1,468 matches
-
a fost instrumentul legal prin care Înaltul Comandament al Wehrmachtului a capitulat simultan în fața Forțelor Expediționare Aliate și Uniunii Sovietice la luptele celui de-al doilea război mondial pe teatrul de luptă din Europa. Primul "act al capitulării" a fost semant la Reims, Franța, la ora 02:41 a zilei de 7 mai 1945. Capitularea necondiționată a forțelor germane a fost semnată de "Generaloberst" Alfred Jodl, din partea "Oberkommando der Wehrmacht" (Înaltul Comandament al Forțelor Armate) și de reprezentantul
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
Forțelor Expediționare Aliate și Uniunii Sovietice la luptele celui de-al doilea război mondial pe teatrul de luptă din Europa. Primul "act al capitulării" a fost semant la Reims, Franța, la ora 02:41 a zilei de 7 mai 1945. Capitularea necondiționată a forțelor germane a fost semnată de "Generaloberst" Alfred Jodl, din partea "Oberkommando der Wehrmacht" (Înaltul Comandament al Forțelor Armate) și de reprezentantul noului Președinte al Reichului, Marele Amiral Karl Dönitz. Acest "act al capitulării" se aplica tuturor forțelor armate
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
zilei de 7 mai 1945. Capitularea necondiționată a forțelor germane a fost semnată de "Generaloberst" Alfred Jodl, din partea "Oberkommando der Wehrmacht" (Înaltul Comandament al Forțelor Armate) și de reprezentantul noului Președinte al Reichului, Marele Amiral Karl Dönitz. Acest "act al capitulării" se aplica tuturor forțelor armate terestre, aeriene și navale care se aflau în acel moment sub controlul OKW-ului. În ciuda faptului că marea majoritate a comandanților militari germani s-au supus ordinului de capitulare dat de OKW, au existat și
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
Amiral Karl Dönitz. Acest "act al capitulării" se aplica tuturor forțelor armate terestre, aeriene și navale care se aflau în acel moment sub controlul OKW-ului. În ciuda faptului că marea majoritate a comandanților militari germani s-au supus ordinului de capitulare dat de OKW, au existat și excepții. Cea mai importantă forță care a refuzat să capituleze a fost Grupul de Armate Centru de sub comanda mareșalului Ferdinand Schörner, care fusese promovat Comandant Suprem al Forțelor Armate (OKH) pe 30 aprilie prin
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
Praga, în timpul căreia o copleșitoare forță sovietică a fost aruncată în luptă împotriva Grupului de Armate Centru, care a fost forțat să capituleze pe 11 mai. (Trupele sovietice au intrat în Praga pe 12 mai). După semnarea acestui "act al capitulării", Înaltul Comandament a emis ordine către toate forțele armate de sub comanda sa, cerându-le să înceteze toate operațiunile exact la ora 23:01 Ora Europei Centrale a zilei de 8 mai 1945. acest "act al capitulării" legaliza capitularea necondiținată a
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
semnarea acestui "act al capitulării", Înaltul Comandament a emis ordine către toate forțele armate de sub comanda sa, cerându-le să înceteze toate operațiunile exact la ora 23:01 Ora Europei Centrale a zilei de 8 mai 1945. acest "act al capitulării" legaliza capitularea necondiținată a tuturor forțelor germane, punând astfel capăt războiului în Europa. Singurul reprezentant al Uniunii Sovietice de la Cartierul General Aliat de la Rheims a fost generalul Ivan Susloparov, ofițerul de legătură al Armatei Roșii cu Aliații occidentali. Sarcinile și
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
act al capitulării", Înaltul Comandament a emis ordine către toate forțele armate de sub comanda sa, cerându-le să înceteze toate operațiunile exact la ora 23:01 Ora Europei Centrale a zilei de 8 mai 1945. acest "act al capitulării" legaliza capitularea necondiținată a tuturor forțelor germane, punând astfel capăt războiului în Europa. Singurul reprezentant al Uniunii Sovietice de la Cartierul General Aliat de la Rheims a fost generalul Ivan Susloparov, ofițerul de legătură al Armatei Roșii cu Aliații occidentali. Sarcinile și autoritatea generalului
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
erau prea clare și el nu a avut la dispoziție mijloacele necesare pentru a lua legătura Kremlinul. Cu toate acestea, și-a permis să riște să semneze din partea URSS-ului. El a făcut o notă, conform căreia acest act al capitulării poate fi înlocuit cu unul nou în viitor. Iosif Vissarionovici Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării. El considera că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
să riște să semneze din partea URSS-ului. El a făcut o notă, conform căreia acest act al capitulării poate fi înlocuit cu unul nou în viitor. Iosif Vissarionovici Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării. El considera că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul general al mareșalului Gheorghi Jukov. Al doilea act al capitulării a fost semant la scurtă vreme după ora 0:00 a zilei de 8 mai. într-o suburbie a Berlinului. Ceremonia semnării a avut loc într-o vila din Karlshorst, unde se află în zilele noastre Muzeul Rus de război
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
din Karlshorst, unde se află în zilele noastre Muzeul Rus de război. Reprezentanții URSS, Regatului Unit, Franței și SUA au sosit la scurtă vreme după miezul nopții. După ce mareșalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentanții germani au semant Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune la ora 23:01 ora Europei Centrale. Reprezantanți: Uniunea Sovietică nu a fost de acord cu participarea reprezentantului Poloniei la ceremonia de semnare a capitulării. Karl Dönitz a continuat să acționeze ca
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
reprezentanții germani au semant Actul final al capitulării necondiționate a Germaniei, care a intrat în acțiune la ora 23:01 ora Europei Centrale. Reprezantanți: Uniunea Sovietică nu a fost de acord cu participarea reprezentantului Poloniei la ceremonia de semnare a capitulării. Karl Dönitz a continuat să acționeze ca șef al statului german, dar guvernul de la Flensburg (numit așa pentru că funcționa la Flensburg și controla doar o mică zonă din jurul orașului) nu a fost recunoscut de puterile aliate și a fost dizolvat
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
imperială. Acest fapt a permis lui Hitler să se folosească de mitul „înjunghierii pe la spate”. Aliații nu au dorit să riște ca un viitor regim german ostil să se folosească de faptul că autoritățile civile nu semnaseră niciun act de capitulare. Până în cele din urmă, puterile învingătoare au decis să nu recunoască guvernul lui Dönitz și în schimb au semnat un document al celor patru puteri prin care se crea Comisia Aliată de Control. Pe 5 iulie 1945, cele patru puteri
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
puteri prin care se crea Comisia Aliată de Control. Pe 5 iulie 1945, cele patru puteri au semnat un document în Berlin, iar situația "de facto" a devenit "de jure". Acest fapt era în conformitate cu art. 4 al primului act al capitulării semnat la Rheims. În perioada iulie - august 1945, liderii puterilor învingătoare au purtat discuții la Conferința de la Potsdam cu privire la formarea unui guvern postbelic, schimbările frontierelor interbelice, demilitarizarea, denazificarea și reparațiile de război ale Germaniei.
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
rămăsese din forțele armate germane spre vest, sperând că vor fi caputurate de americani și britanici, nu de Armata Roșie. Pe 7 mai, Dönitz l-a autorizat pe generalul Alfred Jodl, șeful Statului Major al Forțelor Armate Germane, să semneze capitularea necondițonată a forțelor germane în fața Aliaților, la cartierul general al Froței Expedițonare Aliate de la Rheims. Pe 8 mai, feldmareșalul Wilhelm Keitel a repetat ceremonia de semnare la Berlin, la cartierul general al forțelor sovietice. Albert Speer a sugerat ca, după
Guvernul de la Flensburg () [Corola-website/Science/312070_a_313399]
-
necondițonată a forțelor germane în fața Aliaților, la cartierul general al Froței Expedițonare Aliate de la Rheims. Pe 8 mai, feldmareșalul Wilhelm Keitel a repetat ceremonia de semnare la Berlin, la cartierul general al forțelor sovietice. Albert Speer a sugerat ca, după capitulare, guvernul de la Flensburg să se autodizolve. În schimb, Dönitz au continuat să spere că Aliații aveau să permită guvernului său să conducă Germania posbelică ca guvern provizoriu. Discursul prin care Winston Churchill a anunțat poporului britanic victoria a fost considerat
Guvernul de la Flensburg () [Corola-website/Science/312070_a_313399]
-
a fost considerat ca o recunoaștere "de facto" a guvernului de la Flensburg, de vreme ce el a menționat că predarea a fost autorizată de „"Grand Admiral Dönitz, the designated Head of State (Marele amiral Dönitz, șeful desemnat al statului)"”. Totuși, după semnarea capitulării necondiționate, guvernul de la Flensburg nu a mai fost recunoscut de Aliați și a fost dizolvat odată cu arestarea membrilor cabinetului de către forțele britanice pe 23 mai 1945. Pe 20 mai, guvernul sovietic a arătat clar ce crede despre guvernul de la Flensburg
Guvernul de la Flensburg () [Corola-website/Science/312070_a_313399]
-
Luca. Din cauza rănii, maiorului i se amputează un picior. După trei săptămâni, timp în care castelul a fost asediat de militarii români, iar cei de acolo au rămas fără alimente, baronul a trimis doi mercenari să afle care sunt condițiile capitulării. Maiorul Andrei a pus două condiții: toate armele trebuie predate, iar șase inși vor fi lăsați să plece nestingheriți din castel (ca urmare a faptului că în șase case din sat nu murise nimeni), cei rămași nefiind luați prizonieri, ci
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
încurajată de regele George al II-lea, un anglofil convins. În mod ironic, Metaxas era la rândul lui un germanofil, care pusese bazele de-a lungul timpului unor legături economice foarte puternice cu Reichul lui Hitler. La scurtă vreme după capitularea Franței, Mussolini și-a îndreptat atenția asupra Greciei. În data de 3 iulie 1940, ginerele lui Mussolini și totodată ministrul de externe italian Galeazzo Ciano nota în jurnalul său: Pe 11 august a fost luată decizia: În același timp, planul
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
reușind astfel izolarea completă a armatei grecești. Dându-și seama că situația este fără ieșire, generalul locotenent Tsolakoglou, cu acordul altor generali dar fără autorizație din partea lui Papagos, l-a eliberat pe comandantul armatei generalul locotenent Pitsikas și a cerut capitularea în fața forțelor germane ale lui Sepp Dietrich pe 20 aprilie. S-a dorit capitularea în fața germanilor pentru a evita dezonorarea armatei prin capitularea în fața italienilor. Termenii capitulării au fost considerată onorabilă: soldații eleni nu urmau să fie luați prizonieri, iar
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
ieșire, generalul locotenent Tsolakoglou, cu acordul altor generali dar fără autorizație din partea lui Papagos, l-a eliberat pe comandantul armatei generalul locotenent Pitsikas și a cerut capitularea în fața forțelor germane ale lui Sepp Dietrich pe 20 aprilie. S-a dorit capitularea în fața germanilor pentru a evita dezonorarea armatei prin capitularea în fața italienilor. Termenii capitulării au fost considerată onorabilă: soldații eleni nu urmau să fie luați prizonieri, iar ofițerii greci puteau să-și păstreze armamentul individual. Mussolini a fost scandalizat de această
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
fără autorizație din partea lui Papagos, l-a eliberat pe comandantul armatei generalul locotenent Pitsikas și a cerut capitularea în fața forțelor germane ale lui Sepp Dietrich pe 20 aprilie. S-a dorit capitularea în fața germanilor pentru a evita dezonorarea armatei prin capitularea în fața italienilor. Termenii capitulării au fost considerată onorabilă: soldații eleni nu urmau să fie luați prizonieri, iar ofițerii greci puteau să-și păstreze armamentul individual. Mussolini a fost scandalizat de această capitulare unilaterală și, după ce a adresat proteste repetate lui
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Papagos, l-a eliberat pe comandantul armatei generalul locotenent Pitsikas și a cerut capitularea în fața forțelor germane ale lui Sepp Dietrich pe 20 aprilie. S-a dorit capitularea în fața germanilor pentru a evita dezonorarea armatei prin capitularea în fața italienilor. Termenii capitulării au fost considerată onorabilă: soldații eleni nu urmau să fie luați prizonieri, iar ofițerii greci puteau să-și păstreze armamentul individual. Mussolini a fost scandalizat de această capitulare unilaterală și, după ce a adresat proteste repetate lui Hitler, ceremonia capitulării a
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
în fața germanilor pentru a evita dezonorarea armatei prin capitularea în fața italienilor. Termenii capitulării au fost considerată onorabilă: soldații eleni nu urmau să fie luați prizonieri, iar ofițerii greci puteau să-și păstreze armamentul individual. Mussolini a fost scandalizat de această capitulare unilaterală și, după ce a adresat proteste repetate lui Hitler, ceremonia capitulării a fost repetată pe 23 aprilie, pentru a fi incluși și reprezentanții italieni. Pe 24 aprilie, trupele italiene au făcut joncțiunea cu cele germane și au atacat regiunea Attica
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]
-
Termenii capitulării au fost considerată onorabilă: soldații eleni nu urmau să fie luați prizonieri, iar ofițerii greci puteau să-și păstreze armamentul individual. Mussolini a fost scandalizat de această capitulare unilaterală și, după ce a adresat proteste repetate lui Hitler, ceremonia capitulării a fost repetată pe 23 aprilie, pentru a fi incluși și reprezentanții italieni. Pe 24 aprilie, trupele italiene au făcut joncțiunea cu cele germane și au atacat regiunea Attica de lângă Atena, în vreme ce trupele britanice erau evacuate în grabă, iar cele
Războiul greco-italian () [Corola-website/Science/312078_a_313407]