1,208 matches
-
incapacității orașului de "a face societate". Cauzele crizei urbane sunt cunoscute, ele decurgând în principal din transformarea raporturilor de producție, care pune acum în lumină o interdependență între bogați și săraci pe care societatea industrială de altădată căuta s-o camufleze. Scăderea drastică a celor angajați în industrie a dus la apariția "claselor periculoase", care se află în oraș, dar nu sunt integrate în el. Spectacolul precarității care afectează mediul urban a destrămat pentru mult timp credința într-un cerc virtuos
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
actori urbani s-au lăsat în voia luptelor pentru putere sau pentru păstrarea mijloacelor de influență. Contestarea din 1968 a readus în dezbatere modalitățile de intervenție ale statului modernizator: el era acuzat că dăduse în fapt naștere unei puteri despotice camuflate în spatele unei modernizări în limbaj. Critica planificării urbane, chiar atunci când aceasta era concepută într-un mod mai deschis de autoritățile locale și societatea civilă, ridica iarăși problema condițiilor posibilității participării efective a populației la crearea și transformarea orașului. Împotmolirea participării
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a cucerit Roma, ci un cadavru. Sin gurul merit al barbarului a fost de a fi avut fler. Fler au avut și iacobinii. Goți cu principii, ei au inaugurat un nou tip de umanitate: retorul sangvinar, rafinat și subtil, barbarul camuflat în ideolog. Înaltei corupții manierate de la începutul veacului, Regentul i-a fost simbolul. Ceea ce uimește înainte de toate la el este lipsa totală de „caracter“. Tratează tre burile statului cu aceeași dezinvoltură ca și pe cele private: și unele, și celelalte
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
seducție până la violență, trecând prin cenzură și disimularea faptelor. O a doua trăsătură se referă la caracterul colectiv al gândirii ideologice: ideologia este o gândire anonimă, colectivă, care nu poate fi atribuită unui singur individ. Ideologia este disimulatoare: ea își camuflează natura ideologică, pretinzând mereu a fi altceva decât ceea ce este. În strânsă legătură cu natura mistificatoare a ideologiei se află revendicarea de raționalitate care o diferențiază de mituri și credințe. Ultima trăsătură indicată de Olivier Reboul vizează relația dintre ideologie
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ideologii totalitare ucigașe. Față de umanitățile tradiționale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepție. Fie că trăiește heideggerian în uitarea Ființei, absorbit de lumea ființărilor maniabile, fie că nu mai are acces decît la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o ființă provincială, autoexilată într-un domeniu periferic al realului, omul modern pare să fie într-o situație proastă, în criză de mijloace pentru a se orienta spre transcendent . Există oare loc, într-o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în poezia epică labișiană este unul desacralizat, agonic, ostil. Spațiul și timpul poartă însemnele sacrului benefic, un fel de centru și altar al naturii în care viața curge nestânjenită. Semnalele mitice pulsează. Arta excepțională a lui Labiș constă în a camufla sâmburele mitic în două-trei învelișuri; cadrul fizic, cosmicizant - expresionist, solul biblic al imaginilor și, ascuns în el, germenele mitic al scenariului. Pe tiparul imaginii pe care i-o oferea poetului satul natal, el formulează într-un carnet de însemnări și
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
lor, care ne vor pregăti astfel terenul pentru explorarea modului de macroarticulare a câmpurilor referențiale. Revenind la textul sadovenian, e de semnalat că primul capitol/macro-cadru al romanului vehiculează încă trei texteme, chiar dacă mai dificil de sesizat. Primele două sunt camuflate în descrierea Magului străvechi de la care Domnu Stamatin pretinde că ar fi învățat calea "de a pătrunde nesilit în miezul lucrurilor", prin intermediul "cunoașterii spirituale", i.e. simbolice (p. 10): "Ascultați ce-am văzut. [3] Cenușa veche sta încă în vatra părăsită
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
stare de gravă nesiguranță printre membri și, până la urmă, s-a ajuns la dizolvarea Partidului Comunist Ungar (Kommunista Magyar Párt - KMP). Acesta va fi reorganizat sub numele de Partidul Păcii (Békepárt-BP). Activiștii partidului organizau din când în când greve (deseori camuflându-se sub denumirea Centrului Național pentru Muncă), îndemnau la acțiuni de sabotaj, împărțeau manifeste și încercau să se întremeze. Unul din personajele centrale ale partidului, Józsa Béla, șef al organizației regionale a Partidului Păcii (Békepárt), ultimul aflat încă în libertate
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
eroare a celorlalți pentru a obține avantaje de ordin moral, psihologic, juridic sau chiar material. Disimularea este „acțiunea de a disimula și rezultatele ei, camuflare, mascare“. A disimula înseamnă a as-cun-de adevărata față a unui lucru, a unei situații, a camufla, Disimularea înseamnă „ascundere, prefăcătorie, fățărnicie, ipocrizie, o activitate îo situațieă care are aparența unui lucru real deși aceasta nu există. Deși asemănătoare, noțiunile „simulare” și „disimulare” a masca. nu sunt identice din punct de vedere semantic. Ele au un element
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
comunitatea moralității. nu va sancționa un astfel de comportament, pentru că oamenii etalează un anumit comportament și în funcție de ceea ce știu că așteaptă ceilalți de la ei. și atâta timp cât percepția lor și experiența îi învață că în multe împrejurări sinceritatea reușește, să-și „camufleze” trăirile lăuntrice, dând o aparență Nevoia de ipocrizie se poate naște și din de moralitate pornirilor sale emoționale. Prin aceasta devine, de fapt, ipocrit. teama Ipocrizia poate fi și o modalitate de omului de a fi izolat de către ceilalți, de
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
este puterea; în raport cu ea, dreptatea este un termen mai slab, fiind ulterioară instituirii unui raport legitim de forțe. Dreptatea este modalitatea puterii de a se face discurs și, prin urmare, de a-și da un chip uman. Contractualiștii moderni au camuflat acest lucru în tehnologia politică, dar procesiunea puterii în cadrul mecanismului contractual lasă să se vadă că norma dreptății normalizează în vederea coeziunii. Când statul național s-a constituit prin dizlocarea vechilor comunități tradiționale (etnice, religioase, lingvistice, regionale etc.) au fost inventate
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
trecerea timpului, marginea "raționalistă" a acțiunii sale critice se înăsprește, întunecându-se tot mai mult la culoare, în sensul unui misionarism logic intratabil, de o unilateralitate inchizitorială aproape fascinantă." Ni se dă și modelul acestei implacabile atitudini justițiare: "excesivul pamflet, camuflat în eseu, "Tremuricii ". Iată acum și cea de-a doua axă: "în aplicațiile datorate fiecărui scriitor în parte, fiecărui univers artistic de unică tonalitate, înțelegerea critică (...Ă se nuanțează nemăsurat, într-o infinitate de percepții locale și cu o capacitate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
ideologii totalitare ucigașe. Față de umanitățile tradiționale, organizate de principii transcendente, omul modern le pare o tulburătoare excepție. Fie că trăiește heideggerian în uitarea Ființei, absorbit de lumea ființărilor maniabile, fie că nu mai are acces decît la un sacru adumbrit, camuflat în profan, fie că a devenit o ființă provincială, autoexilată într-un domeniu periferic al realului, omul modern pare să fie într-o situație proastă, în criză de mijloace pentru a se orienta spre transcendent . Există oare loc, într-o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dezintegrarea URSS, moldovenismul născut de ideologii imperialismului sovietic ar fi trebuit să dispară. Nu a fost însă așa. Eșuând ca proiect etno-lingvistic, moldovenismul nu și-a pierdut calitatea de instrument politic. Forțe politice de orientare veche folosesc moldovenismul pentru ași camufla scopurile rămânerii în sfera de influență a Rusiei. De remarcat că revigorarea acestor elemente se sincronizează cu efortul Moscovei de a-și restabili influența pe teritoriul aparținând fostei URSS. Prăbușirea imperiului sovietic n-a potolit pofta de expansiune rusească, dimpotrivă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
să-mi explorez acest fantastic univers afectiv. Îl explorez și-l folosesc în propriul meu avantaj. Nu mi-l pot reprima așa cum unii filosofi ar fi în stare să-mi recomande. Mi-l pot cel mult ascunde ori întârzia, ori camufla. Îmi mai rămâne ceva de făcut: să-l transfigurez prin creație ori prin rugăciune. Afectivul este o imensă resursă pentru viața noastră, este compostul din care gândirea noastră își poate trage vitalitatea. Afectivul vine din corporalitatea noastră, din ființa noastră
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
comun, îl urmăresc doar pe cel individual, cu orice preț, ceea ce nu conferă confort psihologic nici individului, nici grupului în care individul își joacă rolul său de vanitos incurabil. Ca și cum n-ar fi suficient că vanitosul, conștient sau inconștient, se camuflează, și societatea ascunde coroziunea vanității sub dulceața unei terminologii mult mai inofensive : perseverență, ambiție, tenacitate, când de fapt, consideră Adler, ar trebui să folosească termenul negativ de vanitate. De cele mai multe ori, crede psihologul, această nevoie nefirească și dăunătoare societății, apare
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Monicăi îi reamintește continuu, așa cum doar un părinte preaiubitor o face: Nu-ți neglija doctoratul! Ai un grup care e mult mai mult decât ți-ar fi putut oferi meleagul dâmbovițean. Trebuie să excelezi! Apoi grija pentru viitorul fiicei se camuflează în alt îndemn repetat: căsătorește-te! Inteligența excepțională a Monicăi pare a fi și un impediment în a-și găsi iubitul, soțul. Mama întărește ori de câte ori are ocazia, acest îndemn. Trebuie ca fiica ei să se afle sub protecția unui bărbat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îi lasă și foarte multe alte bunuri, mai ales bijuterii din aur pe care le transformă în bani la un bijutier care-și ia partea și el. Principala grijă a bogaților din comunism este să-și mascheze bogăția, să o camufleze, să pozeze în băieți săraci. Florescu nici nu-și cumpără o vreme mașină, se folosește de taximetriști iar când devine prea cunoscut printre aceștia, apelează la serviciile unui pensionar. Abia într-un târziu își cumpără un Fiat de la Gheorghe Balaci
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
confundau cu activiștii de partid, ceea ce le conferea un statut cu totul diferit. în împrejurările actuale, rolul lor este mult mai important și semnificativ. în marea lor majoritate, ei sunt în opoziție. Există și o categorie importantă de eterni oportuniști, camuflați sub eticheta de apolitici. Dar nu despre aceste foarte specific naționale personaje (totdeauna cu guvernul) intenționăm să ne ocupăm acum. Fenomen numai în aparență paradoxal: intrarea în opoziție a intelectualilor produce o serie întreagă de complicații și probleme. Și ceea ce
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de a fi irepetabil (în definitiv, am adăuga noi, toate evenimentele istorice sunt irepetabile, fapte de succesiune, cum spunea și bătrânul A.D. Xenopol) și de a supraviețui sub diferite forme. Altfel spus, marxismul a eșuat 10, reușind, totuși, să se camufleze, să se metamorfozeze, să se regenereze chiar (toate formulele au o parte oarecare de adevăr) sub forma național comunismului. Despărțirea de trecut și continuitatea sa politică formează, în orice caz, un fir roșu în demonstrațiile politologului nostru. în acest punct
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a național comunismului și el are încă vitalitate. El rămâne singura modalitate de supraviețuire a comunismului în regim de libertate ideologică. întreaga repulsie a comunismului față de Europa, pluralism, democrație, integrare în structuri supranaționale etc. se O nou cultură română poate camufla foarte bine în mândrie și tradiție națională, în apărarea independenței și suveranității naționale. Orice aliniere, impusă prin convenții, la standardele internaționale poate fi denunțată ca amestec în afacerile interne. întreg spiritul totalitar al comunismului este negat, în esență, de mentalitatea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
total desideologizați, sunt într-adevăr onești cu ei înșiși până la capăt... Nu acceptăm, pe de altă parte, nici sofismul primatului definitiv al fragmentului, proclamat genul specific și exemplar al epocii post moderne, formulă incomparabilă de expresie etc. Adesea el nu camuflează, în realitate, decât spiritul amorf, improvizația, o idee sau o inspirație de moment. De asemenea, incapacitatea de a construi, absența unui proiect cultural personal, mondenitatea mai ales a prezenței publicistice, dacă se poate cotidiene, prin acceptarea tuturor comenzilor telefonice. Este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al programului narativ. Toate aceste puncte de vedere confirmă, cumulativ și holistic, teoria Monicăi Borș după care la Eliade nomen est omen; cu atât mai mult cu cât vorbim despre o proză fantastică al cărei obiectiv e acela de a camufla tot ce ține de mysterium tremendum sub aparență profană - adică, transpus în plan lingvistic, de a da cuvintelor o substanță simultan mai ocultă și mai semnificativă decât aceea pe care o exhibă. Astfel, analiza spectrală a numelor proprii, venită dinspre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Fata căpitanului, O fotografie veche de 14 ani, La țigănci, Podul, Pe strada Mântuleasa, Șanțurile, În curte la Dionis, Nouăsprezece trandafiri, Incognito la Buchenwald, Ivan, Les trois Grâces, Dayan, din acest punct de vedere, al capacității numelui propriu de a camufla în el fragmente de istorie sacră. Această analiză etimo-mitologică spectrală excavează un strat întreg de semnificații și fragmente mitologice care, submerse în text dincolo de suprafața aparent inertă a numelui personajelor, așteptau să fie descoperite. Studiul nu doar că propune sau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deveni o hierofanie, poate fi învăluit, într-un anume timp și loc "în prestigiul sacralității". Eliade mărturisea în legătură cu concepția sa despre fantastic, că își are rădăcinile în teoria sa despre "irecognoscibilitatatea miracolului" sau în credința că, după Întrupare, "transcendentul" se camuflează în lume sau în istorie, devenind "irecognoscibil" ("În Șarpele o atmosferă banală și personaje mediocre se transfigurează treptat. Ceea ce venea de "dincolo", ca și toate imaginile paradisiace de la sfârșitul povestirii - erau deja acolo (s.a.) de la început, dar camuflate în banalitatea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]