o vineri, tocmai se întorsese din ultima cursă. Descăr case și spălase camionul, iar acum ștergea urmele de apă care se scurgeau de pe caroserie. Bună treabă, băiete auzi el, am făcut bine că te-am adus aici! Tresări și se întoarse repede. Absorbit de treabă, nu băgase de seamă că șeful de coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-i mai era rușine să-l vadă lumea la volanul ei. Îi cam ieșiseră vorbe că era protejatul șefului, pentru că, na, nu-i puțin lucru să fii angajat de numai două luni și să conduci așa o mândrețe de camion, dar el nu-i băga în seamă pe colegi. Îi lăsa să vorbească și își vedea de treabă mai departe. Era mulțumit, lucrurile mergeau bine și câștiga destul cât să-și întrețină familia și să-i mai și rămână. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
viteza într-o treaptă superioară. Eliberă ambreiajul și călcă din nou accelerația. Motorul tuși scurt și se opri cu un zvâcnet care făcu caroseria masivă să tremure. Ei, drăcie! Ce ai drăguță, de ce te-ai oprit? vorbi el drăgăstos cu camionul uriaș. He, he! începu apoi să râdă. Am eliberat eu prea repede ambreiajul, nu-i așa? Scoase repede maneta la punctul mort, după care cuplă viteza a treia, așteptând să audă din nou torsul motorului. Viteza mașinii scăzu brusc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prea repede ambreiajul, nu-i așa? Scoase repede maneta la punctul mort, după care cuplă viteza a treia, așteptând să audă din nou torsul motorului. Viteza mașinii scăzu brusc în momentul în care discul de ambreiaj se cuplă, după care camionul prinse să tremure când motorul începu să fie învârtit de roțile aflate în mișcare. Apoi, cu o zdruncinătură puternică, vehi culul se opri. Nu se poate! exclamă Costi lovind ușor cu palma în volan. Ce ai dragă, de nu pornești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici o curea nu era ruptă, nici un furtun nu era spart și nici o piesă nu lipsea de la locul ei. După o jumătate de oră renunță, pierdea vremea degeaba, nu reușea să-i dea de capăt și pace. Se așeză pe scara camionului cu capul în mâini. Nu știa ce să facă, până în oraș mai erau vreo zece kilometri. Nu-i surâdea ideea să pornească pe jos, dar nici să rămână la mașină până dimineață nu i se părea o soluție strălucită. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asistență tehnică de la garaj ca să vadă ce se poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea de gând să se oprească repede. Se bucura că dimineață, ca să scape de gura lui maică-sa, își luase de acasă și hanoracul. Acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nedumerește? se dumiri Pop. Am priceput, uite despre ce este vorba! Cei de la Pinforest, pentru că despre ei este vorba, au semnalat dispariția țapinarilor. În cazul lor știm exact unde au fost văzuți ultima oară. Apoi, este cazul șoferilor a căror camioane au fost descoperite pe drum. Despre asta vorbim. Toma dădu din cap aprobator. Acum pricepuse ce voia comandantul să spună prin faptul că la locul disparițiilor nu găsiseră nici o urmă. Exprimarea era improprie dar nu comentă, îl înțelegea perfect pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce-i cu voi? întrebă Pop luat prin surprindere. Unde vă grăbiți așa? Cel care salutase, un bărbat tânăr cu fața oacheșă și un părul tuns scurt se grăbi să raporteze: Tocmai primirăm un telefon de la Pinforest. Iarăși găsiră un camion fără șofer în pădure... Mai încet, măi ficior! se auzi din spatele său vocea gravă a lui Anton Mureșan. Nu vezi că șeful nu e singur? Pop se uită la el mirat câteva clipe, nepricepând despre ce este vorba. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Pohoață dădu din nou din cap și opri ascultător sirena. O liniște plăcută se așternu imediat în pădure, netulburată decât de zgomotul roților hârșâind pe macadam. Ieșiră dintr-un viraj ușor și în față, la câteva zeci de metri văzură camionul. Lângă acesta, un grup de oameni își făcea de lucru în jurul său. Roțile mașinii de poliție scrâșniră pe drumul de munte când Pohoață opri la câțiva metri în fața camionului. Cei patru coborâră și se apropiară de bărbații care se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
viraj ușor și în față, la câteva zeci de metri văzură camionul. Lângă acesta, un grup de oameni își făcea de lucru în jurul său. Roțile mașinii de poliție scrâșniră pe drumul de munte când Pohoață opri la câțiva metri în fața camionului. Cei patru coborâră și se apropiară de bărbații care se aflau acolo. Pop dădu mâna cu unul dintre ei și îi salută scurt pe ceilalți. Iar s-a întâmplat! spuse îngrijorat cel mai în vârstă dintre ei. V-am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai în vârstă dintre ei. V-am chemat imediat ce am aflat. Ia spuneți-mi, domnule Drăgan, ce avem aici? întrebă Simion Pop clătinând din cap și apropiindu-se de mașina uriașă oprită pe marginea drumului. Am observat de dimineață lipsa camionului din parc. După ce ceilalți șoferi au plecat la lucru, am început să ne interesăm de Costi Bălan, șoferul. E un băiat bun, chiar foarte bun. Nu ne-a făcut niciodată probleme. Apoi, primul care s-a întors din cursă, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]