336,585 matches
-
de puternică încît continuarea monologului se dovedea cu neputință. Profesorul lansa atunci o întrebare legată de progresul expunerii, căreia cei din sală se întreceau să-i răspundă. Mă surprind utilizînd imperfectul în evocarea acestor împrejurări; pentru mine, ele se integrează capitolului, teoretic încheiat, al studenției. De fapt, ar fi fost mai potrivit să utilizez prezentul. în locul nostru, al celor de acum cîțiva ani, alți studenți iau astăzi cu asalt Amfiteatrul Odobescu, se înghesuie în bănci sau pe prichiciul ferestrelor, ascultă cu
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
atenuări, și în ediția definitivă a revizuirilor din volumul VI de Critice, în 1928. După mai bine de un deceniu, criticul renunțase la purism și milita pentru restaurarea neologismului în drepturile sale depline, după cum mărturisește în volumul II din Memorii, capitolul III, recunoscându-și numai parțial greșeala: "Iluziunii puriste i se datoresc, în parte, și atacurile aduse limbii lui Galaction, deși, în cazul său, prezența neologismului era agravată prin banalitatea ziaristică și prin asocierea lui cu alte cuvinte arhaice, dăunătoare unității
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
numai "specialiștii". Nu-i lipsit de utilitate, pentru a găsi o altă explicație acestei aversiuni mult prea puternice, suspect de persistentă, să citez un fragment din portretul pe care criticul i-l face lui Galaction în volumul I din Memorii, capitolul XXIX: "Un ortodox militant, care în tinerețe a prefațat romane profanatoare de cele sfinte șe vorba de prefața lui Galaction, sub numele real de Grigore Pișculescu, la romanul lui N. D. Cocea Poet-Poetă, 1898 - n. n.ț, și care acum practica
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
noastre. Sectorul de bază al economiei noastre, industria grea, nu e reprezentat în proza noastră epică decât printr-o singură carte, Oțel și pâine de Ion Călugăru."; "De aceea, în vederea unui asemenea roman, plănuiesc ca numaidecât după ce am încheiat ultimul capitol al ediției a doua din Drum fără pulbere să încep a lucra ca reporter al ziarului local, la Reșița." În numărul din 18 ianuarie al aceleiași reviste sunt reproduse angajamentele altor scriitori, cărora li "se dă cuvântul" ca într-o
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
și istoria R. P. R) și trei orale (literatură română, o limbă străină, Constituția R. P. R.). Unul din subiectele tezei de literatură a fost I. L. Caragiale; candidatul, nu mai încape vorbă, pășise cu dreptul. La istorie nu tocise decît capitolele referitoare la P. C. R., care tocmai își sărbătorise a 30-a aniversare, așadar pronosticul n-avea cum să dea greș. Și într-adevăr, una din teme a fost Lupta Partidului Comunist Român în anii crizei generale. Punct ochit, punct lovit! La
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
panaceu, o piatră filosofală, grea de tâlcuri: "Harul de a povesti, de a da naștere narațiunii-pattern, narațiunii canonice, și a intra în astfel de narațiuni canonice este singura licoare aducătoare de nemurire, chiar și pentru zei și regi" (p.125). Capitolele cărții urmăresc distilarea nucleelor arhetipale în cele trei tipuri de povestire - mit, basm, epopee - și mai apoi în romanele cavalerești și în discursurile modernității. După o analiză in extenso a basmului fantastic, dublată de compararea elementelor sale mitice și ritualice
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
mitologiile "clasice", după inventarierea asemănărilor /distincțiilor între mit, legendă și romanele cavalerești și a "zeilor și eroilor în societatea indo-europeană", "deznodământul" aduce în prim-plan destinul povestirii (devenită protagonistă în rama unei alte povești-cadru!) în tulburi vremuri actuale. Ultimele două capitole, Mit și istorie și Avatarurile povestirii în contemporaneitate întregesc profilul povestirii. Exemplele ajung până în prezentul imediat, când autoarea, într-un simpatic interludiu autoficțional, egalizează timpul "povestit" (sic!) cu cel al povestirii: "La ora la care scriem rândurile de față rolul
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
Raporturile imaginare bestiale, mecanice, dar și confesiunea sulfuroasă sau inocentă au ecou în inteligența și luciditatea Andreei, care investighează la rîndul ei în spațiul fără limite al nevoii de dragoste și al puterii cuvintelor și imaginației de a suplini realitatea. Capitolele romanului, purtînd numele zilelor dintr-o săptămînă, alternează și amestecă dialogurile nocturne de la firmă - cu clienții dar și cu cele 20 de colege ("Linia erotică e o instituție serioasă, cu o șefă autoritară, ședințe de analiza muncii, reguli și penalizări
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
pun toate problemele existenței în general și cele ale istoriei ca atare". Cum însă Cioran a dezvoltat ideile despre specificul popoarelor tangențial, fără să le acorde spațiu special de reflecție (cu excepția problematicii românești și, poate, a celei franceze), fiecare din capitolele dedicate unui popor (francez, englez, spaniol, german, maghiar, rus, evreu și român), atinge și alte teme sau direcții ale gîndirii cioraniene, sau ale vieții sale. Astfel, discuția despre specificul francez o generează inevitabil pe aceea a situării lui Cioran față de
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
smulse mlaștinilor. Un al doilea paradox, specific perioadei petrogrădene, este acela al Piterului înfometat, dar, prin compensație, înalt cultural. Construcția periplului precumpănitor literar este atent supravegheată de Ion Ianoși. Nu trecem pur și simplu de la un autor la altul. Unele capitole, demne de un compendiu sau de un curs universitar, cu care seamănă tot mai mult, propun tablouri de început, jumătăți sau sfârșit de veac, urmărite detaliat în toate palierele vieții. Pe acest fundal, sunt inserate capitole închinate unor personalități petersburgheze
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
autor la altul. Unele capitole, demne de un compendiu sau de un curs universitar, cu care seamănă tot mai mult, propun tablouri de început, jumătăți sau sfârșit de veac, urmărite detaliat în toate palierele vieții. Pe acest fundal, sunt inserate capitole închinate unor personalități petersburgheze de prim rang. În plus, cartea începe și se încheie simetric cu două opere emblematice pentru literatura petersburgheză. Este vorba de Pușkin și de Călărețul de aramă, din care pleacă, precum razele, toate atitudinile viitorilor scriitori
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
pierdută urmărindu-le ascensiunea socială și politică după douăzeci și cinci de ani. "Calul său de bătaie era mereu democrația liberală, cu nepotrivirea dintre principii și oameni, respingerea progresului într-un material omenesc degradat". (Șerban Cioculescu, în Viața lui I. L. Caragiale, în capitolul La Berlin). Periodic, apar în presă informații despre activitatea literară a lui Caragiale, la Berlin. Am fi cei mai fericiți, semnala ŤSemănătorulť, VI (1907), p. 500, nr. 23 din 3 iunie, și ca noi atâția admiratori ai d-lui I. L
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
a tuturor gesturilor țâțoaselor ce-l înconjoară, ce-l strivesc între coapsele lor pe plușul memoriei. Dar Ghiuri, tatuatul din cap până-n picioare cu femeile pe care le-a iubit" Dar Gheran? Alunecarea lui în mit, superba moarte; întreg acest capitol are ceva tulburător, ascuns și dezvăluit în același timp. Fericit și plin de încredere, Gheran începu să meargă pe sîrmă.." va muri, desigur. Oare nu toți facem la fel? "Cum să părăsești un asemenea paradis, își spunea el (domnul director
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
abordarea unor subiecte atît de legate de contextul actual ar putea da textelor tale o bătaie în timp prea scurtă? Nu e singurul risc, mai există unul. Acela al arealului prea îngust. Cineva mi-a propus să-mi traduc un capitol în engleză, pentru o eventuală publicare afară, și am căzut pe gînduri. Nu știu dacă pe un olandez l-ar interesa comportamentul unui primar de sector din București sau al unui șef de galerie. Mai degrabă nu. Cît despre bătaia
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Cioroianu, Radu Naum (plus Tudor Octavian, care e de-ai casei), ceea ce cred că spune multe. Dar să revin. Nu, nu m-am transferat în sport și nici nu știu dacă o s-o fac vreodată. Ca dovadă, am scris trei capitole dintr-un roman care se cheamă provizoriu Vînzătorii de lacrimi și pe care îmi propun să-l termin pînă la primăvară. Cred că o să gătesc o salată agresivă pentru cititor. Cu elemente de thriller, de carte erotică, de anchetă socială
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Nicolae Iorga troițele, nu s-a putut afla mai nimic timp de patru decenii, continuarea la studiul Funcția magică a troiței (1947) de Romulus Vulcănescu nemaiapărând, acesta reușind să strecoare, în cartea sa din 1972, Coloana Cerului, abia un mic capitol despre Troițe, rugi, lemne. Evident că nu puteau să apară nici albume, singura carte consacrată domeniului, pe care o cunoaște autorul albumului de acum, fiind Cruci, troițe, monumente, grupe de monumente, cimitire, tipărită la Breaza în interbelic, fără an. Dicționarele
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
să insiști. Pentru bunul motiv că eroina acestor rînduri are mult de lucru și nu se cade să-i irosim timpul. Antoaneta Ralian, căci despre domnia sa vorbim, va citi rîndurile de față (dacă o va face) în pauza dintre două capitole ale unei traduceri. E inevitabil să se întîmple așa. A spune "Antoaneta Ralian traduce" înseamnă a comite un pleonasm îngăduit, pe care pur și simplu nu-l poți opri la vreme. Firește că doamna Ralian traduce. E ca și cum ai spune
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
așa e, bomboanele n-au ciot ca merele, perele, gutuiele! Cum de nu am știut pănă acum? Totuși nu am vrut să mă dau de gol și am ăntrebat-o sever: Asta vă ănvață pe voi acolo, la grădiniță?" * De ce, citind capitolul ,Gheran" din Clipa lui Titel, mi-a venit, la sfărșit, să plăng? ,Bătea un vănt cald, aducănd dinspre ăntinderile de la marginea orașului, mirosul ierbii și al pămăntului reavăn. Din turnul bisericii, Gheran ăi făcu semn cu măna domnișoarei Ana... De
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
instituții politice, organisme sociale, structuri economice, ideologii (politice, culturale, religioase), mecanisme ale spiritualității, utilaj mental. Ceea ce oferă Eugen Cizek, scriind istoria Romei ca un exercițiu de percepție globală mai mult decât unul de admirație (ultima, intrinsecă, implicită: a se vedea capitolul final, al cărui epilog se intitulează, filmic am zice, Roma, Roma), se vădește valabil pentru investigarea oricărei istorii. Indiferent de arcul temporal, de secvența delimitată formal, prin repere evenimențiale, a scrie istorie înseamnă, azi, a percepe - scuzați repetarea cuvântului - global
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
politice (nici un scriitor interbelic, observă Ioana Pârvulescu, "nu e un câștigător în jocul cu istoria", toți sunt perdanți și naivi), scriitorii în timpul marilor și micilor crize, relația lor cu banii - iată un prim calup de teme dezbătute și scotocite. Urmează capitole mai picante, dar la fel de lumești: tunsura scurtă la femei, raderea bărbii la bărbați, vizibilitatea corporală (atâta vreme tăinuită în straturi de veșminte), dezbaterea publică a romanului Amantul doamnei Chatterley de D. H. Lawrence, care era statutul romanelor românești de dragoste
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
și pe moarte! De fapt, orice-i așa. Sau un dovleac? * Tot tămbălăul pe care i l-am făcut lui Mugur pentru Dulapul meu s-a datorat faptului că nu consider cartea ca pe un roman (ceea ce și este!) cu capitole ce se întrepătrund, își răspund, se anticipează etc... Războiul a început de la titlu și a continuat cu insistența mea de a nu schimba un rînd, un nume, ordinea etc... primul meu volum, Versuri apărut în 1970 avea titlul Fluturii din
Oare un fluture sau un crin nu-i tot pe viață și pe moarte? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13084_a_14409]
-
lui Alexandru Florescu și a Nataliei Filodor, Elsa Florescu, sculptoriță, a fost căsătorită cu colonelul Radu Miclescu, nepot de soră al doctorului Ioan Cantacuzino. Cine erau Filodorii? Ioan C. Filitti nota în Excursul despre câteva familii grecești din Principatele Române, capitol din cartea sa Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino (1919) (nu mai citez aici notele infrapaginale care conțin însă câteva utile indicații bibliografice): “La sfârșitul sec. al XVIII-lea trăiau trei fii ai unui «Filodor» (desigur poreclă). Manolache Fșilodorț, cumnat cu Constșantinț
O scrisoare de la diplomatul Lucian Blaga by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/13011_a_14336]
-
Octav Șuluțiu, la Radu Tudoran și mai aproape de noi, la Marin Preda și D. R. Popescu. Și încă nu i-am amintit pe toți câți au avut privilegiul de a fi comentați de Vladimir Streinu. Sigur că textele, aș zice capitole, sunt mai întâi studiile lui de sinteză, din păcate, rămase cam în umbră, în comparație cu cele privind poezia. Astfel, în cel intitulat Romanul roman, criticul constată că literatura noastră se găsește pe calea maturizării după afirmarea ca romancier a lui Liviu
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
lui Vianu, și pe de altă parte - tocmai dorința de care vorbeam de a apărea nu numai ca om de știință, ci și ca autorul unei concepții filozofice asupra artei. În Estetica, textul care trebuie luat în considerare, - pe lîngă capitolul Arta și civilizația modernă, în care legătura dintre artă și muncă apare mai ales din perspectiva destinelor viitoare ale muncii - este cel al capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
autorul unei concepții filozofice asupra artei. În Estetica, textul care trebuie luat în considerare, - pe lîngă capitolul Arta și civilizația modernă, în care legătura dintre artă și muncă apare mai ales din perspectiva destinelor viitoare ale muncii - este cel al capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale muncii omenești” și, mai departe: „arta este... produsul tehnic care a atins perfecțiunea naturii”. Prin perfecțiune Vianu înțelege aici autarhia operei de artă (termen
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]