997 matches
-
mod constant și de regulă aceleași, care apar permanent împreună, cu valoare și semnificație de complexe semiotice (simptome) ale unor alteralități multiple, asociate; c) stări corporale constante, cu caracter global de alteralitate, presupunând schimbări durabile, constante și specifice ale Trupului carnal (suferințe, boli)"37. În unele stări nevrotice sau de tensiune intensă generate de circumstanțe neplăcute sau traume psihice, pot să apară ticurile gesturi neintenționate, patologice, repetitive, inestetice și deranjante. În majoritatea cazurilor, domină un singur tic, care se accentuează în
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
München), 1984/1995. Ekman, Paul, Friesen, Wallace V., The repertoire of nonverbal behavior: Categories, origins, usage, and coding. Semiotica: Journal of the International Association for Semiotic Studies, vol. 1, pp. 49-48, 1969. Enăchescu, Constantin, Fenomenologia trupului. Locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. Fiedler, Klaus, Social Communication, Psychology Press., New York, 2007. Florea, Vasile, Goya, Editura Meridiane, București, 1968. Goffman, Erving, Viața cotidiană ca spectacol, traducere de S. Drăgan și L. Albulescu, Editura Comunicare.ro, București (The
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Știința educației prin paradigme. Pedagogia "văzută cu alți ochi", Elena Joița • Violența în școală, Eric Debarbieux În pregătire: Educație! Educație! Educație! Etica managerială și legea consecințelor nedorite Stephen Prickett, Patricia Erskine-Hill 1 Constantin Enăchescu, Fenomenologia trupului. Locul și semnificația Trupului carnal în psihologia persoanei, Editura Paideia, București, 2005. 2 Keith Thomas, în Jan Bremmer, Herman Roodenburg, O istorie culturală a gesturilor, traducere de T. Avacum, Editura Polimark, București, 1994/2000, pp. 14-19. 3 apud Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, Comunicarea
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de amante de care dispunea un rege și care reprezenta un subiect de mândrie pentru potența monarhului. Poporul francez, curtenitor și romantic, va admira, cu siguranță, lupta internă pe care o dă un suflet rupt între fervoare religioasă și pasiune carnală, cum a fost cazul sfântului Ludovic sau Eduard Confesorul. Însă nu va înțelege și respecta un monarh frigid, timorat și emotiv în fața femeilor. Din acest motiv, o anumită orientare sexuală a regelui a adus probabil un suspin de ușurare pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
între dragoste și datorie; memorii oficiale și memorii apocrife Tânărul Ludovic se apropia de vârsta de șaisprezece ani și din sursele apocrife aflăm că a început să simtă primii fiori ai dragostei, dar în același timp a descoperit și plăcerile carnale, pasiune care nu l-a părăsit niciodată, fiind recunoscut pentru numărul mare de amante pe care le-a avut. Lucrarea apocrifă intitulată Mémoires de M. de '*** pour servir à l'histoire du XVII* siècle, 1643-1690, publicată prima dată în anul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
necesităților de rezolvare a procesului patologic prin restabilirea stării de normalitate, ea nu este însă conformă cu „natura bolii psihice”. Somaticul și psihicul, inseparabile de altfel, sunt niveluri de organizare care intră în componența „aparatului psihic” al personalității. Ele, „trupul carnal” și „subiectul sufletesc”, sunt „părți” ale acestuia, fiecare cu specificul său structural și dinamic, care, deși interrelaționează, nu se suprapun. Gândirea clinico-medicală, din necesități de ordin practic, operează însă acest tip de raționament reducțional și unificator. Specialiștii pe care i-
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
au fiecare caracteristici specifice. Ne vom ocupa în continuare de analiza aspectelor care definesc boala somatică și boala psihică. 1) Caracteristicile bolii somatice Boala somatică reprezintă suferința care afectează în diverse forme și grade sfera somatică a persoanei, respectiv „trupul carnal”. Ea constă, în primul rând, în alterarea structurilor biologice, anatomo-fiziologice ale organismului uman. Această schimbare este etichetată, din punct de vedere medical, ca boală sau ca proces patologic ce determină o anumită invaliditate a individului respectiv. Bolnavul somatic este conștient
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca pe o schimbare care produce suferință, comunicând aceste „experiențe patologice corporale” medicului său curant. Bolile somatice recunosc o cauză precisă care produce alterarea structurilor anatomice sau alterarea funcțională a acestora, având astfel o anumită „localizare spațială” la nivelul trupului carnal, în raport cu structura schemei corporale afectând prin aceasta „imaginea de sine” a bolnavului. Bolile somatice au un anumit tip de evoluție clinică și beneficiază de un tratament medical corespunzător, de regulă de factură etiologică, urmărind combaterea „cauzelor patogenetice”. 2) Caracteristicile bolii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
viziunea medicală și viziunea psihologică. Să încercăm să analizăm aceste două aspecte. Punctul de vedere medical convertește, în plan epistemic, suferința somatică în boală. Procesul patologic reprezintă o fixare a atenției predominant sau chiar exclusiv asupra sferei biologicului, a „trupului carnal” atins de starea de alteralitate, considerată ca boală. Boala este o denaturare a „firescului” stării de normalitate. Punctul de vedere psihopatologic caută să respecte dar concomitent să și explice natura suferinței psihice. Fenomenele psihice morbide sunt „trăite” de persoană ca
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
componente care sunt inseparabile. Acest aspect se înscrie în dimensiunile unei antropologii psihopatologice obligându-ne să insistăm asupra lor. Lumea personală a unui individ este reprezentată prin „experiențele și datele incarnate” ale acestuia. În interiorul specialității fizice, concrete, reprezentată de „trupul carnal” al individului, se înscrie viața psihică a acestuia. Relația dintre „corpul fizico-somatic” și „corpul psihic” este reprezentată prin „Eul psiho-fizic” individual, care are un caracter de sinteză (D. Franck). El este cel care conferă identitatea și coeziunea internă a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
singurul la înălțimea lui Eminescu, în literatura românească și universală. Oare nu aceasta este chiar enigma ultimă a ermetismului său canonic? De împărtășit intuiția lui Eugen Simion care distingea în cele trei roți ale cunoașterii barbiene trei trepte ale iubirii: carnală, intelectuală și celestă. Gerda Barbilian greșea fundamental crezînd că Ion Barbu nu i-a închinat nici un poem de dragoste Helgăi. Este chiar Joc secund, cartea lui canonică. Iar decriptarea e la îndemîna oricui: EL GAHEL, dragoste înălțată, impersonal, la rang
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o iconografie convențională, chipurile sunt simple măști, împlinind o funcție. V. a îmbrăcat în veșminte îngerești figuri profane, din viața cotidiană, reducând suavele ființe aripate la rostul de element decorativ. Există însă și situații în care îngerii, departe de materialitatea carnală din Cântec pentru dezbrăcare, sunt dematerializați până la abstractizare. Dând în vis „ocol grădinii sfinte”, poetul vede cu dezolare că „focosul heruvim flăcărător” nu îi „arată poarta, ca-nainte”. Exasperat de prea multe gânduri nepioase, ce alcătuiesc „un codru de stafii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
pasionalitate profană. V. o cântă pe „domnița grădinii cu merele de aur”, căreia „îi prinde trupul în sărutări [...] ca-ntr-un năvod”. El se visează Hercul ce „despică oceanul”, pentru ca ajuns la iubită, „ostrovul feciorelnic să-ți jefuiesc de rod”. Carnalul erosului apare ca efect al reacției naturii la tentativa omului de a i se sustrage cu totul, prin spirit: „S-a străduit natura ca omul să nu-i scape; / Iubirea îl urcase deasupra ei prea tare, / Și-a-nmormântat-o-n carne”. Orația îndrăgostitului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
metode de înțelegere din interior a ceea ce numim realul. Dar, pe lîngă aceste considerații, cel mai decisiv aport al Grupului celor Zece a fost pentru mine contactul viu cu alte discipline. E o viziune asupra științei diferită de cea livrescă. "Carnală", îmi vine să spun. Am simțit transdisciplinaritatea ca pe un lucru trăit mulțumită grupului, vorbind cu Leroi-Gourhan despre locația de la Pincevent, "bătîndu-mă în săbii" prietenește cu Henri Atlan căruia îi datorez mult în domeniul teoriilor informației -, întrebîndu-i fără rezerve despre
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
strămoșilor și-i declară că înțelege să-și perpetueze spița. În fond, bătrânul Fotin n-are nici o repulsie de mezalianță. Pe el îl muncește un sentiment mai profund: dorința de mântuire prin procreare. Fotin se mulțumește cu veșnicia în ordinea carnală, ba chiar numai cu aceea, fictivă, a numelui, fiind providențialist cu privire la familie, ca mazziniștii în privința nației: "Dumnezeu vrea ca neamul Bujoreștilor să nu se stingă". Lui Cărbuneanu i se cere să-și schimbe numele în acela de Bujorescu, și cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
romanele sale, de concepție lirică, interesează prin caracterul lor de experiențe sexuale. Femeia sângelui meu tratează, în forma unui caiet de însemnări, despre dragostele poetului român Emanuel Glineanu la Paris. Emanuel iubește matrimonial pe Hermina, are însă legături de ordin carnal și cu mama acesteia, precum îl iubește discret și Virginia, sora de 15 ani a Herminei, care cade leșinată când surprinde una din scenele de priapism ale poetului. Separația între dragostea fizică și raporturile sufletești e făcută cu multă gingășie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
artei într-un regim dictatorial sau libertatea interioară și libertatea politică. Romanul Zilele și jocul (1977) prezintă personaje cu apariții episodice, care reapar în scenă sub alte măști, păstrându-și însă fișa de bază, ca ființe devitalizate, animate de pulsiuni carnale, cu un proiect jucat în falsa alternativă moralitate slabă - imoralitate mediocră. Volumul Anii de ucenicie ai lui August Prostul (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din București) e constituit din două secțiuni, prima cuprinzând eseuri sau recenzii empatice despre Geo Bogza, Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
persoane bine pregătite, de diferite condiții sociale, vârste și funcții, și a demonstrat în multe ocazii că dulcele Isus știe să facă lucruri minunate și să-i învingă pe uriași cu lăcustele (Num 13,33). Acesta, suferind de teribile ispite carnale, din zel pentru castitate, s-a castrat; ulterior, a trebuit să facă apel la papă, care, după ce l-a mustrat cu asprime, i-a acordat dispensa pentru a putea celebra. A murit după mulți ani la Londra. 6. Aceștia sunt
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adevăr, un tânăr, impresionat de frumusețea ei, de mai mult timp își dorea să o întâlnească singură și să o seducă; nereușind în niciun fel să o facă să cedeze la dorința sa, a demonstrat cât de perfidă este iubirea carnală, strangulând-o în biserică. Se întâmplă adesea ca, între două persoane ce se iubesc trupește, să explodeze o ură egală în intensitate cu iubirea ce fusese înainte. 35. Cu timpul, au venit în Anglia mulți alți frați distinși, de origine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
-i mulțumesc Domnului, care voise să clarifice această îndoială. Într-adevăr, am considerat că porumbelul simboliza sufletul, ce pare să fie curat și inocent întru totul, iar imaginea șarpelui simbolizează ispita provocată de diavol, mai ales referitor la viciul plăcerii carnale prin intermediul gândurilor nepermise și consimțite. Așa cum porumbelul a căzut mort doar la vederea șarpelui, tot așa și sufletul, poate să-și piardă viața harului, doar prin complacerea necurată, chiar dacă nu consimte la săvârșirea păcatului». 14. Breviarul sfântului Francisc Nota fratelui
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dînsul sînt tot o stare”. O stare, va să zică, ce n-are stare sau o stare de nestare... Altă disociere subțire privește natura duală a erosului: trupească și cerească. Disociere comună la Greci: există două Afrodite: Afrodita Pandémos (simbolul dragostei terestre, carnale) și Afrodita Urania (amorul celest, pur). Pe cea dintîi romanii o numeau Vulgigava (Venus de răspîntie). Conachi acceptă cele două firi ale lui Amor: omenească și Îngerească, Înțelegînd printr-una pasiunea ce Împinge la faptă, prin cealaltă Înălțarea deasupra simțurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și, deopotrivă, ca înjositoare dar imperativă dorință de împreunare (acestea sunt, de altfel, coordonatele invariabile ale psihologiei eroului lovinescian). Timidul Bizu preferă să iubească "de la distanță" doar anumite femei (imaginea lor "ideală", mai exact), nu înainte de a cunoaște "taina" amorului carnal prin bunăvoința unei servitoare vulgare, ce acceptă "târgul" fără prea multe fasoane. Experiența sordidă ("Da' iute ai mai fost, cuconașule!", atât găsește de cuviință să spună femeia, înainte de a-și primi cuvenita răsplată) îl vindecă de iluzii, adâncind în conștiința
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
neîngăduite, dorea să vadă fără să fie văzut"158. Privirea bărbatului este, deci, o privire discretă. Femeia, în schimb, nu trage cu ochiul. De aceea, privirea ei lasă impresia lipsei de pudoare și-i trădează disponibilitatea amoroasă, ca "un act carnal" in potentia. Spre exemplu, Veronica se uită și la Neagoe, amicul poetului 159, și la un ofițer de la o masă oarecare, ce se simte stânjenit și pleacă. Pe Eminescu, apoi (ce încarnează un tip sexual ambiguu, cu fizionomie atrăgătoare, de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
conștiința morală) și cu harul pe care credinciosul îl primește prin credință. După el, Adam a fost creat drept. Prin călcarea poruncii, Adam și-a provocat moartea trupului și vinovăția sufletului; vigoarea rațională a acestuia a fost înlocuită de pofta carnală. Efectul neascultării a fost resimțit ca o lege contrară, ca păcat, în mădularele sale. Mântuirea se obține numai prin darul harului Sfântului Duh în credința numelui lui Iisus Hristos. Ioan Maxențiu se deosebește în această privință de înaintașul său, Sfântul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu sensuri ascunse străfulgerând între replici aparent banale, cu personaje simbol și jalnice fantoșe. Mai cinematografic ca niciodată, mai profund și mai sarcastic ca oricând, cineastul își descarcă disperarea existențială într-un magnific eseu despre viață și moarte, despre iubire carnală și iubirea absolută care transgresează frontierele făpturii, despre ideal și ratare, despre drama istorică a unui neam condamnat să suporte nesfîrșitul lanț al puterii abuzive călcând totul în picioare. Și nu în ultimul rând, Ana este un film despre condiția
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]