3,764 matches
-
unei singure clădiri gotice victoriene, această curiozitate arhitecturală izvorăște din teoria unui educaționalist despre relația strânsă dintre cult și efortul fizic, pe care a pus-o în practică ajutat de personalul cu vederi progresiste și a fondului de subscripții. Turnul capelei, o structură rotundă, ușor curbată și cu un vârf bulbos, ciudat, este tot ce a mai rămas de pe vremea nebuniei lui Perry, ridicată la înălțimea zilelor sale de iad. Ascuns vederii de contraforturi și terminat într-o cruce, este, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
După o vreme, tații le conduc înapoi pe mame la mașini și pleacă. Apoi, lucrurile încep cu toată seriozitatea. Bagajele sunt urcate sau coborâte pe scări. Băieții mai mici sunt azvârliți și goniți din dormitor la baie, de acolo la capelă, la micul dejun, la sala de clasă, în timp ce băieții mai mari care-i îmbrâncesc și-i gonesc, sunt trimiși la cinci mile distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ajută Școala în bătălia cu hoardele de barbari care-i asediază citadela, Gertler este cel care facilitează accesul barbarilor. Îl citește pe Marx în timpul lecțiilor, refuză să se antreneze cu corpul cadeților și cu toate că are permisiunea să nu vină la capelă, tot se pronunță cu voce tare, destul de des în privința morții lui Dumnezeu și a spectrului care bântuie Europa. Rezultatul este ura lui Fender Greene și (cu aprobarea tacită a lui Hoggart) este persecutat de restul școlii. I se toarnă cerneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
secunde...sunetele se intensifică pe măsură ce invitații ies în grădină. Încordat, șeful portarilor se lasă într-un genunchi, protejând flacăra unui chibrit. Când numărătoarea ajunge la zero, el aprinde fitilul și o rachetă izbucnește în sus, o explozie mare, albă deasupra capelei. Aplauze și ovații. Jonathan o prinde în brațe pe Star. În jurul lor, oamenii se bat pe spate, își dau mâna. Ea n-a fost nicicând mai frumoasă. — Te iubesc, zice el și o sărută. — Dragule, murmură ea. Ce minunat! — Adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
singurii membri ai expediției. Într-o seară, este invitat să cineze la Colegiul Jesus cu noii săi colegi, doctorii Morgan și Gittens. Roba sa scurtă de student face o impresie proastă alături de robele ample ale celor doi, care stau cu capele plecate, să nu piardă vreun cuvânt de laudă. Cinând cu cei doi maeștrii, Jonathan se simte nesigur, lasă privirile în jos spre mesele lungi ale refectoriului, observând privirile celorlalți studenți care vorbesc în șoaptă despre el, și-l arată unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încăierări, Seniorul Kanbei a fost rănit de sabie la genunchiul stâng, iar aceasta ne-a împiedicat să ajungem prea departe. Până la urmă, am fost nevoiți să ne culcăm într-un hambar. Am călătorit noaptea, iar în timpul zilei am dormit în capelele, de pe drum. În sfârșit, am reușit să ajungem la Kyoto. Kanbei continuă povestirea: Dacă am fi reușit să ne refugiem la trupele Oda care înconjurau castelul, am fi scăpat mai ușor. Conform celor auzite în castel, însă, Araki Murashige a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
așteptând, în șuierul vântului de munte. Forțele unite ale clanurilor Oda și Tokugawa intrară în Kai ca niște valuri de furtună. Condusă de Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada atacă Suwa de sus și pârjoli Capela Suwa Myojin și un număr de temple buddhiste. Arse până-n temelii casele oamenilor de rând din lungul drumului, în timp ce urmărea soldați inamici supraviețuitori și înainta - zi și noapte - spre Nirasaki și Kofu. Într-un târziu, sosi și sfârșitul. Era dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Seniorul Nobunaga, dar, cum reușita nu se întrevede, în ultimul timp, au început să caute sprijinul oamenilor de rând. Cutreieră toate provinciile, solicitând contribuții, bătând la fiecare ușă, și am auzit că au început chiar și să construiască provizoriu capele pe locurile vechilor temple. — Bine, și-atunci comisionul mesagerului pe care ți l-a trimis de două sau trei ori marele preot din Yokawa are vreo legătură cu cererea asta? — Nu, își feri grăbit Mitsuharu ochii, după care, îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pentru munte și îl însoțește numai Amano Genemon. Plănuiesc să-și mâne caii până la Hiyoshi. Sau, cel puțin așa a spus Seniorul Mitsuhide, în timp ce încălța sandalele de paie la ușă, adineaori. Mitsuharu nu lipsea niciodată de la rugăciunile de dimineață, în fața capelei castelului și la altarul familiei, dar, în ziua aceea, le neglijă pe amândouă. Echipându-se atât cu sabia lungă, cât și cu cea scurtă, porni grăbit, spre intrare. Dar Mitsuhide și vasalul său plecaseră deja, iar acolo nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Pe când cei doi călăreți treceau prin sat, cotind pe drumul care urca spre Templul Enryaku, soarele de dimineață începuse, în sfârșit, să sclipească pe apele lacului. Ce facem cu caii, după ce descălecăm la urcuș? întrebă Genemon. — A fost construită o capelă nouă pe locul celei vechi. Trebuie să existe și niște acareturi prin apropiere. Dacă nu, îi putem lăsa cu îngrijitorul de la capelă. Un călăreț singuratic își îndemna calul, ca să-i ajungă din urmă. Nu cumva ne strigă cineva din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sclipească pe apele lacului. Ce facem cu caii, după ce descălecăm la urcuș? întrebă Genemon. — A fost construită o capelă nouă pe locul celei vechi. Trebuie să existe și niște acareturi prin apropiere. Dacă nu, îi putem lăsa cu îngrijitorul de la capelă. Un călăreț singuratic își îndemna calul, ca să-i ajungă din urmă. Nu cumva ne strigă cineva din spate? întrebă Genemon, destul de îngrijorat. — Dacă ne urmărește cineva, sunt sigur că e Mitsuharu. Ieri, părea dornic să mă oprească de a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuhide părăsi castelul, însoțit de câțiva vasali. Era îmbrăcat subțire și nu-i luase pe vasalii lui obișnuiți. Deși nu se făcuse nici un anunț oficial, până și soldații de la castel știau că stăpânul lor avea să-și petreacă noaptea la Capela Atago. Înainte de a pleca spre apus, Mitsuhide se ducea la capelă pentru a se ruga să aibă noroc în luptă. Însoțit de câțiva dintre cei mai buni prieteni ai lui, urma să locuiască în capelă pentru a ține un cenaclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-i luase pe vasalii lui obișnuiți. Deși nu se făcuse nici un anunț oficial, până și soldații de la castel știau că stăpânul lor avea să-și petreacă noaptea la Capela Atago. Înainte de a pleca spre apus, Mitsuhide se ducea la capelă pentru a se ruga să aibă noroc în luptă. Însoțit de câțiva dintre cei mai buni prieteni ai lui, urma să locuiască în capelă pentru a ține un cenaclu de poezie, întorcându-se a doua zi. Când se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-și petreacă noaptea la Capela Atago. Înainte de a pleca spre apus, Mitsuhide se ducea la capelă pentru a se ruga să aibă noroc în luptă. Însoțit de câțiva dintre cei mai buni prieteni ai lui, urma să locuiască în capelă pentru a ține un cenaclu de poezie, întorcându-se a doua zi. Când se spunea că mergea la capelă ca să se roage pentru victoria în bătălie și că invitase câțiva prieteni din capitală la o petrecere, nimeni nu bănuia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se ruga să aibă noroc în luptă. Însoțit de câțiva dintre cei mai buni prieteni ai lui, urma să locuiască în capelă pentru a ține un cenaclu de poezie, întorcându-se a doua zi. Când se spunea că mergea la capelă ca să se roage pentru victoria în bătălie și că invitase câțiva prieteni din capitală la o petrecere, nimeni nu bănuia ce se petrecea, cu adevărat, în mintea lui Mitsuhide. Cei douăzeci de slujitori și șase vasali călări erau îmbrăcați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bănuia ce se petrecea, cu adevărat, în mintea lui Mitsuhide. Cei douăzeci de slujitori și șase vasali călări erau îmbrăcați mai ușor decât dacă s-ar fi dus la vânătoare cu șoimi. În ajun, călugării de la Templul Itokuin și preoții Capelei Atago fuseseră informați despre vizită, așa că, își așteptau cu bucurie seniorul. Imediat ce descălecă, Mitsuhide întrebă de un călugăr cu numele Gyoyu. — Shoha vine? îl întrebă Mitsuhide pe călugăr. Când Gyoyu răspunse că vestitul poet îl aștepta deja, Mitsuhide exclamă: — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Domnul Shoha vă trimite scuzele sale, îi spuse Gyoyu lui Mitsuhide când ajunseră în camera de oaspeți a templului. V-ar fi ieșit în întâmpinare, dar, din moment ce s-a gândit că, probabil, vă veți ruga mai întâi la templele și capelele de pe drum, a spus că vă salută după ce vă aduceți prinosul. Mitsuhide dădu din cap, tăcut. Apoi, după ce bău o ceașcă de apă, ceru un ghid. — Înainte de toate, aș dori să-i înalț o rugăciune zeului protector al acestui loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
folosești focul, rugăciunile ți se împlinesc. — Acest lucru se spune din timpuri străvechi. Preotul evita să dea un răspuns clar la întrebare, întorcând vorba altfel: — Mă întreb de unde a pornit această tradiție? Apoi, schimbând subiectul, începu să vorbească despre istoria capelei. Plictisit de monologul preotului, Mitsuhide privi lămpile sfinte din altarul exterior. În sfârșit, se ridică tăcut și coborî scara. Când se îndreptă spre Capela Atago, era deja întuneric. Despărțindu-se de călugări, se duse singur la Templul Shogunului Jizo din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
altfel: — Mă întreb de unde a pornit această tradiție? Apoi, schimbând subiectul, începu să vorbească despre istoria capelei. Plictisit de monologul preotului, Mitsuhide privi lămpile sfinte din altarul exterior. În sfârșit, se ridică tăcut și coborî scara. Când se îndreptă spre Capela Atago, era deja întuneric. Despărțindu-se de călugări, se duse singur la Templul Shogunului Jizo din apropiere. Acolo, își cercetă viitorul, dar prima oară, îi ieși ghinion. Mai trase o dată, pentru a vedea din nou scris „Nenoroc“. Un moment, Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-se pe trei șiruri, se aliniară cu drapelele sus. Verdeața munților înconjurători și frunzișul verde pal din apropiere foșneau înmiresmate în timp ce briza ușoară a serii plutea peste nenumăratele chipuri. Cornul sună iarăși - de data asta, din pădurea îndepărtată. Din curtea capelei închinate lui Hachiman, zeul războiului, Mitsuhide și generalii săi ieșiră echipați strălucitor, în razele piezișe ale soarelui la apus. Mitsuhide își trecu în revistă trupele care, laolaltă, arătau ca un zid de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandanții de unități care fuseseră convocați fură chemați din nou - de astă dată, în pădurea altarului lui Hachiman. Acolo, întețit de umbrele înserării și țârâielile greierilor, aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se convinsese că nu acționa numai în virtutea dușmăniei și a revoltei sale față de Nobunaga. Teama de a nu sfârși ca seniorii clanurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față de Nobunaga. Teama de a nu sfârși ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase să justifice totul ca pe o măsură de legitimă apărare; era ca un animal încolțit, forțat să atace primul pentru a rămâne în viață. De la capelă erau doar cinci leghe până la Templul Honno, unde locuia dușmanul său cel atât de slab apărat. Era un prilej unic în viață. Conștient că trădarea lui putea să pară oportunism, Mitsuhide nu se putea concentra asupra rugăciunii. Dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce-și mestecau merindele, se auzeau multe șușoteli. Un număr de oameni se întrebau de ce-și refăceau puterile cu o masă într-un moment atât de nepotrivit, la jumătatea coborâșului. Mâncaseră deja o rație înainte de a fi plecat de la Capela Hachiman, în aceeași noapte. De ce nu urmau să mănânce la răsăritul soarelui, în Yamazaki sau Hashimoto, unde-și puteau priponi și caii? Deși erau nedumeriți, încă mai presupuneau că se aflau în drum spre provinciile din apus. Drumul spre Bitchu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Yanagase era plin de cai și oameni. La apus de el, era drumul spre capitală. Mergând către răsărit, armata urma să treacă pe lângă Lacul Yogo, ajungând pe drumul Castelului Nagahama. Katsuie își instalase cartierul general provizoriu în incinta unei mici capele de munte. Shibata Katsuie era extrem de sensibil față de temperatură și, mai ales în ziua aceea, părea să sufere de pe urma căldurii intense și a urcușului. După ce-și instală taburetul de campanie la umbra copacilor, puse să se întindă o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
efectua chiar în aceeași zi, dar, din cauza rezervelor lui Katsuie, seara trecuse și slujba comemorativă se amânase pentru ziua următoare. Ștergându-și sudoarea de pe trupuri și schimbându-se cu ținuta de doliu, generalii așteptau ora stabilită pentru slujba memorială, în capela castelului. Bâzâitul țânțarilor se auzea dens pe sub streșini și o lună nouă, subțire stătea suspendată, pe cer. În tăcere, generalii traversară spre citadela secundară. Pe ușile glisante ale capelei erau pictați lotuși roșii și albi. Unul câte unul, oamenii intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]