1,092 matches
-
Șeșureac Andreea, clasa a XI-a Coordonatori: prof. Ramona POPESCU, Ana LATIȘ Colegiul Silvic ”Bucovina”, Câmpulung Moldovenesc Veșnica întrebare ce dăinuie în sufletele noastre, a tuturor: De ce să fim ECO? Imaginați-vă o floare. Un minunat trandafir, ale cărui petale catifelate te îmbie să îl atingi suav, să îi inspiri aroma dulce, atât de dulce ... Cum să ucizi un trandafir? Mulți dintre noi o facem involuntar sau poate voluntar. Ucidem zilnic frumusețea, mireasma, creația lui Dumnezeu transpusă în operele naturii. Ucidem
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Grămadă Adelina, Șeșureac Andreea () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93171]
-
Specialiștii însă au constatat că e toxic pentru un copil să trăiască într-o tensiune a ascensiunii. Atunci au inventat premiile pentru toți și calificativele, ceea ce înmoaie oarecum accentul tăios al unei nereușite. Notele sunt abrupte, în timp ce calificativele sunt oarecum catifelate. Notele trei și patru măcelăresc stima de sine, s-a spus, în timp ce insuficient te duce cu mintea la o dată viitoare când va apărea și suficientul, binele și foarte binele. Profesorul trebuie să fie o persoană care motivează pe cel ce
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
arunce de pe traiectoria pe care apucaseși să înaintezi. Nava vieții tale oricând se poate prăbuși din echilibrul său diafan. Iubirea ne montează adesea într-un zbor nepământesc, e ca o învingere a gravitației. Și iubirea, ca orice petală fragilă și catifelată, e prima care cedează în fața furtunilor. Rămâne în urma acestei catastrofe de grup cutia neagră, adică un set de opinii ambalate frumos în scrisori, ori poate doar în pergamentele rigide ale memoriei afective. Nu opiniile sunt frumoase, ci ambalajul lor, adică
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a modei și produselor cosmetice. Paginile publicitare din Elle și din alte reviste pentru femei le îndeamnă cu insistență pe cititoare să cumpere săpunul Lux sau crema Gemey pentru "a se înfățișa admiratorilor lor cu un ten frumos, luminos și catifelat", crema Nivea "pentru a avea mâinile moi", aparatul de masaj Sterling pentru "eliminarea rapidă a grăsimilor și celulitei", corsete și sutiene care "desăvârșesc formele". Când cheltuiesc din ce în ce mai mulți bani pe îmbrăcăminte și cosmetice, cum să nu fie femeile tentate să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
n. trad.). Cu sufletul la gură (n. trad.). 180 Michel Winock, Chronique des années 60, Seuil, Paris, 1987, "Le temps des copains". 181 Philippe Labro, op. cit. Jules și Jim film din 1962, în regia lui François Truffaut (n. trad.). Pielea catifelată film din 1964, în regia lui François Truffaut (n. trad.). Sărutări furate film din 1968, după un scenariu de François Truffaut (n. trad.). Frumosul Serge film din 1958, realizat de Claude Chabrol (n. trad.). 182 Françoise Sagan, Aimez-vous Brahms?, Julliard
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
gemea ușor, dar nu deschidea ochii. Mângâierile lui o făceau să înnebunească de plăcere. În cele din urmă ea deschise ochii și-i zise : -Ești fantastic! Privirea ei adâncă îl făcea să-și piardă mințile. -Ai o piele atât de catifelata!... -Te rog, astâmpără-te, zise Lăură. -Sunt cuminte, răspunse el. -Eu nu, replică ea. Nu vreau să te las. Doar să pun un pic mâna. -Lăură, o cauți cu lamânarea, glumi el pe seama neastâmpărului ei. -De ce? -Iar o s-
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lui de dragoste, sub formă de urlete care-ți înghețau sângele în vene. Totuși, ceea ce este extrem de curios e că, în final, toată partitura lui sonoră aducea mai degrabă a sunet de bucium ori de caval: mai puțin înfricoșătoare, mai catifelată, mai perceptibilă sufletului omenesc, mai umană. Dimineața își primea, pe merit, porția de hrană, ca o recunoaștere netăgăduită a serviciilor ireproșabile pe care le îndeplinea, și pleca mulțumit și demn să se odihnească sub prispa casei, unde își stabilise reședința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
i-ar fi văzut și-ar fi dat seama că sunt persoane deosebite. Erau mai degrabă înalți, cu umerii puțin aduși, părul negru pe jumătate însurit, mustață tușinată, fața bine bărbierită și de culoarea aurului platinat. Vocea lor era plăcută, catifelată, cuceritoare. Am strigat la portiță: Domnu' Răzmeriță! O, ce plăcere, drăguțule! Un moment, uite acum îți deschid. Dar ce blond ești, măi copile, parcă a coborât soarele în părul tău! Ia loc aici la masă și să vedem despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
voal pe lângă corpul lung de felină. Rochia se termina deasupra genunchilor, lăsând să se vadă atunci când pășea, foarte puțin, începutul unor coapse fragede, pufoase, despre care Pribeagu a gândit imediat că ar trebui să fie material de făcut cele mai catifelate lenjerii de pat în care să îți pierzi trupul. — M-am îmbătat eu sau chiar lucește ? a șoptit Cristi. Cred că sunt mărgelele, i-a răspuns Mamutu’. — Ce bine-ar fi să fie mărgelele... Tocurile îi încordau ușor mușchii fragili
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unde sau nu știu cum. „Era atât de frumoasă, că strălucea de-a dreptul, n-ai mai văzut așa ceva“, spuneau unii. „Adevărat au spus chel- nerii că părul îi mirosea a crini abia îmbobociți“, alții. „Avea niște picioare atât de lungi și catifelate, ca mătasea.“ Numărul femeilor care treceau prin patul lui Cristian Vasile se înzecise. Toate se visau o zarază și roșeau de bucurie atunci când erau văzute cu el la braț, la masă sau dacă erau zărite ieșind dimineața din casa lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de șapte ani și o să vă iubesc întotdeauna. Nu pentru tăvăleală, nu pentru sânii dumneavoastră perfecți și șoldurile delicioase, nu. Nici pentru ochii dumneavoastră irezistibili, mari și pătrunzători, cum nu am văzut vreodată, nici pentru picioarele dumnea- voastră lungi și catifelate, nu, ci pentru degetele dumnea- voastră lipite vă iubesc. Știți ce mi-ați spus în prima seară, vă amintiți cumva ? — Nu... — Mi-ați spus că dumneavoastră credeți în orice atât timp cât există blănuri, bijuterii... — Și portofele uitate pe noptieră, a continuat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
văzut sinis- tra ghilotină sub cuțitul căreia au căzut capetele lui Ludovic al XVI-lea și al nefericitei Maria Antoaneta. Mi-am plimbat, împreună cu Vladimir, mâinile pe cuțitul ghilotinei și am avut senzația stranie că îmi plimb palmele pe gâtul catifelat al reginei... Pe o măsuță rotundă, sub un cristal, se aflau ciorapii reginei, precum și o batistă de-a ei pe care se aflau împun- sături de ac, prin care biata regină încercase să-i scrie ofițeru- lui închisorii, cerându-i
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
termină decât în deziluzii. Cu femeile frumoase pe care le redescoperă dimineața în patul său își dă seama că, de cele mai multe ori, nu are ce discuta. Degeaba încearcă să le descopere dincolo de trupul lor frumos, ele își dezvăluie doar pielea catifelată, de care este sătul. El vrea să se plimbe, nu să guste. Vrea să-și exorcizeze demonii dinăuntrul său, fricile tot mai apăsătoare, dar se lovește numai de zâmbete false și de picioare lungi, aproape perfecte, cărora nu le poate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spargă ca un pahar de cristal în mâna ta grosolană. Nici dacă v-aș pune să desenați formele unei femei ideale nu v-ar ieși, v-ar depăși imaginația. Șoldurile savuroase și talia ca a unui copil, picioarele lungi și catifelate, cu o piele nemaivăzut de fină, toată netedă, strălucitoare și brună. Sânii goi, ca niște foi de plăcintă crudă umplute cu ce dulcețuri vă poftesc inimile. Dar dincolo de toate acestea, aș putea continua la nesfârșit, Zaraza avea un defect. Degetele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Lumea, spune tot el, se Învârte În jurul noilor idei - pe neauzite se Învârte ea!” „Realitatea nu există!”, am Îndrăznit s-o gândesc de timpuriu și, desigur, la Început, tinerelul dezadaptat și incapabil de adaptare socială striga această propoziție În adâncurile catifelate ale eului său ca o formă a neputinței, ca un semn al feminității sale doar În aparență paradoxale; o „feminitate” pe care nu a „părăsit-o” de atunci, iar ea l-a răsplătit cu „tone de creație”, acea anima a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pronia, pronia mea nu m-a răsfățat prea tare și, la o vârstă când congenerii mei visau la o medie bună sau la o fată frumoasă ce pășea gingaș pe trotuarul de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele fața rece a urii, arbitrariului, chiar și a unui anume sadism, individual și de grup. O „izbitură” dură peste orbitele adesea candide ale unui adolescent, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
căsătoriți trăiesc mai mult. - Nu există nici un studiu care să susțină superioritatea căsătoriei. M-am lăsat în genunchi până am ajuns să mă uit între pulpele ei desfăcute. I-am băgat mâna pe sub rochie, simțindu-i inelul buricului în mijlocul stomacului catifelat, bronzat. Mâna mi-a alunecat mai jos, în jurul coapselor. Mica adâncitură de la baza coloanei, chiar deasupra fundului - am masat gropița aceea foarte delicat, cu mișcări circulare, apoi mâna s-a deplasat spre locul unde fesele se întâlnesc cu șoldurile. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o sun din nou pe Aimee Light, ușa s-a deschis brusc și Jayne m-a condus sus în timp ce ce-mi șoptea nu știu ce în drum spre dormitorul principal, pe lângă aplicele care pâlpâiau, și mi-am dat seama după zâmbetul ei catifelat că aștepta ceva de la mine, un fel de promisiune. Am simțit aceeași pornire, dar nu i-am putut da curs - era prea târziu. Era de dorit să-mi văd propria reflexie în ea, însă pur și simplu nu eram în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
le îndeplini toate chefurile și capriciile măsoară adecvarea gazdelor la standardele occidentale... E trecut de zece seara. Ieșim în drum, și în spate ne cântă un cor de femei, adăpostit sub o copertină în formă de scoică. Melodii clasice, voci catifelate, o armonie perfectă. Dar nimeni nu pare să asculte corul. Am ciudatul sentiment că mă aflu în filmul lui Fellini 8 și 1/2, scufundat într-un fel de atomizare luxuriantă. Gazdele, se vede treaba, au exagerat cu atențiile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să mai constat și altă dată când m-am dus la el la catedră, la Filologie, plângându-mă de excluderea mea brutală de la Filozofie pe care o datoram lui Joja, amicul lui Dej, Profesorul păstra în splendida-i privire întunecată, catifelată, o licărire tragică. O panică subreptice care avea, probabil, să-i scurteze zilele - a murit de un atac de cord! -, o tristețe „îngropată” și vie în același timp, acel désarroi, acea confuzie pe care o trăiau, probabil, cei câțiva maeștri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Apoi m-a întrebat care era „problema”. Părinții mei, i-am spus, țin morțiș să urmez o facultate „serioasă”, medicina, dar... eu vreau să mă dedic literaturii. De sfatul dumneavoastră, atârnă, îi spuneam, privindu-i fascinat frumoșii ochi mari, adânci, catifelați, încotro s-o iau în viață! (Azi îmi dau cont că numai un tinerel timid și pierdut în jungla socială, cum eram eu, atunci, putea avea insolența de a pune o astfel de problemă unui om atât de important, unui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Vianu în Piața Romană, eram împreună cu Matei și cu Nichita, și Matei, care i-a fost învățăcel și asistent la catedră, m-a recomandat ca un „viitor bun prozator, romancier chiar!”. Vianu m-a privit adânc, cald, cu imensa-i, catifelata-i privire și mi-a spus nesigur sau doar mirat: - Da, da... Ne cunoaștem, parcă...?! Am povestit această întâmplare ca să arăt perfecta singurătate în care trăiam atunci, anii cincizeci, ce m-a împins la actul acela cvasi-disperat și cam nesocotit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
salon". Adică apucat de guler și dat afară pentru un șir de ani din publicistică. Autorii vigilenți ai asprelor judecăți fără drept de apel: Silvian Iosifescu, Georgeta Horodincă, în frunte cu Ov. S. Crohmălniceanu (cel tratat mai nou cu mănuși catifelate, inclusiv de confrați onorabilii). Deci nume ce săvârșeau, cu înalt gir oficial, "purificarea" ideologică. Am evocat de mai multe ori acest episod, deoarece consecințele lui mi-au măcinat tinerețea. Până în apropierea vârstei de 30 de ani, mă simțeam captiv al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
întregi cu toată gos podăria țărănească, cu locuitori exercitându-și meseria lor; pe altul, nunta țărănească, care a dăruit reginei zestrea întreagă, în dauna miresei festive. Satul Poenari, cu țăranii voinici pe cai frumoși, îmbrăcați în minunate cojoace albe și catifelate, împodobite de jur-împrejur cu ciucuri lungi de blană neagră, pe cap - căciuli mari, cu fundul lat. O turmă întreagă de oi albe ca zăpada îi urma. Au avut mare succes. Admirate, asemenea, au fost frumoasele femei în portul lor auster
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
azbociment ale caselor. Nimeni alții decât lichenii, comunii Xanthoria, care se lăfăiau la soare, Într’un mediu deci Încă nepoluat. Adevărul e că lichenilor le place la nebunie la soare și uscat. La Iași, microscopul le-a dezvăluit o suprafață catifelată, mustind de viață; pe cealaltă parte, substratul, azbocimentul, ce nu mai era decât o massă amorfă și fără vreo urmă de azbest: lichenul Își făcuse datoria. Nu cu mulți ani În urmă, câteva fragmente de lichen poposiseră pe acoperiș, aduse
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]