4,924 matches
-
spune că nu te desparți de ea ca de joben și de galoși, mai curtată de "cronici". Politețea, fiindcă despre ea vorbesc, s-a învățat și se învață - chiar dacă avem un Ghid al nesimțitului - din destule îndreptare. Sînt, în afara marilor capodopere, poate singurele cărți care se învechesc frumos. Poți vedea, ținînd în fața lor o oglindă îngăduitoare, cum se schimbă eticheta, ce-au de zis bunicii despre apucăturile nepoților, care-o să facă, la vremea lor, norma pe stil nou. O asemenea
Onoarea unor oameni cuminți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9781_a_11106]
-
Monica Lovinescu, memorialistica foștilor deținuți politici, o mână de mari disidenți, prețioasele recuperări de la Sighet, raportul Tismăneanu și alte câteva reparații istorice. Dar literatura a sărit peste dramele comunismului sau, dacă s-a întâlnit cu ele, n-a produs mari capodopere. N-a reușit să pună o mare temă - individul strivit de totalitarism - în circuitul literaturii universale, așa cum au făcut-o Herta Müller sau Eginald Schlattner. Poate v-ați întrebat, citindu-i pe toți marii scriitori români care astăzi îi aduc
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Ba chiar îți răpește din farmecul vieții: ce poate fi mai plictisitor decât să știi că nu 175 ți se poate întâmpla nimic care să te surprindă? E ca și cum ai vedea un film a suta oară: și dacă e o capodoperă, tot te plictisești. Mai ales în cazul lui, cu un film al vieții atât de banal, încât ar fi fost aprobat până și de Consilul Culturii pe vremea ailaltă. Unde mai pui că s-a dovedit adevărată și aserțiunea că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de spus. Și-n fond, pentru toți directorii de scenă, piesa are un același fond intim? Nu! Iar fondul intim al unei lucrări dramatice , se lasă chiar așa ușor descoperit? Am mai spus că unul din citatele mele favorite este „capodoperele se apără!”. Deci, regia plastică e mult mai la-ndemînă... CÎnd credeam că despre eroiii conului Iancu nu mai există nimic necunoscut, iată că mă pornesc pe o cercetare motivată de un referat de doctorat, și, trecînd În revistă montări vechi
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
an, Mircea Cornișteanu propune a patra versiune a Scrisorii..., pe scena craioveană. Zoe era Adriana Moca - « evoluează motivat, cu o bună intuiție a psihologiei personajului și cu farmecul propriu vîrstei actriței ». Deși viziunea repeta concepția mai vechea a regizorului, asupra capodoperei, montarea aduce ceva vou În decor - acțiunea se desfășoară În grădină, nu-n salon ; și aici, statuile Înaintașilor sunt folosite cu haz, zice tot cronicarul Ion Parhon (Teatrul, nr.10/1997). Tot În 1997 : un spectacol studențesc, semnat Radu Nichifor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Ali Djamalzadeh (Yeki bud, yeki na-bud - A fost odată ca niciodată - povestiri, 1921), Hedjazi (Ziba - povestiri, 1930) și, mai cu seamă, Sadegh Hedayat, cu volumele de nuvele Îngropat de viu - 1930, Trei picături de sânge - 1931, Clarobscur - 1932 și, desigur, capodopera sa, romanul Bufnița oarbă (în original, BUF-e KUR) - 1936. E o adevărată Renaștere pentru literatura și cultura Iranului modern. Fiind conștienți că literatura iraniană se află la o răscruce de drumuri, cei trei pionieri, foarte activi în viața literară, arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu mare dificultate, în foileton, în ziarul Iran, apoi în volum, tot în 1941. Publicul cititor a fost șocat nu numai de noutatea estetică a romanului, ci și de limbajul criptic, ceea ce dă naștere la multe interpretări. Nu întâmplător, credem, capodopera prozei persane a stârnit interesul și entuziasmul părintelui suprarealismului, André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe scurt, orice persoană, ca să pună capăt chinurilor sale și să-și descarce sufletul și complexele, recurge la mobilul cel mai puternic al vieții sale; și în asemenea ocazii se poate întâmpla ca un artist adevărat să dea viață unei capodopere. Dar eu, eu care n-aveam nici un talent, eu, nefericitul decorator de truse de scris, eu ce puteam face? Obișnuit să produc în serie imagini seci, lucioase, fără suflet, ce puteam să desenez ca să devină o capodoperă? Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dea viață unei capodopere. Dar eu, eu care n-aveam nici un talent, eu, nefericitul decorator de truse de scris, eu ce puteam face? Obișnuit să produc în serie imagini seci, lucioase, fără suflet, ce puteam să desenez ca să devină o capodoperă? Cu toate acestea, mă simțeam invadat de entuziasm și pătruns de o ardoare intensă: era ca o vervă, ca o inspirație singulară... Voiam să fixez pe hârtie acești ochi care se închiseseră pentru totdeauna, pentru a le perpetua amintirea. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
altă piele”. Parfumul, viciul nepedepsibil, madlena băcăuană . Interesant... Într-o revistă din Cluj citesc, În dreptul programului Teatrului Maghiar, următoarea știre :” Luni, ora 19I.L.Caragiale , O scrisoare pierdută - comedie În două acte. Interzis copiilor sub 12 ani ” ! După cîte știu, capodopera Conului Iancu are patru, și nu două acte. Probabil că este vorba de-o confuzie - spectacolul jucîndu-se cu o singură pauză. Și-apoi, ce se poate Întîmpla Într-o montare Caragiale atît de scandalos, Încît copiii să nu aibă voie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de concentrare, de „trucaje” În lanț, de țopăieli pe coturni și mînuiri cu cagulă neagră, transpirația, oboseala, mimica inutilă, relaxările specifice...tot fascinante rămîn pentru cineva care nu joacă zilnic, genul ăsta de teatru. O incredibilă maltratare a titlului unei capodopere, găsesc Într-o revistă studențească de acum cîțiva ani : Regizorul , În loc de Revizorul. Da-n fond, În orice regizor dormitează un revizor, nu?!... Și fiindcă tot suntem la erori de informare : Într-un necrolog Radu Anton Roman (din Jurnalul național, 31
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
comediene frustrate cerînd urgent anchetă...Critici sîrguin cioși puneau, fără să-și dea seama, paie pe foc ( exigența lor căzînd, nu o dată, În reproșuri ...cu reflexe politice). Mai există În carte un episod absurd, kafkian aș zice, În care o capodoperă (Tulburarea apelor de Lucian Blaga) are nevoie de cîteva decenii spre a-și croi, În fine, drumul spre rampă. În fine, ciudată mai e și dispariția caietelor cu procese-verbale de la vizionări, În majoritatea instituțiilor de spectacol trecute În revistă. Domnul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
subestimare a publicului (nu neapărat de teatru). Exigentul frînc susține că orice succes imediat al unei opere de artă este rodul unei neînțelegeri. „Opera de artă e admirată din rațiuni străine frumuseții sale!”. Să admitem : ce ne facem Însă cu capodoperele care nu-s apreciate de contemporani? Situația lor e dramatică, nu a celor care au succes... Aflu că un tînăr regizor a montat, ca examen de clasă (la care Însă a fost invitat și public!) Așteptîndu-l pe Godot de Beckett
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
scrisoare din 1898 :”Marii scriitori și artiștii n-ar trebui să se angajeze În politică, decît În măsura În care sunt nevoiți să se apere de ea”. În fine, despre Salonul nr. 6, scriitorul a refuzat să comenteze presupunerile unora, care vedea În capodoperă fie o critică a doctrinei tolstoiene (de neîmpotrivire la rău), fie un pamflet Împotriva regimului - reprezentat În proză de Salonul nr.6. Părerea mea e că ambele interpretări Primul mesaj Îngrijorător, din partea cumplitei maladii de care avea să moară (boală
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de-aș mai trăi o sută de ani, n-aș mai scrie o altă piesă de teatru! În acest domeniu nu voi Înregistra decît eșecuri!”. Din fericire, se Înșela, deoarece chiar În 1897 primea drepturi de autor sub stanțiale de pe urma capodoperei care-a debutat cu ghinion... Și premiera Unchiului Vanea (1900) a fost un succes răsunător. De data asta, autorului Îi plăcuse Întrea ga distribuție, În frunte cu Olga Knipper ( care juca Elena). Mai puțin Înțeleasă a fost, la premiera absolută
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a cucerit dinainte de-a deschide cartea. Dar să trec și la chestiuni concrete, că de fantasme & deliruri lu mea o fi sătulă... Patru scriitori clujeni - Ruxandra Cesereanu, Marta Petreu, Corin Braga și Virgil Mihaiu - au pornit pe urmele eroilor capodoperei lui Bulgakov, Maestrul și Margareta. Au refăcut traseul lor prin Moscova ; au căutat noi unghiuri de atac ale cărții; au Încercat un studiu comparatist (orașul deatunci și cel de azi); au discutat cu moscoviții inițiați; și-au Încrucișat opiniile vechi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deosebit de confortabil, nu atât pentru liniștea pe care o gustă între imensele rafturi de cărți, multe din ele fiind ediții princeps în latină, germană și maghiară și aparținând Evului Mediu autro-ungar, cât pentru delectarea ochiului cu nemaipomenite copii ale unor capodopere semnate de Van Gogh, de Rubens, de Monet, de Gaugain, de Picasso, sau chiar de Grigorescu sau Luchian, toate, de cele mai multe ori, în ton cu lumea cărților și cu starea de spirit pe care un cititor serios trebuie să și-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rectifică vocea gravă, ca punct de pornire după care, pe rând, tot câte una completează replica anterioară: Și să cunoști de fapt, adevărata carte... Să cunoști de fapt, adevărata bibliotecară. Să cunoști de fapt, adevărata muzică... Să cunoști de fapt, capodoperele de artă plastică, mai ales cele cu scene de vânătoare. Vedeai sala cu statuile tuturor zeițelor... Vedeai Panteonul... Propileele... pileele... eele... Întreg. Nemutilat. În splendoarea lui... lui... Ca soarele... Ca stelele... Ca Iubirea, ca Credința și ca Inteligența lumii... Și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu se poate smulge, este adevăratul punct terminus al călătoriei fiecăruia dintre noi“, a Încheiat Kafka, În ropotele de aplauze ale completului de judecată. Până și Leonardo Da Vinci a compărut În fața Comisiei de Cultură din Purgatoriu. Motivul? Una dintre capodoperele sale, statuia ecvestră Gran Cavallo, la care Leonardo a lucrat timp de doisprezece ani, apărea În CV-ul său, dar nu și În inventarul operelor de artă nepieritoare rămase pe Pământ. În 1493, când au văzut modelul din lut expus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ne facem o impresie și asupra preciziei războinicilor În cauză. În fața comisiei, Leonardo da Vinci a plâns, povestind cum a părăsit ducatul, plecând spre alte orașe, unde a creat multe opere de artă, fiind Însă conștient că lăsase În urma sa capodopera absolută. Din cauza găurilor făcute de săgeți, apa s-a infiltrat În lut, iar magnificul animal a Început să se dezagrege lent. În cei câțiva ani În care a mai stat În picioare, neînșeuatul trebuie să fi fost expresia supremă a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
placă de faianță din sala de baie a personalului DHRA și să sculpteze tronurile. Ajuns În Purgatoriu În 1880, Gustave Flaubert a dat mare bătăi de cap Tribunalului, care a considerat cartea sa Bouvard și Pécuchet, rămasă neterminată, drept „o capodoperă Închinată reconversiei profesionale“. Mulți dintre membrii DHRA se recunoscuseră În cei doi eroi ai cărții, care au renunțat la meseria de copiști pentru a se dedica pe rând agriculturii, grădinăritului, științei despre păstrarea hranei, chimiei, anatomiei, medicinei, biologiei, geologiei, arheologiei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
prestabilite: „Balcâze timide“, „Dominatoare hipertensive“, „Culturiste inocente“, „Hermeneute fragede“ sau „Intelectuale dezlănțuite“. Din câteva cuvinte, trebuia să-ți schițezi fantezia, iar baza de scenarii era o altă minunăție a geniului uman, care ne-a dăruit, de-a lungul vremii, atâtea capodopere de imaginație, aici regăsindu-se situații precum: „Vernisaj și cină romantică, urmate de biciuire“, „Decan la facultatea de manechine“, „Sex oral cu prințese știrbe la Palatul Buckingham“. Apoi, exista opțiunea de Multiplayer, În care puteai să vizitezi fantezia altei persoane
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
suporterii ei, și mai degrabă într-un fel de răstălmăcire a mesajului cărților sale. Faptul că eroinele erau femei puternice (Martha Quest, Anna Wulf, Kate Brown) le-a plasat aproape automat în categoria "feministelor". În 1982, la o reeditare a capodoperei sale, The Golden Notebook, Doris Lessing redimensionează drastic proiectul feminist, subliniind calea greșită pe care au mers ideologii săi: Nu cred, totuși, că Women's Liberation va produce mari schimbări - nu pentru că în scopurile ei ar fi ceva greșit, ci
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
citeste-o. Iar dacă nu-ți place...", nu mi-a spus chiar că o să rezulte că sunt un cretin, nu gândea așa ceva despre mine, dar era o formă duioasa de a lăsa să se subînțeleagă că sunt impermeabil la o capodoperă literară. Și atitudinea tatei era cu atat mai meritorie cu cat eram deja în perioada în care camaradul Rostand era considerat "depășit", chiar dacă aceasta impresie nu era atât de marcată pe cat a devenit acum. Eram la 40 de ani după
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
are valoare. Ori aici, mister, scandal, era populară și posteritatea dovedește că era și valoroasă. Tata, care era un om rafinat și foarte inteligent, a înțeles că se adresa omului de pe stradă și cu toate astea era foarte bună, o capodoperă, să nu spunem nemuritoare, ar fi ridicol, dar o capodoperă durabilă. În ciuda handicapului, în acea vreme insesizabil, ca a fost scrisă într-o limbă, franceza, care între timp a devenit o limbă moartă. Cred că am citit-o de douăzeci
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]