1,205 matches
-
cuvântul meu de basc, În momentul acela puțin Îmi păsa. Așa că, precum de atâtea ori Îl văzusem făcând pe căpitan, am verificat pe pipăite cremenea, care era la locul ei, și am tras cocoșul, Încercând să-i atenuez țăcănitul cu capa. Apoi am strecurat pistolul Între pieptar și cămașă, l-am armat și pe al doilea și am rămas cu el Într-o mână, ținând spada În cealaltă. Capa fiind În sfârșit goală, mi-am pus-o pe umeri. Și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
locul ei, și am tras cocoșul, Încercând să-i atenuez țăcănitul cu capa. Apoi am strecurat pistolul Între pieptar și cămașă, l-am armat și pe al doilea și am rămas cu el Într-o mână, ținând spada În cealaltă. Capa fiind În sfârșit goală, mi-am pus-o pe umeri. Și astfel am terminat pregătirile și am rămas locului neclintit, așteptând. N-a mai durat mult. O lumină străluci În bătătura largă a casei, stingându-se apoi, și o caretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
una gândește cârciumarul și alta bețivul; probabil că Făcătorul nostru avea cu totul alte treburi, fiindcă norii au rămas la locul lor. A Început să-mi vâjâie capul; nu mai știam ce să fac. Astfel Încât am lăsat să-mi cadă capa de pe umeri și m-am ridicat În picioare, cercând să Înțeleg mai bine ce urma să se Întâmple. Și chiar atunci apăru În bătătura largă din fața casei căpitanul Alatriste. Din momentul acela, totul s-a petrecut cu mare iuțeală. Umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că deslușesc pe chipul lui un rictus sever și amar. — Îl cheamă Ordóñez, adăugă. Îl știu din Flandra. Apoi luă pistoalele de pe jos și plecă. Înainte de a-i executa ordinul, m-am dus la borna de la răspântie ca să-i caut capa, am găsit-o și am dat fuga după el să i-o dau. Și-a aruncat-o pe un umăr În timp ce-și ridica mâna ca să mă atingă ușurel pe obraz, Într-un gest de afecțiune neobișnuit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se apropie de el. Atunci, de la balconul Casei Brutarilor, regele nostru, don Filip al IV-lea, foarte liniștit, i-a cerut o archebuză unuia din străjeri și, cu aceeași ținută regală netulburată, a coborât În arenă, și-a potrivit cu eleganță capa și pălăria și a țintit În așa fel Încât ducerea armei la umăr, slobozirea Împușcăturii și moartea taurului s-au petrecut parcă În același timp. Entuziasmul publicului s-a revărsat În aplauze și În urale și s-a vorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
arate În public, aparent netemător de consecințe - mâna, bandajată după Înfruntarea de la Portița Sufletelor, era ca și vindecată -, purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar Întunecat la culoare Închis până la gât; și deși dimineața era destul de călduroasă, avea pe umeri capa ca să acopere cu ea crosa unui pistol pe care și-l vârâse În partea din spate a cingătorii, lângă pumnalul cel lung - daga - și spadă. Contrar celor mai mulți soldați veterani din vremea aceea, Diego Alatriste nu se dădea În vânt după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o constituia pana roșie ce-i Împodobea pălăria cu boruri largi. Dar chiar și așa, aspectul lui distona cu sobrietatea Întunecată a hainei negre a lui don Francisco de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută pe piept, sub capa scurtă, tot neagră, care pe atunci se numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai le făcusem niște mici comisioane la Ștafetă; restul grupului era compus din Licențiatul Calzas, Vicuña, Dómine Pérez și câțiva cunoscuți, sporovăind lângă balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de regele stăpânul nostru! Încuviințau precaut cei de față, printre ei aflându-se doi presupuși veterani cu niște mustăți formidabile, care nu auziseră În viața lor o detunătură de archebuză, doi sau trei pierde-vară, un student de la Salamanca purtând o capă ponosită, deșirat și famelic, pe nume Juan Manuel de Parada, sau de Pradas, un tânăr pictor sosit de curând la Curte și recomandat lui don Francisco de prietenul său, Juan de Fonseca, și un ciubotar cârpaci de pe strada Montera numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și furioasă celor doi. — Oricum, conchise, dacă iese cu scandal, doi contra doi mai merge. Poți conta pe mine. — Știu, zise Alatriste. — Jap, jap și șo pe ei. Poetul Își sprijinea mâna pe garda spadei care Îi ridica la spate capa scurtă. Îți datorez asta și multe altele. Iar maestrul meu nu-i chiar Pacheco. Zâmbiră amândoi la unison, la fel de răutăcios. Luis Pacheco de Narváez era cel mai faimos maestru de scrimă din Madrid, ajungând să dea lecții regelui stăpânul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
salutat grav și solemn, foarte pătruns de importanța rolului său. La ora două după-amiaza, străduța Del Príncipe și intrările corral-ului erau un vălmășag de negustori, meseriași, paji, studenți, preoți, conțopiști, soldați, lachei, scutieri și pungași care cu ocazia aceasta purtau capă, spadă și pumnal, adresându-se unul altuia numai cu caballero și gata să sară la bătaie pentru un loc de unde să privească piesa. La ambianța aceasta gălăgioasă și fascinantă contribuiau din plin și femeile, care Într-un vârtej de rochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
căpitan făcându-i șșșt ca să păstreze tăcerea, deși el nu scosese un cuvințel măcar. M-am Întors mirat și am observat că Diego Alatriste se uita cu atenție la cel care Îl șâșâise, un individ cu moacă de bandit, cu capa Împăturită În patru pe un umăr și cu mâna pe garda spadei. Reprezentația continuă, eu mă lăsai din nou furat de scenă, și deși căpitanul rămânea tăcut și nemișcat, tipul cu capa Împăturită Îl șâșâi iar, apoi Îl țâstui, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
șâșâise, un individ cu moacă de bandit, cu capa Împăturită În patru pe un umăr și cu mâna pe garda spadei. Reprezentația continuă, eu mă lăsai din nou furat de scenă, și deși căpitanul rămânea tăcut și nemișcat, tipul cu capa Împăturită Îl șâșâi iar, apoi Îl țâstui, privindu-l dușmănos și mormăind ceva despre prost-crescuții care nu respectă teatrul, nici nu-i lasă pe ceilalți să asculte. Am simțit atunci cum mâna căpitanului, pe care și-o sprijinise din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se deda la ingenioase jocuri de cuvinte: Îi zice „vară primară“. Nu m-am lămurit nici dacă e vară, nici de-i primară; că s-a văzut și la corzile de chitară: chiar dacă-i „primă“, tot sună dogit, bătăușul cu capa Împăturită În patru Îl șâșâi din nou pe Diego Alatriste, și de data asta i se alăturară doi din ceilalți spadasini care profitaseră de antract pentru a veni mai aproape. Căpitanul Însuși se folosise cândva de același tertip, așa că pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Căpitanul, știind că nu va rezista mult În fața celor cinci bărbați Înarmați și profesioniști, hotărî să nu folosească subtilități de scrimă pentru a-și menaja sănătatea, ci să atenteze numaidecât la cea a dușmanilor. Fandă puternic În direcția celui cu capa Împăturită În patru și, nemaioprindu-se să vadă rezultatul - care nu fu mare lucru -, se aplecă Încercând să-l ologească la țurloaie pe altul cu vizcaína. Și dacă tot am făcut mai Înainte niște socoteli, hai să le continuăm zicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
oțel sfâșiind aerul; astfel că băteau În el loviturile ca grindina. Una Îi veni așa de aproape Încât Îi reteză o mânecă a pieptarului, iar alta l-ar fi străpuns cu siguranță dacă nu i s-ar fi Încurcat În capă. Se răsuci lansând mulinete și fandări În dreapta și În stânga; Îi făcu să dea Înapoi pe doi din potrivnici, Își Încrucișă spada cu unul și daga cu altul, și simți că cineva Îl rănise la cap: tăișul ascuțit și rece al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
grei venind dinspre apus păreau să se ferfenițească sfârtecați de fleșa ascuțită a Turnului Aurit. Așezat pe o bancă de piatră a esplanadei regale, mi-am acoperit umerii cu mantia scurtă și veche a căpitanului, care Îmi ținea loc de capă, și am continuat să aștept, neslăbind din ochi porțile Palatului de care santinelele mă Îndepărtaseră deja de trei ori. Stăteam acolo de foarte mult timp: de când, de dimineață, pe jumătate adormit În fața temniței municipale unde petrecuserăm noaptea - căpitanul Înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
asta mă ocupam când am auzit un cântecel, un refren care Îmi era familiar: un fel de tirurí-ta-ta, și printre reflexele acelea bătând În cenușiu și ocru a apărut o pată Întunecată, nemișcată. Ridicând ochii, am văzut Înaintea mea, cu capă și pălărie, silueta neagră inconfundabilă a lui Gualterio Malatesta. Prima mea reacție În fața vechiului cunoscut de la Portița Sufletelor a fost să dau bir cu fugiții; dar n-am făcut-o. Surpriza m-a amuțit și paralizat Într-atât, Încât n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îl purtam În spatele cingătorii, sub mantia căpitanului, și să Încerc să i-l Înfig dușmanului nostru În vintre. Dar ceva din atitudinea lui Malatesta m-a Împiedicat să fac ori una, ori alta. Deși sinistru și amenințător ca Întotdeauna, cu capa și cu pălăria lui neagră, cu chipu-i slab cu obrajii supți, plini de urme de vărsat și de cicatrici, atitudinea lui nu anunța necazuri imediate. Și În clipa aceea, ca și cum cineva Îi Întinsese brusc cu bidineaua pe față o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe cineva? Am rămas uitându-mă țintă la el de pe banca mea de piatră, fără să-i răspund. Picăturile de ploaie Îmi lunecau pe față, iar lui Îi rămâneau aninate de borurile largi de fetru ale pălăriei și În cutele capei. Cred că va ieși curând, zise după câteva momente, cu vocea aceea a lui stinsă și aspră, nescăpându-mă din ochi ca la Început și stând tot În picioare În fața mea. N-am răspuns nici de astădată, iar el, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Palatului. — Și eu Îl așteptam, adăugă gânditor, cu ochii tot la porțile Alcázar-ului. Din motive diferite de ale tale, bineînțeles. Părea oarecum absent, parcă amuzat de cine știe ce aspect al situației. — Diferite, repetă. Trecu o caretă, cu vizitiul Învăluit Într-o capă impregnată cu ceară. M-am uitat atent, Încercând să-i deslușesc pasagerul. Nu era căpitanul. Lângă mine, italianul se Întorsese să mă privească. Avea același zâmbet sumbru. — Nu-ți face griji. Mi s-a spus că va ieși pe propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
drept, adăugă uitându-se În altă parte, ai fost grozav În noaptea aceea, la Portița Sufletelor. Focurile alea de pistol de la doi pași... Ce să zic. Presupun că Alatriste știe că-ți datorează viața. Scutură picurii de apă din cutele capei și se Înfășură mai bine În ea. Ochii lui, negri și duri ca pietricelele de jais se opriră În sfârșit asupra mea. — Îmi Închipui c-o să ne mai vedem, zise, plecând. Dar deodată se opri și se Întoarse pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe 10 iulie, după lansarea ei, considerată istorică, ce a avut loc pe 8 iulie, în Florida. Naveta, având la bord un echipaj de patru astronauți - trei bărbați și o femeie -, va ateriza la Centrul Spațial Kennedy din apropiere de Cape Canaveral din Florida, joi, la ora 09.58 GMT, dacă vremea o va permite. La o oră de la desprinderea de ISS, Atlantis a efectuat o rotație în jurul stației, la o distanță de circa 200 de metri, pentru că astronauții să poată
Atlantis s-a desprins de Staţia Spaţială, în ultima misiune în spaţiu a unei navete americane () [Corola-journal/Journalistic/69454_a_70779]
-
au lichidat, s-au dus în Egipt, ba unul a plecat în Rhodezia. . - Unde e asta? . - Dracu știe, prin Africa de sud. Manigomian suspina și învîrtea globul. Întâmplarea făcu ca un tânăr armean să-i scrie de la Capetown, trimițîndu-i și un jurnal Cape Times, în care era încercuită cu roșu reclama firmei respectivului. Scria că-i merge foarte bine. . - S-a mărit lumea, zicea Saferian, ce păcat, prea bătrîn,picioarele nu mă țin. . Însă ideea că mai jos, în jurul Mediteranei, era mai bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ozenfant, murmură Munro. Monboddo duse vîrful degetului la frunte. Wilkins murmură: — Maestrul dragon. Un om plin de energie. — Știu, știu. Niciodată nu uit un nume. Un muzician execrabil, dar un administrator excelent. Poftim stiloul, Munro. Uxbridge, vrei să-mi dai capa? Un herlad puse o pelerină verde și grea, dublată cu mătase purpurie pe umerii lui Monboddo, și-l ajută să-i îndrepte faldurile. — Nu, n-o să ne împotrivim lui Ozenfant. Uite ce te rog, Wilkins, rezolvă tu chestiunea asta în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
există, pentru că e o multiplă iluzie și impostură, pentru că e-ntruchipat de-un actor, și scena-n care joacă e făcută din bucăți filmate în mai multe reprize, în zeci de ore de filmare, de nervi și înjurături, de reluări da capo, de mofturi ale vedetelor, de împiedicări în cablurile și șinele de traveling ale aparatelor de filmat, de proptele în spatele fațadelor de scânduri, de efecte de lumină și de scripturi căznite și gaguri furate din reviste vechi, apoi de alte ore
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]