1,971 matches
-
doica lui Zeus în mitologia grecească și Mama lumii în India. Ca atare, în vis exprimă dorința a fi mamă, blândețea și tandrețea. În sfârșit, ultima semnificație și cea mai curentă în vis, capra ilustrează inconstanța, versatilitatea și infantilismul. Termenul «capriciu» este derivat din capris «capră». Capra domnului Seguin arată consecința tragică a neascultării. Deci visul îl avertizează pe subiect cu privire la pericolul pe care îl ascund dorințele sale, precum și asupra rezultatului nefericit pe care l-ar putea avea o atitudine prea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
putință, și nu ca act. Virtualul nu se opune realului sau realizabilului, ci actualului, „prezentificării” de acum. Virtualizarea, ca procesualitate, înseamnă o mișcare inversă actualizării, de mutare a unui lucru sau a unei activități în sfera posibilului, a evoluțiilor și capriciilor ulterioare, a indeterminării spațiale și temporale. Ea nu are nimic negativ în sine, ci ține de acea putere a omului de a se proiecta, de a ieși de sub constrângerile imediatului, ale datului și ale prezentului. „Virtualizarea - subliniază Pierre Levy (1995
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Ramses cu propria-i conștiință. El însuși este o reușită figură caricaturală. Personajul, slăbănog, strâmb, evoluează între tragic și ridicol, când înspăimântat de el și de „carnea grea și multă”, când autopersiflându-se și scoțând „panglici pe nas și pe gură”. Capriciile lui, pe măsura ritualurilor golite de noimă ale existenței, capătă, nu o dată, tentă absurdă. În încercarea de a fora în propriul său suflet cu percepția acută a limitelor (eros-moarte), metamorfozând sexualitatea într-o forță demonică și ridicându-se împotriva tabuurilor
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
surprinsă psihologia adolescentină, protagonista, elevă în ultima clasă de liceu și apoi studentă în primul an, neavând nume. Despărțirea unui foarte tânăr cuplu nu este văzută ca un efect al geloziei, romanul punând accentul pe frământările sufletului adolescentin, pe senzațiile, capriciile, interogările, culpabilizările, exuberanțele și decepțiile specifice vârstei. În Dincolo de dragoste, substanța epică reflectă tentațiile de evadare din ambianța cuplului de care sunt încercați succesiv bărbatul și femeia, pictorul Remus și actrița Ana. Tribulațiile celor doi, cu rememorări ale pasiunilor anterioare
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
sentimentelor. Sunt alese personaje feminine în formare, vulnerabile, irascibile și rebele, cu o imaginație și o sensibilitate exacerbate. Marina (Plicul din volumul Nunta de argint), o tânără senzuală, acceptă propunerea unui sculptor de a-i fi model ca pe un capriciu și o distracție de moment, pentru ca, odată cu plecarea artistului, să simtă pentru acesta o pasiune neașteptat de puternică. Ceea ce caracterizează personajele feminine este trecerea rapidă de la o stare la alta și nesiguranța propriilor sentimente. Într-o vară sau, mai exact
BARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
1903, remarcată fiind de N. Iorga. Volumul de versuri Viorele apare în 1905, cu girul lui Titu Maiorescu, căruia C. îi solicitase opiniile înaintea publicării. Reacțiile criticii sunt contradictorii, mergând de la recunoașterea netă a talentului autoarei până la etichetarea paginilor drept capricii adolescentine. Odată stabilită în Franța se face remarcată de Charles Müller, gazetar la „Le Journal”, coautor, cu Paul Reboux, al seriei de parodii À la manière de... (1908-1913). Va repurta un prim succes literar la un tournoi de poésie, organizat
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
oficia grav, liniștitor, în veștmânt de catifea neagră, cu cruce albă între umeri. Subțiratic și îngrijit, suferea de bătrânețe, cu bărbia începând să-i iasă în afară. Mulțimea urma carul mortului cu boi înjugați. Figuri amestecate ieșeau la iveală, după capriciile înghesuielii. O babă cu gura surpată și nas țâșnit pe sub ochelari părea o bufniță cu basma. Un om voinic cu buza suptă și ochi sclipitori mirosea puternic a vin. între ei se clătina, pe trupul nevăzut, o ceafă cu șuvițe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o împinge și pe ea în lături, urlând ca o zăludă: — Mi-a venit din nou ciclul! Printre râsete și chicoteli, Occia simte stinghereala bărbatului de lângă ea. O iubi el copilele astea ca pe ale sale și le îndeplinește toate capriciile, dar una e să iei în cârcă o puștoaică de șase ani, și alta să ți se agațe de gât o adolescentă de șaisprezece. Cornelia își face și ea în sfârșit apariția, gâfâind greoi: — N-am putut s-o țin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
locuitori 136. În momentul constituirii Comisiei Europene a Dunării, activitățile comerciale desfășurate la Sulina și Sfântul Gheorghe erau limitate fiind afectate de brigandaj și piraterie 137. Circulația navelor la Sulina era dirijată cu metode primitive trebuind să țină seama de capriciile curenților marini. Exista un far la Sulina și un altul în Insula Șerpilor 138. Comisia Europeană a Dunării a cumpărat cele două faruri de la turci, ulterior, instalând altele noi. La Sfântul Gheorghe a fost instalat în 1859 un far care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
eu... ...Trebuie să te întinzi pe salteaua aceasta. Repede! Că nu se mai poate aștepta. „Ce-o fi având acolo? Penicilină? Sau altceva? Orice ar fi, tot rău e! Vai, ce-o să mă mai doară! Și pentru ce? Pentru un capriciu? Mai bine spun adevărul! Fie ce-o fi!” Hai, ce mai aștepți? Face asistenta. Păi, să vedeți, eu... „Tu trebuie să faci acum o injecție. Apoi vei fi operat!” par a-i spune ochii celor din jur. „Nu am nici o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tribul Karen. Se ocupau cu transportul: transportul de turiști cu bărcile și repararea de autocare pentru turiști. Femeile lor vindeau șaluri și genți de umăr Împletite cu modelul lor specific. Li se părea mai ușor să-și Încerce norocul cu capriciile turiștilor decât cu cele ale musonului. Duceau o viață bună până când au Început epurările. După aceea nu le mai rămăsese altceva de făcut decât să se refugieze În junglă, cât mai sus, unde desișul era atât de mare Încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta pentru că am reînviat: «Pentru ce a fost nevoie ca ei să moară?» Asahara ar putea spune: «Eu nu știu nimic. Discipolii mei au făcut-o!». Ce porcărie! Să omori oamenii ca pe niște viermi, din egocentrism sau din simplu capriciu. De neiertat! Mă rog ca sufletele celor sacrificați să se odihnească în pace.“ „Pentru că lucrez în cadrul Forțelor de Autoapărare Japoneze știu câte ceva despre gazul sarin“ Ishino Kōzō ( 39 de ani) Domnul Ishino a absolvit Academia Forțelor de Autoapărare Japoneze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mamă și dragostea de iubită este o prăpastie, nu numai ca formă, dar și ca trăinicie. Obligațiile, la mamă, au săpat într-atîta cămările sufletești și de atâta vreme, încît o trădare este rară. Iubita nu s-a dat decât din capriciu sentimental, convinsă, de altfel, de adevărul dragostei. Este mai fără minte și mai grăbită să se omoare decât o mamă. O spumă fierbinte în veșnică fierbere. Tinerețea, simțirile proaspete, curiozitatea o îmbie să încerce. Lanțurile cu care i-a plăcut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stare, cu toată atenția mea încordată, să cunosc una singură. Și cu ce interes! Eu nu pot fi cinic. Cinismul denotă lenevie mintală. Că din rândurile mele se pot degaja, generalități rezonabile asupra mea și asupra Irinei, se poate! Dar capriciile deconcertează și pricinuiesc surprize. Și noi nu suntem avizi decât de acele surprize. Atâta mișcare e în jocul lor nestatornic, încît bănuim în orice femeie nouă o excepție. În fața lacrimilor ei grozave ne înduioșăm și credem, noi, cei care nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu mi se pare de prisos, orice detaliu îmi produce emoții. Cu toată splendoarea soarelui răsfrânt pe mare, pe petricele, pe lut, totuși, aș putea întrebuința cât de mult culorile sumbre. Fiecare tablou va trebui să plângă. La Balcic, grație, capriciu, prea multe podoabe adunate. Aici numai câteva linii dure, ca și cum adevărurile esențiale se exprimă simplu, fără contorsiuni. Dar în timp ce la Balcic sesizezi în scurt timp toate frumusețile, la Cavarna, în primul moment, nu observi nimic, și numai mai târziu începi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a întrebat pe Ioana: "De ce i-ai spus?" Într-adevăr, aceasta a fost la capătul întregii noastre tragedii. Ca să-și liniștească remușcările, Ioana putea să se comporte cu mine ca o vinovată, fără să se trădeze deloc, să-mi suporte capriciile, să nu mai aibă nici o intenție de luptă. Dar așa n-ar fi putut face, căci durerea ei de a nu se simți iubită durează întreagă, la fel, și izbucnește cu toate că-și mărturisise păcatul. Se simte tot așa de îndreptățită
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în clipa aceea nici o judecată, silit în voia curiozității nebune de a afla cât mai multe. Ioana nu e în stare să mintă. Așteaptă mai mult o consolare din partea mea. O fată atât de inteligentă și totuși în voia tuturor capriciilor și durerilor mele, ca și cum ar trebui să le epuizăm pe toate ca să putem fi fericiți odată! Dar eu nu descopăr nici o ameliorare. Combin la nesfârșit, întrucît a fost a lui, sau ce colț din ea a mai rămas neatins, numai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
hohot de plâns, spume: "Iartă-mă, iubitule, ai dreptate, fă ce vrei cu mine, gonește-mă dacă nu poți să mă ierți; să știi că toată viața te voi iubi". În femeile din romanele rusești găsesc, alături de intensitatea sentimentelor și capriciul cu care se produc ele. La francezi, agitația Hermionei depinde de Pirus, după un plan matematic. Agitația Ioanei n-are de multe ori nici un fel de explicație. Niciodată nu sunt sigur de ce o să producă în ea vreun gest de-al
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o cunosc, ca să știu toate sacrificiile pe care le poate face, cât îi permite să reziste oboseala sau dacă temperamentul inegal n-ar face-o să-și piardă răbdarea. Nici nu știu dacă în clipa aceea ar putea să suporte capriciile mele de om bolnav. Dar totdeauna când mă prefac că mi-e rău câteva minute, izbutesc să o împac. Mi-e rușine de farsa jucată, dar numai așa pot s-o liniștesc. Cu toate că nu are nici o bănuială, totuși, poate și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
et le pantin a lui Pierre Louys. Aveam pentru ea multă admirație, parcă se suprapunea celor mai intime vibrații, și mi-e frică să o recitesc ca să nu fiu dezamăgit. Și acum, când mi se pare că sunt victima tuturor capriciilor Ioanei și când văd că, oricât de vinovată ar fi, tot eu îi cer iertare, incapabil să prelungesc o supărare prea multă vreme, cred că acea carte a fost un simbol al existenței noastre comune. Pe Ioana am mai văzut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Este posibilă o dragoste veritabilă, în care să nu consideri tovarășul egal cu tine capabil să te înțeleagă? Să te porți ca și cum el ar fi un copil? Adică să-l alinți, să-i dai jucării, să te amuzi de toate capriciile lui, să-i intri în toate voile, să te mândrești că-ți aparține? Dar de câte ori ai vreo supărare, nu o împarți cu el, te retragi în locuri ascunse, ca să reflectezi, te îndrepți la străini, ca să ceri o consolare, iubita mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în călătoria fără capăt, singură, descifrând taine sau strecurîndu-se, strigoi, printre umbrele nopții. Acum, altă Viky, și la fiecare moment iarăși o schimbare, aceeași ființă multiplicîndu-se la infinit și noi încercînd inutil să explicăm toate aceste aspecte. Ce ciudate sunt capriciile soartei sau ale lui Dumnezeu! De ce a ales-o tocmai pe mititica Viky să joace un rol atât de important? Și eu, care mă crezusem predestinat pentru un astfel de rol și care, alături de Viky, sunt un nevolnic, clovn intr-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Les voila donc derechef en chemin"... I-am pus condiția să nu mă mai ducă tot acolo, și el a fost încîntat că nu i se strică socotelile, așa cum crezuse un moment, și că totul, n-a fost decât un capriciu de femeie. Dar, după ce am plecat, a devenit foarte încurcat. Nu cunoștea decât locul acela, nu mai știa unde să mă ducă. Este foarte timid - timiditatea la astfel de oameni apare grotescă, nu mai păstrează nimic din prospețimea ei - cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu odraslele ei și că nu e numai mamă. Atenția, rezerva, ușoara cochetărie pe care o pune în purtarea ei cu Timotin arată că această soție e înamorată încă de bărbatul ei. Femeia asta măruntă desigur că nu poate inspira capricii, nu poate provoca emulație între amatorii de flituri, dar prin temperamentul ei cred că poate dezlănțui pasiuni arzătoare. Feminitatea agitat molem 1. Ființa neutră, improblematică, in 1 Tulbură nepăsarea (lat.) ofensivă, fata mică de zece ani, în unghiuri drepte ori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe alocurea ruptă de ploi. La vremea asta drumul era gol. Adela îmi lua brațul, mi-l lăsa - se juca, fără să știe, cu nebunia mea - zvârlea cu pietre înpîrîu, și când nu vorbea, cânta, începînd și părăsind cântecele după capriciile asociațiilor de sunete. Cânta încet, ca pentru ea (poate ca pentru noi?), cu o voce atât de slabă, că parcă nu făcea decât să respire melodios. Conducătorul nostru era ea. Semnalul popasurilor ea îl dădea, fugind înainte și așezîndu-se pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]