6,257 matches
-
are contribuții originale în această privință, dar e un teoretician aiurit, iar comparatismul lui nu-l ia nimeni în seamă. Acum să privim lucrurile și pe un plan mai general. Orice Ťcanonť este provizoriu în timp, imperfect în spațiu. Orice canon vrednic de acest nume este, cum l-am numit eu odată, Ťospitalierť. Orice canon e construit în Ťtrepteť. Sunt destui scriitori români care-și pot avea locul acolo." Și opinia lui Spăriosu: "Teoria lui Bloom (care pornește de la conceptul romantic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]
-
nu-l ia nimeni în seamă. Acum să privim lucrurile și pe un plan mai general. Orice Ťcanonť este provizoriu în timp, imperfect în spațiu. Orice canon vrednic de acest nume este, cum l-am numit eu odată, Ťospitalierť. Orice canon e construit în Ťtrepteť. Sunt destui scriitori români care-și pot avea locul acolo." Și opinia lui Spăriosu: "Teoria lui Bloom (care pornește de la conceptul romantic de Ťoriginalitateť) este doar o altă variantă a teoriilor culturale, bazate pe voința de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]
-
mare vis al său. Mai mult, tânărul va susține primul său concert live, la una din cele mai mari săli de concerte din Montreal, Canada. Eric va interpreta la vioara sa virtuală melodia de șase minute a lui Johann Pachelbel - Canon în Do major. Concertul va marca debutul instrumentelor muzicale virtuale, care au fost create de Wan alături de un coleg de facultate.
E paralizat de la gât în jos, dar face ceva care te va impresiona până la lacrimi () [Corola-journal/Journalistic/68136_a_69461]
-
Address is Approximate” este un scurtmetrag în care cel mai răsunător nume este Google Street View. Filmul are mai puțin de trei minute și a fost gândit și realizat de către un singur om, Tom Jenkins. Pentru realizare a folosit un Canon 5D MkII și imagini din soft-ul Google Maps, cu funcția Street View. Autor: Răzvan Băltărețu
Vezi cum Google Street View are rol principal într-un scurtmetraj - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/68137_a_69462]
-
ocupat aria lirică, generația pierdută, căreia i-a aparținut Dinu Ianculescu a trecut în paginile istoriilor literaturii, aproape toți reprezentanții ei au părăsit această lume, succesiunea modernismelor a obosit, ca și resurecția valurilor de suprarealism, a eliberat lirica de ultimele canoane, devenind poezie/ poem tot ce așează în pagină rândurile cu largi margini de ambele părți ale foii. Nu este poet, - bărbat, femeie - numai cine se încăpățânează să nu fie, din cine știe ce complex interior. O pătrățică de spațiu rămâne disponibilă versului
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
nu trăda matca. Văr primar cu epigramistul, autorul de sonete/ rondeluri nu devine niciodată un demiurg, nici damnatul cu turn abolit, el rămâne un Călător răpit de frumusețile firii, de farmecele Doamnei sale, sensibil la frumusețea formelor și la rigoarea canoanelor, în care vede pârghii și nu obstacole. Cu valul de impresii și de imagini ce-i provoacă fervoarea, dar și cu neliniștea față cu indescifrabilul Timp. Și astfel, în al noulea deceniu de viață, Dinu Ianculescu publică volumul de versuri
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
vitalizând bătrânețile genului: "într-un amurg, argintiul pește a uitat/ să rostească rugăciunea de seară/ și-a adormit îmbrăcat." Plăcerea pentru joc este evidentă la un poet respectuos la capriciile rimei, cu inimă pentru ritm și fluid muzical, întru obediența canonului. Un canon îngăduitor: Asul și valetul împreună/ au jucat sub mâna mea sub lună.// Vântul a furat o jumătate/ și ceva din cărțile tăiate// și-am rămas cu-un popă și cu-o damă,/ până norii-și leapădă din scamă
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
genului: "într-un amurg, argintiul pește a uitat/ să rostească rugăciunea de seară/ și-a adormit îmbrăcat." Plăcerea pentru joc este evidentă la un poet respectuos la capriciile rimei, cu inimă pentru ritm și fluid muzical, întru obediența canonului. Un canon îngăduitor: Asul și valetul împreună/ au jucat sub mâna mea sub lună.// Vântul a furat o jumătate/ și ceva din cărțile tăiate// și-am rămas cu-un popă și cu-o damă,/ până norii-și leapădă din scamă" (Danț). Inspirația
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
închine. Iar cînd l-a mai și auzit că îi spune cîntat în grecește Kirie eleison, în prima clipă și-a închipuit că nu mai aude bine. Zaharîci a continuat tot în grecește că îl provocă la o discuție despre canoane. Apoi a trecut la slava de biserică, întrebîn-du-l dacă fiul rătăcitor se putea întoarce rătăcit acasă. Preotul, ce să zică? L-a invitat să discute la el acasă despre această ipoteză. În aceeași zi s-a aflat în oraș că
Poporul ales a doua oară by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6833_a_8158]
-
Granit Ceaușescu, dar și revolta populară care va doborî dictatura (foarte asemănătoare cu scenele din decembrie ´89). Iată deci, câteva motive care mă fac să cred că romanul pe care am încercat să-l caracterizez sumar, merită să intre în canonul prozei românești din a doua jumătate a secolului XX. 1 Noica, C.: Pagini despre sufletul românesc, Humanitas, București 1991, p. 19. 2 Budai-Deleanu, I.: }iganiada, Editura de stat pentru literatură și artă, București 1956, ediție și glosar de J. Byck
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
anului de la noi, nu se mai pot căsători religios, a treia căsătorie în biserică nemaifind permisă, a mărturisit, pentru "ring", părintele Ștefan. O persoană care trece prin mai multe divorțuri săvârșește un păcat care nu va fi iertat, prevede un canon bisericesc. “Divorțul este un păcat făcut contra propriului trup și suflet, contra existenței respectivei persoane. Este un păcat care nu va fi iertat, așa cum spune Sfânta Scriptură, nici în veacul veacului, nici în cel ce va să fie. Îi împiedică
Andreea Marin și Ștefan Bănică, "osândiți" să nu se mai cunune religios by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72842_a_74167]
-
mai sunt admise”, a explicat preotul Ștefan, întrebat dacă cel care trece prin mai multe divorțuri poate obține iertarea păcatelor de la Dumnezeu. Nici Andreea Marin și nici Ștefan Bănică nu se mai pot cununa religios, ei fiind "afurisiți", potrivit unui canon bisericesc. “Acest canon este o lege clară și precisă, până în veșnicie. Din punct de vedere al canonului, păcatul divorțului nu se va ierta nici în veacul veacului și nici în cel ce va să fie, cum spunea Mântuitorul. Afurisenia este
Andreea Marin și Ștefan Bănică, "osândiți" să nu se mai cunune religios by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72842_a_74167]
-
a explicat preotul Ștefan, întrebat dacă cel care trece prin mai multe divorțuri poate obține iertarea păcatelor de la Dumnezeu. Nici Andreea Marin și nici Ștefan Bănică nu se mai pot cununa religios, ei fiind "afurisiți", potrivit unui canon bisericesc. “Acest canon este o lege clară și precisă, până în veșnicie. Din punct de vedere al canonului, păcatul divorțului nu se va ierta nici în veacul veacului și nici în cel ce va să fie, cum spunea Mântuitorul. Afurisenia este o pedeapsă până în
Andreea Marin și Ștefan Bănică, "osândiți" să nu se mai cunune religios by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72842_a_74167]
-
obține iertarea păcatelor de la Dumnezeu. Nici Andreea Marin și nici Ștefan Bănică nu se mai pot cununa religios, ei fiind "afurisiți", potrivit unui canon bisericesc. “Acest canon este o lege clară și precisă, până în veșnicie. Din punct de vedere al canonului, păcatul divorțului nu se va ierta nici în veacul veacului și nici în cel ce va să fie, cum spunea Mântuitorul. Afurisenia este o pedeapsă până în viața viitoare. Este ca un fel de admonestare duhovnicească dată acestor oameni care nu
Andreea Marin și Ștefan Bănică, "osândiți" să nu se mai cunune religios by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72842_a_74167]
-
zadarnic aruncând asupra protejaților săi o ceață artificială, să-i scape. Arhanghelul Mihail dă ordin îngerilor să atace direct drăcimea. Armele lor, în afara paloșelor de foc, niște lasere, sunt: Cruci, evanghelii, moaște, mătănii, posturi și sărindare, rugi, miruri, paraclise, liturghii, canoane, aghiazmă, tămâie... Tot felul ce artilerie cerească, ca pe vrăjmași să-i biruiească... Confuzia-i mare. Dar unde e Mahomed?... El încerca acum să scape pe unde-i mai scurt, mai aproape. Înconjurat de o ceață, se strecura pe unde
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
ansamblurilor.) Istoria este, lăsând deoparte pretextul autorității fără precedent pe care l-au invocat până la saturație comentatorii în cazul lui Manolescu, o carte de critică literară complet lipsită de pedanterie. De aici șocul încercat de cei care, prelucrând conceptul de canon după ureche, au constatat dezamăgiți că, într-un corp de peste 1500 de pagini urmele evlaviei sunt cel mult sporadice. În cea mai recentă carte a lui, Eugen Negrici definea inspirat canonul, în înțeles românesc, drept o "fabrică de sfinți". Din
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
aici șocul încercat de cei care, prelucrând conceptul de canon după ureche, au constatat dezamăgiți că, într-un corp de peste 1500 de pagini urmele evlaviei sunt cel mult sporadice. În cea mai recentă carte a lui, Eugen Negrici definea inspirat canonul, în înțeles românesc, drept o "fabrică de sfinți". Din nefericire, avea dreptate. Și în această privință, vulgata ține loc de competență. E de prisos să investigăm câți dintre recenzenții Istoriei l-au citit pe Harold Bloom înainte de a specula voios
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
Bătălia canonică și care se referea la literatura americană. Sensul pe care îl dăm astăzi conceptului nu mai este neapărat acela din polemicile de peste Ocean. Voi reveni numaidecât la acest aspect. Mi se pare riscant să încep cu o definiție. Canonul se face, nu se discută. Aceasta ar trebui să fie axioma. Dovedită, între altele, și de ineficacitatea majorității încercărilor de definire. Oarecare interes au stârnit în schimb schițele de istorie a canonului. Trebuie precizat că ele au fost anticipate de
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
se pare riscant să încep cu o definiție. Canonul se face, nu se discută. Aceasta ar trebui să fie axioma. Dovedită, între altele, și de ineficacitatea majorității încercărilor de definire. Oarecare interes au stârnit în schimb schițele de istorie a canonului. Trebuie precizat că ele au fost anticipate de conștiința că schimbările se fac în literatură prin reformarea paradigmei. De acest lucru au fost conștienți scriitorii generației '80, promotorii ideii de postmodernism. Ei n-au vorbit de la început despre schimbarea lecturii
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
că ele au fost anticipate de conștiința că schimbările se fac în literatură prin reformarea paradigmei. De acest lucru au fost conștienți scriitorii generației '80, promotorii ideii de postmodernism. Ei n-au vorbit de la început despre schimbarea lecturii, adică despre canonul propriu-zis. Citiseră probabil cărțile lui Lyotard și Kuhn, dar nu și pe a lui Harold Bloom. O bună bucată de vreme discuțiile despre postmodernism din România au alcătuit un talmeș-balmeș de idei nu foarte științific și în orice caz confuz
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
o minimă rigoare în discuție, o astfel de schiță devine însă inevitabilă. Ea nici nu e cine știe cât de greu de alcătuit, fiind vorba de ceva mai mult de un secol și jumătate de literatură în înțelesul nostru de azi. Primul canon a fost acela al generației pașoptiste și formularea lui limpede o găsim în celebra Introducție la Dacia literară a lui Kogălniceanu." Cu minime cunoștințe de istorie, restul descripției se poate aproxima de la sine. Manolescu tratează, așadar, nu canonul în sine
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
azi. Primul canon a fost acela al generației pașoptiste și formularea lui limpede o găsim în celebra Introducție la Dacia literară a lui Kogălniceanu." Cu minime cunoștințe de istorie, restul descripției se poate aproxima de la sine. Manolescu tratează, așadar, nu canonul în sine (am mari dubii că, la noi, noțiunea e funcțională, în lipsa unor antipozi viabili), ci succesiunea tipologică a schimbărilor de canon. E de notat că, dintre toate câte au fost, numai instaurarea modernismului s-a produs cu sprijinul instrumental
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
lui Kogălniceanu." Cu minime cunoștințe de istorie, restul descripției se poate aproxima de la sine. Manolescu tratează, așadar, nu canonul în sine (am mari dubii că, la noi, noțiunea e funcțională, în lipsa unor antipozi viabili), ci succesiunea tipologică a schimbărilor de canon. E de notat că, dintre toate câte au fost, numai instaurarea modernismului s-a produs cu sprijinul instrumental al unor istorii literare. Până la Lovinescu și Călinescu, sarcina a revenit unor simple articole programatice efervescente, semnate, cel dintâi, de Kogălniceanu, cel
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
programatice efervescente, semnate, cel dintâi, de Kogălniceanu, cel de-al doilea, de Maiorescu. Un amănunt și mai important întrerupe însă, la vreme, acest tablou: "Următoarea întrebare este dacă, din anii '80 încoace, avem de-a face cu o schimbare de canon. Întrebarea a fost de obicei confundată cu aceea care privea schimbarea de paradigmă. În fond însă, paradigma postmodernă care succede celei moderne nu a impus un canon postmodern. Încercările, puține, au fost timide și s-au referit aproape exclusiv la
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
dacă, din anii '80 încoace, avem de-a face cu o schimbare de canon. Întrebarea a fost de obicei confundată cu aceea care privea schimbarea de paradigmă. În fond însă, paradigma postmodernă care succede celei moderne nu a impus un canon postmodern. Încercările, puține, au fost timide și s-au referit aproape exclusiv la literatura contemporană. Tevatura a fost reluată după 1989, deși era evident că revoluția nu putea da naștere imediat nici unei noi literaturi, nici unei noi lecturi. Un canon nou
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]