1,124 matches
-
Personajul lui Caragiale nu crede În destin, dar acuză fatalitatea; se consideră onorabil, dar aplică lax principiile etice și normele sociale. Practică necenzurat compromisul, urmărește interesul personal și- i place să creadă că suferă din iubire. Personajul comediei și schiței caragialiene nu manifestă sensibilitate pentru transcendent și nu cunoaște alt plan ontologic În afara celui social. Cu simțurile acutizate, el trăiește clipa, organic, e un epicureu și exaltă norocul orb când Întrevede schimbări fericite În viața lui, ca Lefter Popescu din nuvela
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nuvela Două loturi: „Toți zeii! toți au murit! toți mor! numai Norocul trăiește și va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca și el...” (s.n.). Dar În Vremea, nemuritoare, trăiește și el, ca tip etern uman, și el, el - omul operei caragialiene. „Eu am o presimțire.” Femeia caragialiană, când nu domină situația ori nu e prezență constantă În viața bărbatului, se conduce după «semne» ale destinului, e superstițioasă. Crede În presentimente și În prefigurări ale providenței, pe care le tălmăcește potrivit experienței
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
au murit! toți mor! numai Norocul trăiește și va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca și el...” (s.n.). Dar În Vremea, nemuritoare, trăiește și el, ca tip etern uman, și el, el - omul operei caragialiene. „Eu am o presimțire.” Femeia caragialiană, când nu domină situația ori nu e prezență constantă În viața bărbatului, se conduce după «semne» ale destinului, e superstițioasă. Crede În presentimente și În prefigurări ale providenței, pe care le tălmăcește potrivit experienței de viață ori cere celor apropiați
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
putea pierde totul. Și pentru ea totul Înseamnă situație socială, dar mai Înseamnă și siguranță, stabilitate, protecție emoțională, putere. „am poftă să-i tragem un chef” Mița Baston, căreia Îi e atribuită dorința de a chefui, trăiește - ca toate personajele caragialiene - după un cod sui generis, al poftei: pofta de a iubi, de a călători, de a domina, de a petrece, de a pierde vremea la taclale. Pofta e semizeitatea tutelară a lumii lor pătrunse de un dulce oțiu: „Domnul Mache
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lui soție „până azi are la activul ei trei-patru avorturi clandestine, cunoscute de toată lumea...”, iar mama ei e „o bătrână cochetă, care a ruinat doi bărbați.”. Lauda exagerată ori bârfa nimicitoare constituie, În funcție de circumstanțe și de scopul urmărit, apanajul eroului caragialian, ca modalitate de raportare la semeni. Cheful, asociat invariabil poftei și plăcerii, implică - În universul creației comice a lui Caragiale - o gamă largă de petrecere a timpului. Ipostaze ale distracției / chefului sunt participarea la bal ori la carnaval, ieșirile În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
etc. Grija de a nu se compromite public, caracteristică oricărui om de lume, Își asociază și preocuparea pentru carieră; chiar când nu are o profesie certă, nicidecum o carieră, fiind doar un apendice În vreun birou (cum e Catindatul), personajul caragialian e covins că viitorul Îi surâde. Aspirațiile lui profesionale sunt mărunte (Mița vrea să intre la telegraf, Catindatul visează să ajungă „măcar un copist de clasa a doua”: „Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, domnule, dar măcar acolo
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
surâde. Aspirațiile lui profesionale sunt mărunte (Mița vrea să intre la telegraf, Catindatul visează să ajungă „măcar un copist de clasa a doua”: „Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, domnule, dar măcar acolo ceva.”). Dar pentru personajul feminin caragialian cea mai importantă carieră este legată de rolul social de soție / concubină. Postura de femeie nemăritată ori de văduvă e vulnerabilă: Porția Popescu este suspectată de imoralitate de către reporterul de la Lumina („Foarte romanțioasă, ea Ținea mult la societatea tinerilor studenți
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
se compromite există („cocoanele au Înlemnit” când cred că secretul lor va fi divulgat soțului), dar această teamă nu e tot atât de intensă ca amorul. Și nici ca manifestările simțurilor dezlănțuite, ale organicului exacerbat. „Ei! d-ale carnavalului!” Personajul caragialian n-are, se pare, viață intimă; spațiul intim devine spațiu public: În odaia Vetei intră Zița, Spiridon, Chiriac, pătrunde Rică Venturiano, trec prin același iatac Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu În căutarea intrusului. Comèdiile lui I. D. Ionescu se mută din
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lui onorabile Îl readuce În sfera teatralității pure, smulgând admirația negustorului Dumitrache: „Bine vorbește, domnule, bravos!”. Amploiatul e acceptat repede, după lămurirea situației, În tagma jupânului ca negustor de vorbe mari. Situațiile neplăcute sunt În genere considerate, de către majoritatea personajelor caragialiene, ca fiind comèdii. Eroii lui Caragiale au conștiința faptului că lumea e un teatru sau, mai rar, În variantă derizorie - un carnaval ori un circ. Sau bâlci. Circul, bâlciul, carnavalul constituie nu doar manifestări pitorești ale omenescului, ci lumea Însăși
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
toată intriga asupra romanțului nostru, să juri că devine ca la Teatru...” (s.n.). Povestea de amor Își asociază comèdia, iar viața se teatralizează permanent. Viața e percepută ca spectacol. Conștienți parcă de faptul că lumea e o amplă scenă, eroii caragialieni din creația comică a scriitorului par a se urmări permanent În propriul rol. Prefectul Tipătescu, uluit de faptul că incredibilul e mai acut În realitatea imediată decât În realitatea ficțională, exclamă: „Atâta neglijență nu se pomenește nici În romane, nici
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dublă, Crăcănel se declară din nou inflexibil (e crud), când Îl crede pe Iordache Bibicul: „Da! vreau scandal...”. Principala modalitate de creare, vehiculare și de Întreținere a scandalului rămâne - Într-o epocă a modernității ca cea În care trăiește personajul caragialian - presa scrisă: „Pe când deschid gazeta guvernamentală, să mă uit la ultimele informațiuni asupra scandalului, iată că...” (Atmosferă Încărcată); dar scandalul din presă 72 se mută În cafenea, sub forma unei răzvrătiri penibile nu Împotriva acțiunilor guvernului, ci Împotriva cititorului oficiosului
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
I. L. Caragiale. Acel final al comediei O scrisoare pierdută, în care lucrurile se ,,aranjează" în bunul ,,spirit balcanic" ,,fii zelos; asta nu-i cea din urmă Cameră", este interpretată de Steinhardt cu totul diferit, el considerând că în final personajele caragialiene se înțeleg între ele datorită unei bunătăți și a unei puteri de a ierta, caracteristice poporului român. ,,Actul al IV-lea este acela unde, pentru cine are ochi de văzut, urechi de auzit, inimă să-i bată, autorul Scrisorii saltă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
preferabilă oricum lumii comuniste. Zoe Trahanache îl iartă pe Cațavencu la urmă, în ciuda bătăliei dintre cele două tabere. Este o iertare creștină comparativ cu ceea ce s-a întâmplat după '48, când câștigătorul nu și-a mai iertat victima. Limbajul personajelor caragialiene este, evident, un limbaj plin de defecte, dar, așa cum este, nu e dominat de efectul cenzurii și al autocenzurii. Lumea lui Caragiale este creștină sau paradisiacă dacă o raportăm la comunism. Vedeți, aici, el îl continuă pe Ralea, cu o
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
despre lumea lui Caragiale. E cea a lui Mircea Iorgulescu, din Marea trăncăneală eseu despre lumea lui Caragiale sau cea rezultată din filmul De ce trag clopotele, Mitică?, al lui Lucian Pintilie, în care se merge pe identificarea dintre grotescul lumii caragialiene și grotescul lumii comuniste. Nu întâmplător și filmul lui Pintilie și eseul lui Iorgulescu au fost interzise. E o viziune de identificare. Ei bine, Steinhardt e pe o viziune de contradicție, dar o viziune în care lumea lui Caragiale, așa cum
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Colecția ACADEMICA 269 Seria Litere Cristina Ciobanu este doctor în filologie (2013), profesor de limba și literatura română la Colegiul Național "C. Negri", Galați. A publicat o analiză a jocurilor discursive din schițele caragialiene: I. L. Caragiale, jocuri textuale și tipuri de discurs (2006). A colaborat, cu studii, la volume colective: Studies on Literature, Discourse and Multicultural Dialogue, (2014), Generația 60 la semicentenarul ei literar (2014), dar și cu articole în publicații locale ori regionale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau "imperialistă", sau "étalage de la nation"148 este cel de-al doilea articol prin care Ion Călimară își exersează talentul de pamfletar sau, mai bine zis, de parodist. Pentru că, dacă în primul articol sesizam apropierea de Arghezi, în Malec rezonanțele caragialiene sunt mai pronunțate. O bună parte dintre clișeele literaturii eroice, gândiriste sunt ironizate: Malec are ochii verzi, ochi a căror vedere determină poetul să-i asocieze cu "absolutul mistic al cleștarului ceresc", Malec se lasă cucerită abia după ce e plimbată
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
amară: "Duminică oamenii sunt deștepți,/ se plimbă pe bulevarde, merg la cinematograf, câte unii la bâlci vin să vadă tigri de Bengal/ născuți captivi la Huși și Focșani/ și corbul din poema de peste ocean". Universul descris e în mare măsură caragialian, scandalul de factură balcanică se asociază cu lumea bâlciului, " Odată un nebun fugit din spital/ în haină pestriță și coif de ziar/ a vrut corbul să-l fure./ A fost bătaie, comisar și scandal/ și tot mereu la intrare te
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
superior la prostia soțului tău/ când îi spun cu pervers zâmbet afectuos: salutare!..."). probabilitatea se exprimă prin modalizatorii specifici "mi-ar plăcea", "nu știu dacă te-aș iubi", "aș vrea". Este aici o proiectare în spațiul poetic a unui univers caragialian din care nu lipsesc nici adulterul, nici cadrul specific ("la CFR condica se ridică dimineața la 7 și jumătate"). Eul liric se prezintă uneori în ipostaza celui care are intuiția adevărului universal și atunci mărcile unui discurs care sintetizează esența
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sunt, de fapt, coordonatele pe care se structurează poezia epocii, poate ca o consecință a războiului, unele fapte capătă consistență, altele se estompează, realitatea fiind în continuă schimbare. Tratarea iubirii sau a relațiilor amoroase are ceva din ironia și savoarea caragialiană, pentru că sunt supuse aceleiași degradării. Titlul este și el unul apropiat de cele publicistice în astfel de cazuri, Dramă în parc. Cadrul e acela consacrat al întâlnirii dintre îndrăgostiți, dar datele au fost schimbate. Termenul general folosit, femeia, apoi descrierea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi contrazis de prezența în paginile revistei a articolului elogios la adresa lui R. M. Rilke. Poeziile publicate în ambele reviste sunt eterogene din punct de vedere tematic și inegale ca valoare. O specie mult mai interesantă este pamfletul unde găsim rezonanțe caragialiene. Un caracter mult mai virulent îl au articolele din numărul 8 al revistei, dar acesta nu va mai reuși să apară, publicația fiind interzisă/desființată sub un pretext stupid, lipsa de activitate pe timpul verii. "Mitul" pe care-l construiește Emil
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acestora. Am observat un refuz al prejudecăților de orice fel și acest fapt este susținut nu doar de dialogul permanent cu locurile comune, ci și de modul de organizare a discursului. Ironia este unul dintre procedeele dominante și, în manieră caragialiană, se transformă adesea în autoironie tocmai pentru forța expresivă pe care o capătă astfel. Se subminează constant seriozitate textelor prin constratul dintre masca inocenței și sublinierea, îngroșarea conturilor imaginilor. Același efect îl are și alternarea modalizatorilor certitudinii cu cei ai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
apel la ele, pentru a ilustra o stare existențială, cum ar fi de pildă moromrțianismul, o stare definitorie a țăranului român dintr-o anumită epocă și nu numai. Unele dintre ele au devenit nume comune, ca În cazul multor personaje caragialiene. Dacă s-ar apela la un sondaj de opinie, cred că Ilie Moromete ar ocupa unul din primele locuri În topul personajelor memorabile. În 1955, după un efort creator de vreo șase ani (primele pagini din proiectatul roman trilogie, precum
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
s-ar descoperi realizări mai evidente decât ale scriitorilor Nicolae Filimon, creatorul lui Dinu Păturică, G. Călinescu, creatorul lui Stănică Rațiu și Marin Preda, cratorul lui Ilie Moromete. Este drept că toate personajele numite mai sus nu Întrec performanța personajelor caragialiene, dar făcând abstracție de dramaturgie și proza scurtă, Dinu Păturică, Stănică Rațiu și Ilie Moromete sunt emblematice, chiar dacă e vorba de tipuri fundamental deosebite, dar nu acest lucru este important. Nu putem nega că fiecare personaj din cele numite mai
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
artiști literari ai tuturor vemurilor.” Universul comic este prezent În comediile citate mai sus, dar și În numeroasele schite și momente. Originalitatea conuținutului acestui univers a asigurat pătrunderea În cele mai adânci zone ale conștiinței artistice și spirituale naționale. Spiritul caragialian s-a conservat În sintagme, propoziții și fraze memorabile. Comediile sunt inspirate din viața burgheziei românești din cea de a doua jumătate a vacului al XIX-lea și surprind contrastul dintre pretențiile și realitatea acestei lumi, Într-un amplu proces
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
grad de concentrare a expresiei. I. L. Caragiale pune mare accent pe dialog, eliminând În mare măsură descriptivismul. Lumea evocată de autor are viața ei proprie prin modul de a vorbi, prin vocabular, ticuri verbale, expresii comune (automatisme ale vorbirii). Dialogul caragialian are o mare capacitate de a sugera realitatea. Prin el cititorul descoperă identitatea personajului, gradul său de cultură, epoca și mediul social În care s-a format și se mișcă. Schțele utilizează mijloace literare identice cu cele din comedii, cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]