2,977 matches
-
a procesului, dar acesta îi dădu repede un sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt răspândiți în diferitele regiones. E ușor să-i învingi. Trebuie să adunăm cele nouă cohortes într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să dobândească forța operativă și intimidantă a unei armate. Cazarma a fost construită imediat; a fost numită Castrum Praetorium, o fortăreață în interiorul orașului, și a căpătat o faimă atât de sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
orașul, pentru că sunt răspândiți în diferitele regiones. E ușor să-i învingi. Trebuie să adunăm cele nouă cohortes într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să dobândească forța operativă și intimidantă a unei armate. Cazarma a fost construită imediat; a fost numită Castrum Praetorium, o fortăreață în interiorul orașului, și a căpătat o faimă atât de sinistră, încât cartierul avea să-i păstreze numele douăzeci de veacuri. Cohortele de milites praetoriani au devenit un formidabil mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de sinistră, încât cartierul avea să-i păstreze numele douăzeci de veacuri. Cohortele de milites praetoriani au devenit un formidabil mijloc de apărare împotriva mișcărilor populare și de intimidare a senatorilor opozanți. Firește, Elius Sejanus a fost numit praefectus al cazărmii. — Având capitala în mână, a devenit cel mai puternic om din imperiu, șopti cu trista lui clarviziune, Cremutius Cordo - și glasul lui lăsa să se înțeleagă că ideea îl înspăimânta. Dar cred că nimeni n-a înțeles încă asta. Sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îl ispitea, nebună de fericire. Într-o șoaptă pe care mulți o auziră, el o întrebă ce putea să mai aștepte în pat de la un bătrân cum era Calpurnius Piso. Ei îi trebuia un băiat frumos, râse el. — Replici de cazarmă, murmură un senator dintr-o familie cu tradiție. Se vede că a crescut printre soldați. Dar tăcu imediat, amintindu-și că tocmai Calpurnius Piso îl numise, ironic, „băiat“ pe Împărat. Între timp, Împăratul împingea jocul și mai departe; în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Copșa, am luat salar și pe tri zile Îs liber”, așa Îi zice lui taică-tu. „Să mai văd și eu Bucureștiul ăsta și pe voi și ne-om duce și pe la Laie a lui Zaharia că-i cătană În cazărmile alea mari de la Drumul Sării sau lângă comuna Militari unde Întoarce tramvaiul 25”, mai zice și zic ei multe după ce scoate vinarsul. Zic de Lixandru, care a murit la Cotul Donului În război, că n-a murit, că dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dă pământ. Tu, băgat sub plapumă, belești la ei ochii cât cepele, caști urechile cât pâlniile și adormi În pândă. Desaga cu toate lasă În cameră miros de Crăciun. Afară este o primăvară ploioasă. A doua zi se duc pe la cazărmi și pe urmă prin oraș. Beau bere și mănâncă țâri pe terasa circului lângă Batiștei și fac o poză la minut În față la Confecția. Când vii de la școală, ei sunt demult acasă. Beți. Au trecut În drum și pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Te ascunzi Într-un bloc peste drum de Poarta Albă, bufet-restaurant. Dârdâi de frică vreo jumătate de oră sus la cucurigu lângă scara liftului și scapi netuns. Te vor tunde abia În luna februarie, Într-o dimineață geroasă În curtea cazărmii militare 01483, undeva pe lângă Cluj, căci tatăl tău nu te-a mai putut răbda crai de Magheru și cu anasâna te trimite la oaste. Să-ți iasă din cap pletele și ghitările electrice și ceaiurile. Și, pentru o vreme, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Două epave, la care tună și fulgeră și cei care-i judecă și cei care-i apără. Și după toată mascarada asta, „mult iubitul” legat cu sârmă de mâini este mitraliat, omorât ca un câine lângă zidul scorojit al unei cazărmi din Târgoviște. Și pe chipul lui de câine mort, precum al unui câine bătucit cu măciucile pe un maidan, mila, care Îți Înlătură pentru o clipă disprețul, așază peste chipul lui, chipul de pergament și cenușă al unui martir. Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
larg fereastra să intre mirosul nopții care era călduță, părea deja o noapte de vară. Italia tremura în pat. Am închis fereastra și am căutat o pătură. Am găsit-o într-un sertar al dulapului, o pătură maro, aspră, de cazarmă. Am îndoit-o și am pus-o pe ea. I-am căutat pulsul. Bătăile erau slabe. Nu aveam geanta cu mine, nu aveam nimic, nici măcar un termometru, m-am detestat pentru neglijența aceea. — Hai să dormim, te rog, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am cerut alor mei, familiei mele, să nu mă însoțească niciunul din ei, să fiu lăsat să plec singur. <Aveam nevoie de singurătate, și-apoi știam că adevărata pedeapsă pe care voiau să mi-o aplice acei josnici tirani de cazarmă era de a mă obliga să cheltuiesc bani, să mă sancționeze în modestele mele bunuri și-n cele ale copiilor mei, știam că acel exil era un soi de confiscare, și m-am decis să-mi restrâng cât mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
putut să se concentreze asupra întrebărilor în acel birou în care ofițerii SS emiteau odinioară ordinele și își țineau registrele? Acolo aveau loc evaluările. M-am întrebat adesea cine avusese ideea strălucită să adăpostească o tabără DP într-o fostă cazarmă SS. Poate vreun ștrengar cu un diabolic simț al umorului sau poate doar un tip practic care găsise o clădire încă în stare foarte bună? Probabil cel din urmă. Trupele Națiunilor Unite și Agenția de Reabilitare derulau operațiunea, dar America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de sub roata din spate a bicicletei lui Armin, iar eu îmi țineam capul întors, mă apăram de șfichiuirile ploii, mă hrăneam cu promisiuni, cu planurile și cu reconstituirea unei tabere de legionari, așa cum văzusem la Armin: imensa poartă de nord, cazărmile, barăcile taberei, via principalis, termele, templul - și apoi stam acolo în cizme, ud leoarcă și înghețat bocnă, cu un târnăcop în mână sub meri, priveam în mijlocul unei pajiști pământul proaspăt aruncat deasupra unei gropi, în adâncul căreia resturile zidului păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Scăpat, după cele patru clase primare de sub tirania dascălilor, el cutreieră „Otakring-ul” vienez, acel sector de ucigătoare sărăcie în care acum câțiva ani încă, femei și copii, hămesiți de foame, se strecurau de-a lungul clădirilor negre cu aspect de cazarmă și leșinau pe străzi, istoviți de mizerie. Pe acolo umbla desculț micul Alfons în zdrențe, cu derbedeii mahalalei după el. Noaptea dormea prin canale, iar în răstimpuri scria poezii, sortite bineînțeles să fie înghițite de coșul revistelor de literatură. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Tocmai primiseră o scrisoare de la Guy, acum ofițer În armată, aflat În India cu Regimentul Regal de Pușcași, În care le descria divertismentul pe care Îl inventase de Crăciun pentru trupe și care se bucurase de un mare succes În cazarmă. În copilărie, Guy fusese Întotdeauna personaj principal În micile reprezentații burlești tipice pentru familia Du Maurier la New Grove House. — Iar acum, după cum se vede, asta Îl ajută și În cariera militară, spuse Du Maurier mândru. În timp ce fratele lui mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Times era un articol, aproape sigur scris de Morton Fullerton, despre Degradarea căpitanului Dreyfus, unde se descria felul În care nefericitul fusese purtat prin fața a trei mii de soldați și o mulțime de spectatori civili, lipiți de gardul care Înconjura cazarma, pentru a asculta sentința declamată cu voce tare de generalul Darras: — Dreyfus, ești nedemn să porți armă, de aceea te degradăm! Apoi, un aghiotant Îi smulsese epoleții, Însemnele și tresele roșii, și Îi rupsese În două sabia, sub călcâi (după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adus la ținta dorințelor mele ce vizau eroismul în stare pură. Să fi fost în martie sau era o vreme de aprilie? Probabil ploua. Portul în ceață. Acolo, la cheiul Oxhöft, era ancorată fosta navă KdF Wilhelm Gustloff, folosită drept cazarmă plutitoare de către o divizie-școală de submarine. Lucrurile astea nu le știam cu precizie. Portul militar și șantierul naval erau considerate zonă închisă. Șaizeci de ani mai târziu, atunci când, cu o întârziere de o viață de om, am putut în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de mase Oberpfalz nu existau oferte pentru coloane de lucru care să muncească afară. Nici măcar mormanele de ruine din apropiatul Nürnberg nu ne erau accesibile. Numai în interiorul gardurilor păzite era permis să se învețe, cu stoicism, în corturi, în clădirile cazărmii și în grajdurile spațioase - lagărul trebuie să fi fost ocupat odinioară de garnizoana unui regiment de cavalerie - cum se poate lupta împotriva foamei și a insistenței cu care roade ea. Puțini erau cei care nu participau. Lamentându-se, aceștia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se formase în jurul „Tulburărilor de comportament în perioada pubertății“, care se răspândiseră în lagăr. Dar foamea m-a mânat la un curs de bucătari. Ispita se regăsea pe un anunț prins pe Scândura Neagră ce-și avea locul în fața clădirii cazarmei în care funcționa administrația lagărului. O față, desenată naiv, de omuleț cu bonetă de bucătar făcea și ea reclamă pe țidula cu anunțul. În fostul punct veterinar al regimentului de cavalerie, cel mai aberant dintre cursuri avea să ne solicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din nou. Cu engleza mea de școală, de care mă foloseam fără ezitare ori de câte ori se oferea vreo ocazie, ca s-o americanizez, am fost repartizat într-o grupă de lucru care trebuia să se ocupe de spălatul vaselor în perimetrul cazărmilor, într-o bucătărie de campanie a US Air Force. Tot în sarcina noastră cădeau și curățatul cartofilor, al morcovilor. În fiecare dimineață, truck-ul ne ducea într-un loc ce părea rupt din basme, direct în țara belșugului. În același timp, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
omorît pe ăl bătrîn, care nu ne-a făcut nimic, decît că ne-a fost baci și noi lui turmă, ce poate fi mai frumos, și uite că nici parastasul nu i l-am serbat. Zice că mișună baciul prin cazărmi, ca strigoiu’, mai nou poltergeist, motiv pentru care țara nu mai doarme, că nu știe engleză. Ei, aș. Ce oameni răi, ce timp păgîn, trebuia să fim miloși, nu să ne bucurăm că s-au tras gloanțe-n capul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la bonetă, care, în grupuri de câte trei-patru, mișunau peste tot în Bucureștiul aflat sub ocupația Armatei Roșii. Sâmbăta și duminica erau așa de mulți soldați cu steaua roșie în frunte, că nu mai aveai loc de ei. Ieșeau din cazărmi, umplând cârciumile, străzile de promenadă, parcurile și restaurantele, unde comandau patetic: davai, davai vino! davai, davai koniac! Răsturnau în ei la stacane cu vino și cu coniac ( nota bene! În recentul și greoiul comerț socialist incipient, încă nu se lansase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și-o mai amintea prea bine), venise vorba și despre jumătatea magnatului, despre doamna Bleotu. Se șoptea că misterioasa-i consoartă avea un nesațiu în pântece, capabil să întrețină un regiment sau o coloană de recruți, ce fuseseră recluzionați în cazarmă, pe toată perioada de dinainte de depunerea jurământului militar. Considerații golănești și infecte, de masculi pizmuitori și de parașute cu imaginație bolnăvicioasă! conchise, pe loc, Vladimir. La întoarcerea acasă, în orașul natal, înveșmântat în albul zăpezii timpurii, pe parcursul unei dispute bahice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Dă-i tot ce-i cere inima..." începe el să fredoneze zâmbind versurile unei romanțe siropoase. În timp ce rulează pe șosea o delectează cu întâmplări vesele și anecdote cazone, despre câinii regimentului care-și găsiseră să fugărească o pisică prin curtea cazărmii tocmai când colonelul dădea raportul generalului venit în inspecție, sau despre sergentul care urlase înfuriat unui soldat în timpul unei trageri de noapte să arunce cu arma după țintă, poate așa reușește să o nimerească. Adaptează tonul în funcție de personajul interpretat, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mare și cenușiu plin cu ofițeri de rang înalt, germani și români. Huruind puternic, două camioane vopsite în culori de camuflaj acoperite cu prelată verde, le urmează îndeaproape. Un sunet puternic de goarnă, căreia imediat îi răspunde alta, domină zgomotele cazărmii. Clădirile din cărămidă roșie ale unității militare sunt pline de activitate febrilă, asemeni unor stupi de albine. Un caporal grăbit, probabil furier după mapa plină cu documente de sub braț, explică lui Marius unde poate găsi compania căpitanului Apostol. Urmând indicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înseamnă războiul? Curând, în locul cântecelor vor auzi urlete de agonie, iar florile dăruite la gară se vor transforma în șrapnele fierbinți cu margini tăioase ce vor sfâșia mușchi și tăia viscere. Plutonul execută o jumătate de întoarcere la ieșirea din cazarmă și pătrund pe drumul desfundat, mărginit de plopi, către poligonul de instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat treizeci de voci încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]