1,196 matches
-
un regat aparte, cu propriul lui set de valori. Am virat să intru pe drumul de coastă și mi-a apărut În raza vederii șirul de pueble Întinzîndu-se de-a lungul țărmului pînă spre Marbella, albe și nemișcate ca niște cavouri de cretă. Spre deosebire de ele, tărîmul Residenciei Costasol se reîntorsese la viață, vîrtej de emoții și visuri Însuflețite. Însă Cabrera Îmi băgase mortu-n casă; era de parcă ar fi citit scenariul scris de Crawford și era la curent cu rolul ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe acoperișuri și se topise În văzduh. Fereastra era deschisă, iar pe pervaz se vedea scrumul unei țigări neglijent rulate. Mi-l imaginam pe Crawford semnalizîndu-i lui Laurie Fox, lăsînd mirosul de canabis să plutească spre tînăra femeie Închisă În cavoul ei din doze de Largactil. Dar Îmi pierdusem interesul față de psihiatrul mohorît și tînăra sa amantă. Presupuneam că pe ea o luase Crawford cu mașina, zburînd cu Porsche-ul pe drumul spre vreuna dintre casele lui sigure de pe șoseaua de centură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
greu era să priceapă că piscina e ca o gură cu dinți și că trebuie curățată. El ar fi putut să o ducă pe roze numai din abonamente de întreținere, doar că proprietarii își luau o piscină ca pe-un cavou: de pus la păstrare pe viață. Altfel spus, între toți, Godun părea cel bătrân și pașnic. Pe ascuns, îi spuneau porcarul, dar, de-ar fi măsurat în hectare de câmp averea lui colosală, i-ar fi zis latifundiarul. Omar îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lui prin mahala, muierile vedeau în câte o poartă drapelul negru al morților. Scuipau în sân și murmurau: - Iar a trecut Tudose! Baba Tinca se jurase pe ochii din cap că-l văzuse la Sfânta Vineri când ieșise dintr-un cavou. - Doarme cu morții, soro, ăsta-i Ucigă-l toaca! Spărgătorul de lemne o lua prin spatele cimitirului, pe sub arțarii bătrâni ai străzii Pomenirea. Privea căderea frunzelor roșcate, se oprea sub copacii atinși de moarte și strângea purcoaie-purcoaie straturile uscate care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nevoit s-o pun să jure că va rămâne nemișcată în pat. Eu însumi mă consolam cu făgăduiala că aveam să părăsesc această țară de îndată ce Nur se va fi refăcut. Pe strada mea, toți oamenii de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se că, venind spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din vorbele acestei categorii infernale de cetățeni ai mapamondului. Știi cum e: scopul scuză... - I-am mai zis și Evei: să știe Machiavelli ce scopuri meschine au ajuns să justifice cuvintele sale, cred că s-ar răsuci sub pământ cu cavou cu tot, am bombănit iritat de turnura lejeră pe care alunecase discuția. Dacă Howard Își imagina că astfel de futilități puteau contribui la ameliorarea părerii mele despre umorul englezesc, birmanez sau ivorian, se Înșela amarnic. I-am spus-o, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
viață. 33 - A treia descindere În subsolul subteranei nu mi-a provocat mai puține emoții, deși, Într-un fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un duh rău și pe care doar o șansă fericită, dar deloc probabilă, o putea Învinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din Uniune. Era Ghidale care acum, la despărțirea de R., își flutura șapca parcă special spre mine. A bănuit că eram acolo. Mi-a și adeverit când mi-a scris mai târziu. „Știam că erai acolo, la locul nostru, lângă cavoul cu lăptăreasa. Mi s-a părut că te-am și zărit.“ Veneam adeseori cu el în cimitir. Ne piteam după un cavou cu o statuetă de fetișcană care ducea o găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mi-a și adeverit când mi-a scris mai târziu. „Știam că erai acolo, la locul nostru, lângă cavoul cu lăptăreasa. Mi s-a părut că te-am și zărit.“ Veneam adeseori cu el în cimitir. Ne piteam după un cavou cu o statuetă de fetișcană care ducea o găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a venit să ne închipuim că fetișcana aceea tocmai se întorsese din grajd, unde mulsese vaca, și ducea găleata plină cu lapte, prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a venit să ne închipuim că fetișcana aceea tocmai se întorsese din grajd, unde mulsese vaca, și ducea găleata plină cu lapte, prea grea pentru trupul ei fraged, în casă. Era cavoul acela chiar lângă gardul cimitirului. Ghemuiți după cruce, din dosul ierburilor înalte, ne uitam prin plasa de sârmă cum, în gară, lumea se agita, ca în filmele mute, în așteptarea trenulețului local. Elevii nu aveau ce căuta în gară neînsoțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
facă nenorocita asta cu banii? întrebă Matei după ce ușa se închise. ― O să hrănească pești! bombăni Popa. Mulți, zglobii și tinerei! Campioni la înot, cu coada pe moațe și Trabant. Râse răutăcios: O să le cumpere și un acvariu confortabil ca un cavou de lux. O să vedeți! ― Vai, copii! îi admonestă dulce bătrâna. De ce vorbiți așa? * Vâlcu își frecă mâinile înghețate. Prin ușa deschisă se vedeau valiza pregătită și un sac mic de voiaj. Se adresă bătrânului zîmbind: ― Mi-ați promis niște cărți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Refuza hotărât amicilor doar două hatîruri: să-i viziteze la spital și să-i asiste la înmormîntare... A, uite-i! Melania Lupu, Grigore Popa și Matei, înconjurați de câțiva vecini, așteptau în fața capelei. Maiorul îl trase pe Azimioară în spatele unui cavou. ― Încă nu vreau să ne vadă. ― Continuați să-i suspectați, surâse Azimioară. ― Vreau să mă conving, ceea ce în ultimă analiză e același lucru. În viața mea nu am întîlnit o sinucidere mai clasică. Totul e perfect. Atât de perfect, încît
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca părinții și bunicii lor, pentru că erau oameni disciplinați și acum victime martire ale violenței asasine. Motivau de asemenea, acum pe alt ton, poate pentru ca o asemenea lipsă de solidaritate civică să nu pară prea scandaloasă, prin aceea că aveau cavourile lor istorice și că era o tradiție înrădăcinată a stirpei familiei să rămână toți uniți, după moarte, de asemenea per omnia sæcula sæculorum, aceia care, în viață, trăiseră întotdeauna uniți. Înmormântarea colectivă nu avea să fie, prin urmare, de treizeci și patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
alienare. Uneori un nud de femeie poate ridiculiza orice nod gordian. NATURĂ Dacă rămâneam în păduri, ajungeam ori sihaștri, ori tâlhari. Nu pot să dorm. Se smiorcăie toamna la fereastra mea. Primăvara - această perfuzie a iubirii. Gogoașa de mătase - singurul cavou din care se poate ieși viu. Cei care au copilărit la sat au pentru toată viața o rezervă de feerie. În curând, vom avea, probabil, păduri din plastic și aluminiu. Oare munții sunt tot semne de întrebare ca și piramidele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în copaci. Dar cu automobilul. Nici natura și nici poporul nu și-au semnat capodoperele. Suntem teribil de poluați. Nici animalele de pradă nu ne mai mănâncă decât în situații extreme. Ne străduim să facem din planeta noastră un impresionant cavou. Omul - acest copil problemă al naturii. Se degradează și natura. Începe să semene cu arta modernă. Natura a știut să facă și din ciulini o capodoperă. Cum scoate oare nufărul atâta frumusețe din noroi. Fără oameni, Pământul ar fi, evident
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai pronunțat contur de scorbură. De ratat, ratăm toți. Integral, ori pe câteva felii. E greu să-ți păstrezi verticalitatea într-o lume accentuat oblică. Pe artiștii rivali nu-i împacă decât posteritatea. Opera definitivă poate fi cea transformată în cavou. Marii frustrați devin sinucigași. Ori dictatori. Cuibărite în cărți, unele molii atacă hârtia, altele textele. Există critici care molfăie, rumegă, dar nu digeră. Deși a găbuit inteligența, omul nu renunță la forță. Dimpotrivă. De mii de ani, văruim efectele, dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de misionari. Își mai diversifică și ei meniul. Ultimul meu cuvânt va fi : Pământ! Agonisește cât mai multe bunuri, dacă vrei ca urmașii să nu-ți cânte veșnica pomenire mormăind. Orice mormânt e un strigăt. Este la modă înhumarea în cavouri din ciment. Sunt mult mai sigure. Să nu ne săpăm singuri mormântul. Acesta este obligația generației următoare. Un singur mijloc de transport mi-a rămas străin : dricul. De cele mai multe ori, moartea ucide o răpciugă, nu un bidiviu. Leneșii au un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
începuseră să-i apară irizări de dric. Va veni o vreme când de o parte a baricadei voi fi eu, iar dincolo infinitul. Mă tem că pe pământ singurul act de justiție este moartea. Nu e bine să-ți faci cavou din timpul vieții. Dacă se extind vecinii? Moartea nu e totul. Urmează cumplitul război al moștenitorilor. Privită prin prisma finalului, marea competiție a vieții pare inutilă, dacă nu chiar absurdă. Și pe mine moartea mă va lăsa rece. Mai nou
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
începi să-ți razemi speranțele de cealaltă. Martirii găsesc și morții un sens. Până la moartea noastră, cei dragi sunt în noi. Apoi, pășim ușor spre dânșii. Moartea e ca securitatea comunistă : tot timpul e cu urechile pe noi. Unii și cavoul și-l fac din marmură furată. Am impresia că marile revelații vin în pragul morții când nu mai pot fi povestite. Misterul încearcă să mascheze întunecimea și vidul de dincolo. Moartea stopează foamea de timp. Până și moartea este o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
intrase în incinta Cimitirului Central chiar pe sub nasul lui. Fenomenul i se păru curios. Într-un cimitir înghețat, la o oră matinală, când și preoții încă dorm liniștiți lângă coanele lor preotese, acolo nu au ce căuta decât morții în cavourile de piatră și, probabil, strigoii, dacă or fi existând. O fi înviat vreun mort, glumi în sinea sa Bidaru grăbind pasul pentru a ajunge la timp la datorie. O tradiție ce se încetățenise în ultimul timp în organizarea eficientă a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
salvarea, dar nu știai despre cine era vorba, ai uitat? Am rămas crucit, nu altceva. Știi ce i-a trecut nebunului prin cap? Ce? Ca să înțelegi, trebuie să știi că Mișu, moștenise de la răposatul său tată, pe lângă casă, și un cavou cu patru cripte, din care numai una era ocupată. Ce crezi că a făcut? Noaptea de vineri spre sâmbătă, beat criță, după ce dăduse pe gât o cantitate apreciabilă de țuică de prună și fumase și câteva țigări Mărășești, a dat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în fosta lui bucătărie de vară, apoi alungat, deoarece își pierduse și serviciul. De câte ori pleca spre școală nu mai ajungea, se oprea la prima cârciumă ieșită în drum. Nu s-a lăsat până nu a vândut tot pe băutură, în afară de cavoul în fața căruia a murit... Da!... Așa a sfârșit bunul meu prieten din copilărie Mișu Borza!..., vorbind de unul singur, se pomeni exclamând în momentul în care auzi aceiași chemare arhicunoscută, care-l trezi la realitate: Ți-am pregătit micul dejun
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cerșitului. Prima zi a trecut extrem de greu. Nu o s-o uite niciodată. După ce a început să cadă înserarea s-a mai liniștit. A pornit printre morminte. A căutat o lespede de piatră, mai arătoasă, care să aibă, dedesubt și un cavou. A găsit. A pătruns în întuneric. S-a cuibărit într-un presupus colțișor. S-a ghemuit și a adormit. Noaptea nu a fost prea friguroasă; zorile au venit, parcă, prea repede. Dis de dimineață, a ieșit la aer curat și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pielea Întinsă gata să plesnească screme-te, screme-te, screme-te forcepsul masca de oxigen schimbată cu cea de cloroform vino somn ori vino moarte la ora cinci dinspre ziuă În salonul gol pe Întuneric ca o trezire Într-un cavou clinchetul bănuțului de la mînă lovindu-se de stinghia de metal a patului nr. 88 semnul vieții băiat patru kilograme carne roșie piele transparentă vene subțiri albastre pe frunte și pe pleoape degete mici albe nevăzute de soare are și unghii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rîs ca de o farsă izbutită, cîtă metempsihoză și cîtă memorie atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]