1,669 matches
-
cu stupida lor îngâmfare de oameni mari, să-și arunce replicile unul altuia ca pe o minge într-un joc în care tu, biată Cendrillon, zdrențăroasă și cu mâinile crăpate și roșii, nu ai voie să intri, ci doar alergi, caraghioasă, pe margini ! Tu nici măcar nu exiști pentru nimeni și nici măcar dreptul supărării nu-l ai ! Nici măcar nu ai voie să-ți explici până la capăt dreptatea ta, cu o voce în care se aud lacrimi :— ...nu mi-amintesc cine, dar mi-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Pentru că i-am povestit că de obicei mă tund singur, e convins că o să mă descurc și cu el. — Ești sigur? Mie reușesc să-mi cruț urechile, dar ție s-ar putea să ți le fac franjuri. Lobul inutil și caraghios al urechii i se clatină cînd Îl ating În glumă cu foarfeca. — Urechile le vreau tot pierdut, zice el solemn, fără să tresară, stînd cu bărbia În piept, pe o valiză, În mijlocul dormitorului În care parcă nici lumina nu mai
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de școală din viața unui om... Prima zi de școală, clasa Întîi... mai știi?...cu Monica, În curtea școlii, atîrnați de ghiozdanele cît toate zilele, rînjind ca niște ticăloși mici... Ia uite, ce dracu’ ne-au făcut ăștia? uniformele alea caraghioase vraiște pe noi, ne stînjeneau, dar eram și mîndri, deși parcă nu știam cum să stăm În ele. Nu știu de ce, pantalonii negri Îmi sînt foarte scurți, iar pantofii, foarte mari. Iar Monicăi Îi țîșnesc din sarafan două bețe subțirele
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele se Împlinesc, altele nu. SÎnt făcut deci din umilințe caraghioase care pînă la urmă devin o rutină. Toate astea În timp ce discutăm anumite lucruri despre blugi sau mărci de haine al căror nume e capătul Îndepărtat al funiei pe care ne cățărăm În fiecare zi, sau despre INXS și despre Duran
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un trening ca ăsta! Ne Întoarcem spre salon, Însoțiți de vocea CÎrmaciului, vine din difuzoarele de deasupra ușilor - stația spitalului Îi difuzează discursul. Spune prostiile lui obișnuite, vorbește cu o Încredere În sine care poate să fie rău prevestitoare și caraghioasă În același timp. Însă recunoaște că În țară există tulburări provocate de huligani și oameni fără ocupație plătiți de agenturi străine. Vorbește despre distrugeri de tip fascist menite să provoace dezordine În vederea destabilizării. Cineva vrea ca România să intre sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Titus Andronicus, paloșul lui Ștefan din Apus de soare, o armură. Se aud țipete de la etajul de jos și cei doi rîd sonor și strigă să audă toată lumea că nu s-a Întîmplat nimic. Nu s-a Întîmplat nimic, sînt caraghioșii ăștia de la scenă care patrulează prin teatru, să nu-i omorîți din greșeală! Patrula se dizolvă fantomatic În Întuneric și cei doi se Întind În fotolii În fața ferestrei ca un ecran enorm de televizor, rîzÎnd, depănînd și mai multe amintiri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înțelese, prost consumate). Scutură-l mai tare și n-ai să te plictisești. Ai să te vezi, deodată, patinînd cu pătura În procesul de lustruire a cimentului dormitorului, În fiecare dimineață la ora 6.30, după ce ai făcut o Înviorare caraghioasă, În pantaloni și maieu. Ai să vezi cum te-ai supus tuturor regulilor acestui colț de paradis - asta Însemnînd că În unele seri a trebuit să dansezi tango În dormitor cu vreunul din răcani, În timp ce alți răcani imitau o formație
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dintre „ritualurile nostime“; multe lucruri de la școală erau nostime. Domnișoara Adkin se instala într-una din sălile de baie și fetele, îmbrăcate în frumoasele lor capoate, se înșirau la rând, râzând cât le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată, ațâțător. Domnișoara Adkin era o femeie glumeață dar arăta ca o preoteasă, de parcă ar fi putut să scoată pe neașteptate o pereche de foarfeci din buzunar și să le tundă pe fete chilug. „Clientele“ se aplecau pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte obișnuit, egoist, plicticos și mediocru, și nu vei fi niciodată altceva. — Nu mă pune prea mult la încercare! Nu ai intenționat nici un moment să-ți ucizi soția, ai spart sticlăria romană pentru că erai beat, ești, pur și simplu, un caraghios. Și acum, pleacă, dacă nu vrei să mă faci să-mi fie milă de dumneata. George începu să se învârtească prin cameră. Deschise ușa dulapului, se uită în el și atinse pardesiul lui John Robert care atârna pe un umeraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dragă, o făptură atât de micuță, lipsită de apărare, fragilă! Vai, dragă! Nici măcar nu-i câine, e-o jucărie răzgâiată. Adam îl tratează ca pe o jucărie. Adam tratează orice ca pe o jucărie. Cum poate un animal atât de caraghios să știe că e câine? Pune-l jos, stă direct pe brânză. Gabriel îl așeză pe Zet pe podea, unde începu pe dată să se frece de picioarele ei și să se zbenguie, mișcându-și voluptuos fundulețul negru cu alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care dădea să-i facă un semn lui Tom, se întâlni cu piciorul acestuia, care dădea să-i facă semn lui Emma. O, spuse Tom, fără îndoială că nu mai există azi așa ceva. Și-apoi cine mai gustă genul ăsta caraghios de voce? Seamănă cu ce-a spus Shylock despre cimpoaie. Eu, unul, nu mă omor după un falsetto atât de bizar, spuse Hector, dar muzicienii au nevoie de el. Jonathan Treece e de părere că l-am putea înlocui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
când văd o femeie atât de înspăimântată de un bărbat. Valerie trecu mai departe, căutând, suferind. Tom își spuse: „Nu mă pot duce să bat la ușă. N-or să-mi dea drumul înăuntru și am să apar ca un caraghios în ochii tuturor. E o rușine ce s-a întâmplat, ar trebui să mă duc acasă. Mâine am să-i scriu o scrisoare de scuze. Oh, Dumnezeule!“. Când se îndreptă, cu un mers cam șovăielnic, către casa Belmont, își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bârfă stupidă, insolentă, dintr-o fițuică locală. Toată lumea o să râdă. — Și-ți închipui că-mi place să se râdă de mine? Îți închipui că am să trec ușor peste faptul că m-ai făcut de râs, că m-ai făcut caraghios? Peste faptul că o problemă a mea, extrem de intimă, a fost transformată într-o glumă vulgară? Rozanov făcu un pas înainte și Tom se retrase speriat în colțul camerei, unde se sprijini de zid. Repetă: Îmi pare foarte rău, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ajutor și nu-l primise. În casa mătușilor venea în vizită foarte multă lume. De pildă, venea o prietenă din tinerețe de-a mătușii Magdalena, pe nume Sonia, care avea un fel foarte afectat și mieros de a vorbi, articulând caraghios de precis fiecare cuvânt; spunea: fiindcă n-am putut să fiu de față la acea întâlnire, auzindu-se foarte clar, ba chiar cam bolovănos, d-ul pe care toată lumea îl omitea îndeobște în vorbire; sau spunea: cincisprezece, cu cinci-ul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de precis fiecare cuvânt; spunea: fiindcă n-am putut să fiu de față la acea întâlnire, auzindu-se foarte clar, ba chiar cam bolovănos, d-ul pe care toată lumea îl omitea îndeobște în vorbire; sau spunea: cincisprezece, cu cinci-ul caraghios de distinct; în timp ce Tiberiu nu auzise o asemenea dicție nici măcar la crainicii de la radio... Mama lui era și ea de față și o simpatiza pe prietena de-o viață a mătușii Magdalena, Sonia, pentru acea unică însușire a ei de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fost accentul. Accentul rusesc, de care nu s-au putut dezbăra niciodată. Ele, care acasă fuseseră, în cea mai mare parte, casnice, nu avuseseră îndeajuns de multe contacte cu vorbitorii nativi de limbă română, așa că au rămas cu accentul lor caraghios precum un stigmat atavic. Asta spre deosebire de soții lor care, lucrând mulți ani în instituții și la firme românești, deprinseseră încă din Basarabia o română onorabilă, al cărei accent putea fi cu ușurință luat drept neaoș moldovenesc. Basarabencele rusoaice chiar făceau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mestecenii cei albi din ținuturile de dincolo de Nistru. Unde de fapt nici nu trăiseră vreodată. Decât, poate cu închipuirea. Așa că, vrând-nevrând, basarabencele rusoaice au sfârșit prin a adopta fără prefăcătorie noua lor patrie. Doar numele lor au continuat să pară caraghioase și nimeni din Vechiul Regat nu le-a acceptat vreodată (deși pe unii i-a amuzat)... Marusia, Niusea, Antonina, Ninocica, Niuta, Tusea, Alla, Manea, Lenocica. Și așa mai departe. ALEXANDRA Fuseserăm nevoiți să ne mutăm într-o altă locuință, undeva
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Iată acum dovada. Încercă să minimalizeze cele spune mai înainte. Ei, poate că n-am folosit cuvântul cel mai potrivit. Geta se uită lung la Paul c-un zâmbet care îi aminti de zâmbetul ei de la școală, ușor disprețuitor. Ce caraghios ești, Paul. Caraghios, de ce? Pentru că de când te cunosc am avut tot timpul impresia că trăiești pe altă lume. Din prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Încercă să minimalizeze cele spune mai înainte. Ei, poate că n-am folosit cuvântul cel mai potrivit. Geta se uită lung la Paul c-un zâmbet care îi aminti de zâmbetul ei de la școală, ușor disprețuitor. Ce caraghios ești, Paul. Caraghios, de ce? Pentru că de când te cunosc am avut tot timpul impresia că trăiești pe altă lume. Din prăjitura de pe farfurioară nu mai rămăsese aproape nimic. Geta luă lingurița care considera ea că i se mai cuvine, adică penultima, și îl invită
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
limba română cuvinte care conțin trei de i unul după altul copiii, de pildă, sau surugiii, sau mușteriii -, fiindcă uite că și ei au în limba lor cuvinte care conțin câte o vocală repetată de trei ori la rând! Créée! Caraghios, nu? 2 Că se înșela, sau nu, asta-i altă poveste. 3 Dar minijupele au revenit în modă și în anii '60, deși au avut parte nu numai de oprobriul public, ca în anii '20, ci și de cel al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
savureze spectacolul. M-am scuturat de țărână, mi-am îndreptat cum am putut cadrul bicicletei care se îndoise astfel încît roțile se adunaseră, se ghemuiseră ca labele unui animal crispat, m-am suit pe bicicleta care acum arăta jalnic și caraghios, mai înaltă și cu cocoașă parcă, și am plecat. Lumea se uita la mine curioasă și probabil aveam un aer de Don Quijote pe o mârțoagă sui generis. Abia așteptam să se termine acel calvar. Eram furios și umilit. Nu mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
uscat, de o formă ciudată, semănând în același timp cu o paiață și cu o spânzurătoare. Îl năpădiseră urzicile și omizile și rămăsese aproape fără crengi. Cum a pornit vântul, a început să facă un fel de plecăciuni țepene și caraghioase, ca niște temenele de clovn, însoțindu-le cu niște țipete scurte și scâncete ce păreau și tânguire și râs pițigăiat. Zgomotele astea îmi întăreau și mai mult senzația că eram victima unei farse. De fapt, domnilor, mi-e foarte greu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
liniei ferate. Începuse să sufle un vânt puternic, ceea ce se întîmpla foarte rar în timpul zilei. Arțarul, pe care păsările îl ocoleau, scotea obișnuitul lui sunet tânguitor și bătea mătănii între urzici. M-am gândit că niciodată nu văzusem ceva mai caraghios, dar în aceeași clipă mi s-a părut că aud un geamăt, apoi un icnet batjocoritor care mă însoțea în vreme ce intram în clădirea gării. Nu i-am spus Eleonorei ce văzusem în mlaștină ca să n-o înfricoșez. Nu puteam să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Pădurea a izbucnit pe neașteptate în fața noastră când am ajuns în vârful pantei. Era o pădure de arțari bătrâni, planturoși și pe jumătate scheletici. Semănau toți cu arțarul pe care-l tăiasem. Când bătea vântul, făceau aceleași plecăciuni țepene și caraghioase și scoteau aceleași scâncete care, amestecate, formau un vuiet stins. Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la marginea pădurii, am dat de o altă colibă. Intrarea era ferecată de o ușă de fier ruginită. Am bătut în ea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că ai întrecut măsura? Mai vezi de altul!" Tocmai atunci a venit Rița să facă curat prin odaie. ― Ieși afară! m-am rățoit la ea. Biata slujnică speriată o rupse la fugă fără a mai cere vreo lămurire. Gestul ei caraghios îmi stârni râsul și odată cu râsul se duse pe copcă și îndîrjirea mea. " La urma urmei, de ce-mi fac atâta sânge rău pentru un lucru de nimic?" Am ieșit în oraș ceva mai bine dispus. După-amiază, hai la cursui
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]