3,719 matches
-
lucrărilor sale așezate fie direct pe pardoseală, fie pe rafturi, după nevoia lor de spațiu. Multe din ele păreau că așteaptă suflarea care să le dea „viață” pentru a putea umbla în lume, cum ne va mărturisi, ulterior, sculptorul. În fața ceștii de ceai, maestrul Liviu Mocan, a avut amabilitatea de a răspunde întrebărilor mele de sondare a amintirilor și izvoarelor operelor sale. Reporter: Îți amintești primele frământări care te-au dus în direcția sculpturii, ca mod de abordare artistică și materializare
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
Ikebana în traducere - „floare care trăiește”. Mi-a arătat, în grădinița casei, doi pomișori: un „ume” deja îmbobocit și un piersic ce înflorea mai târziu, zicând că vom folosi ceea ce avem la îndemână. Pe măsuța de pe care nora sa adunase ceștile de cafea, a așezat un vas din ceramică. În interiorul vasului se afla un suport din lemn cu o fantă pe mijloc. Lângă vas a așezat 3 instrumente de tăiat: un cuțit ascuțit; un fel de cater și o foarfecă specială
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
și atunci am văzut că în fața mea se afla ,,femeia clovn''. Îmbrăcată simplu și decent. O bluză uni de culoare stânjeniu(violet) și o fustă de un albastru bleumarin mai mult spre azuriu, cumva nuanțate. În fața ei se afla o ceașcă de cafea și biletul meu, lăsat dimineața. Cu oarecare reținere s-a ridicat și a dat mâna cu mine, fără să spună vreun nume. Eu totuși m-am recomandat și ne-am așezat la masă. Am întrebat-o dacă dorește
NECUNOSCUTA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348095_a_349424]
-
ca de la tine“, pufăind cu stil o țigară lungă, din partea casei. Vergi, numai zâmbet și lumină în ochii albaștri, lăsase așa, ca din întâmplare, să-i cadă niște șuvițe blonde de sub baticul legat cochet la spate și sorbea delicios din ceașca de cafea, ținând cu eleganță degetul mic ridicat, precum coada unui cățel. Istrate, ce-i drept având o culoare omenească în obraji, povestea detașat despre călătoria cu trenul și luase hotărârea de a completa formularele la întoarcere, că și așa
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
mort în război. Într-una din zile, aflat cu treburi în București, Istrate trecu pe la fostul serviciu de unde, de fapt, nici nu demisionase și intră în biroul șefului fără să bată la ușă. Șeful ridică nasul borcănat și roșu din ceașca de cafea și spuse: - Ai rezolvat, dă dracu’ hârtiile alea și marș la lucru! Și ce te-ai îmbrăcat așa, crezi că aici e casă de modă, firea-ți ai dracu’ de golani, că vă dă statu’ bani cu găleata
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
cu privire albastră “Respirăm dimpreună iubirea-petale dinspre mâine privirea-dor spre tine iubito iubirea-munte nimic nu-i fără rost și rătăcit în curcubeul anotimpurilor ne trăim bucuria femeie ultimă.” (nu voi uita sa nu uit) invidiez țigara care-ți atinge buzele ceașca de cafea ador privirea din frumusețea imperială a trăirilor noastre (iubita mea cu parul de soare) am deschis brațele minții să mă pot învârti cu tine într-o roată de lumină și am descoperit zborul am pus la picioarele tale
LEGĂMÎNT PRIN DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350047_a_351376]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > MECI DĂLTUIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului neputință într-o ceașcă de lapte dulce încă păstrând aromele mamei copilul sărută sfârcul aprins de dor lasă urmele gingiei fragede strănută copios apoi învață să târască o cruce a lui a nimănui a cuvântului dintâi înainte de răsturnare da. ne-am născut să iubim
MECI DĂLTUIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350145_a_351474]
-
să târască o cruce a lui a nimănui a cuvântului dintâi înainte de răsturnare da. ne-am născut să iubim. unii dintre noi nu știm să urâm am chiulit la lecția urii oferită cu pasiune de omul cu gândul fiară privesc ceașca golită de laptele dulce încă dulce al copilăriei cum poate rămâne nesecată copilăria când jocul în adult moare ca la finalul unui meci aiurea dăltuit în zidul cuvântului dintâi. cum Anne Marie Bejliu, 22 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: meci dăltuit
MECI DĂLTUIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350145_a_351474]
-
Acasă > Poezie > Credință > O CLIPĂ DOAR Autor: Mihai Iunian Gîndu Publicat în: Ediția nr. 1948 din 01 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cum nu m-am gandit o clipă doar Să beau din lacrimile Domnului. Am golit cești de cafea, Pahare cu vin, M-am coborât printre necuvântătoare Fără a avea decât pe jumătate Inocentă lor. Am irosit anul, ziua, minutul, Secundă, Mi-am înțeles semenii Tot pe jumătate. Fi-voi demn să sorb din apa vie? Maudit
O CLIPĂ DOAR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350199_a_351528]
-
am întrebat, contrariat, deși făcusem deja o supoziție cu privire la cele întâmplate. „În ziua aceea, de care nu-ți amintești deloc, ne-am întâlnit din nou. Am inventat un pretext, am stat de vorbă aici, apoi ți-am turnat ceva în ceașca de cafea. Ceva inofensiv pe termen lung, dar care te adoarme timp de aproape o zi și te face să uiți ce s-a întâmplat în ziua respectivă. Între timp, am machiat-o pe Delia, pe care am așezat-o
SCENARIUL DIN CARE NU SE POATE IEŞI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350193_a_351522]
-
de momente în care să uite de serviciul suprasolicitant și de fiul care, din păcate, era bolnav psihic și necesita un tratament permanent. Au ieșit împreună și, după un timp, l-a invitat la ea, în lipsa lui Marius. Au golit ceștile de cafea, s-au sărutat și au făcut dragoste, ca doi liceeni care trag chiulul de la școală pentru a descoperi și a gusta deliciile amorului. S-a simțit minunat alături de el, părea că în sfârșit a găsit echilibrul mult-dorit. A
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
pot oferi tot ceea ce un bărbat îi poate oferi unei femei. Am ieșit în câteva rânduri la terasă, împreună, ne-am cunoscut mai bine. Peste un timp, inevitabilul s-a produs. M-a invitat la ea. Ajuns acolo, am golit ceștile de cafea, ne-am sărutat și am făcut dragoste, ca doi liceeni care trag chiulul de la școală pentru a descoperi și a gusta deliciile amorului. Mă simțeam atât de bine, trupul ei era atât de proaspăt, atingerea pielii ei era
INELUL BLESTEMAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350197_a_351526]
-
sale. Sub masca afabilității și a politeții, pretextând că dorește să-i ofere un cadou pentru apropiata nuntă, a invitat-o pe Vana în Palatul Violet. Aceasta, nebănuind nimic, a acceptat bucuroasă. Cele două femei s-au întreținut la o ceașcă de ceai aromat și, în timp ce-i ura succes în viață și fericire în dragoste, Zala i-a întins ceașca în care turnase, pe lângă ceai, și cianură. „Gustă, te rog! E cu aromă de migdale!”, îi spuse Vanei, care bău de
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
invitat-o pe Vana în Palatul Violet. Aceasta, nebănuind nimic, a acceptat bucuroasă. Cele două femei s-au întreținut la o ceașcă de ceai aromat și, în timp ce-i ura succes în viață și fericire în dragoste, Zala i-a întins ceașca în care turnase, pe lângă ceai, și cianură. „Gustă, te rog! E cu aromă de migdale!”, îi spuse Vanei, care bău de îndată. În ochii Zalei s-a putut citi o tresărire aproape imperceptibilă de satisfacție și de eliberare. Ceasul a
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
propria fiică”; „dacă o omori doar pe ea, nu-ți voi ierta acest lucru niciodată (mai ales că atingerea ei e mult mai plăcută decât a ta) și nu vei ști în ce dimineață am să-ți strecor otravă în ceașca cu ceai sau cu cafea”... „În fine, dacă - așa cum te lauzi - ne vei ucide pe amândouă, moartea mea o vei putea mușamaliza, dar pe a Rashiei (cea care, în plus, ar trebui și să dea tronului un moștenitor) nu o
O NOUĂ ŞEHEREZADA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350222_a_351551]
-
mi-ai fi spus-o... Aș fi știut. Încă o remarcă. Încă un zbor frânt. Încă o iluzie. Nu voi fi liber niciodată, fir-ar să fie... Niciodată!!! NICIODATĂ!!!, am răcnit într-o eliberare aproape neomenească. * Zac printre manuscrise neterminate, cești sparte de cafea, blugi prăfuiți - imagine completată într-un mod nu tocmai reușit de un laptop destul de modern. Sufăr de insomnie, iar când totuși reușesc să adorm, am coșmaruri teribile. Odată am visat că, în timp ce făceam dragoste, trupul Penelopei se
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
politică, am înțeles mult mai târziu asta. Se referea chiar la noi. La mine. Rain/curse... Miracle/Horror... Life/death... Privesc fotografia Penelopei... Îmi imaginez că m-aș deda la tot felul de perversiuni în compania ei... Mă prăbușesc printre ceștile de cafea, rămânând, golit, în mijlocul camerei... "Al treilea nivel este foarte greu de trecut. Mulți s-au oprit aici. Îți amintești, cred, din jocurile pe computer cum e. Cu cât urci, te complici mai tare. Ai dovedit, totuși, că ai
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
în putință. Am avut o primă întrevedere în apartamentul meu, la o cafea. „Vreau să ajung celebru, mai cunoscut decât Stephen King și mai bogat decât un director de companie”, mi-a spus, încă înainte de a apuca să guste din ceașca de cafea. L-am privit fix în ochi. „Andrei, îți voi spune că ai calitățile necesare pentru toate acestea. E un privilegiu, fiindcă mulți nu le au - nu e vorba doar că nu toți sunt inteligenți, dar destui pur și
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
al Premiului Nobel pentru literatură?”. „Ce?”. „Nu te strădui să fii mai bun decât contemporanii sau predecesorii tăi. Încearcă să fii mai bun decât tine însuți”. I-am surprins o expresie de ușoară mirare, apoi s-a întins să ia ceașca de cafea. „Acesta, da, e într-adevăr un citat memorabil. Și profund”, rosti cu sinceritate. „Nu trebuie să te preocupe succesul. Dacă acesta va veni, lasă-l s-o facă firesc, să vină de la sine. Trebuie în primul rând să
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
întins în pat și aș putea jura că nu l-am văzut niciodată pe emisarul Întunericului... * Povestea începe din nou. Andrei stă în fața mea, tulburat. „Și chiar ați conceput scenariul acesta?”. „Desigur, dragul meu ucenic”, îi răspund și sorb din ceașca cu cafea. „În artă și în imaginație nu există limite”. „Cu condiția, bineînțeles, de a te menține în sfera creației de calitate, a actului artistic autentic”. „Și în viață?”. „În viață, nu trebuie să uităm că ne aflăm pe Pământ
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
din gospodăria și pământurile întreținute de ei altădată. În straie de sărbătoare, cu fața luminată de zâmbete sau reculegere, femeile însoțite de copii, merg la cimitir în dimineața zilei de Rusalii. Se dau de pomană colaci, cozonaci, prăjituri, oale, farfurii, cești, pahare, linguri, furculițe, fructe și flori, însoțite de rostirea numelui celui îngropat și de evocarea unor întâmplări din viața lui (ei). De reținut că femeile nu mănâncă atât din primele fructe ale fiecărui sezon, cât și mâncare, în ziua când
CULTUL MORŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362032_a_363361]
-
îngrozit atât de rău încât în loc să dau drumul la apă caldă pentru duș am dat la cea rece care mi-a înghețat inima atât la propriu cât și la figurat. Când am ieșit din baie mă aștepta liniștit cu o ceașcă de cafea și cu țigara aprinsă. Fuma și gândea. Nici nu m-a observat când am trecut pe lângă el, furișându-mă în camera mea. Am îndrăznit să-i spun doar atât: Astăzi am ore de la zece, răspunsul scurt a venit
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
dar peste care mi-a fost greu să trec. Motivul bâjbâielilor mele? La ce să le aflu? „Povestea s-ar goli de sens”, aveam să mă lămuresc ceva mai târziu pășind în lumea celor „Treizeci și trei de zile de fericire.” În fața ceștii cu cafea, m-am lăsat din nou sedusă de puterea celor doi de „trei” risipită pe coperta albastră acoperită cu un colaj de fotografii și alte câteva înscrisuri. Dar fost necesar să pice, așa ca un trăsnet venit pe neașteptate
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
ei, neavând decăt două sticle în tot cuprinsul ei. Era comoara plutonierului-major Boască, surpriza surprizelor ce va avea să o facă, la momentul potrivit, superiorilor săi. Sarcina grupului nu era să păzească comoara plutonierului. Cei șapte minus unul primeau farfuriile, ceștile, paharele și tacâmurile folosite în sala de festivități, le debarasau, le spălau și le orânduiau ca la instrucție, pregătindu-le pentru un nou asalt. Ei înșiși erau asaltați ca de un continuu desant aerian. Neprecupețindu-și niciun efort, nicio resursă
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
așa, în întârziere. Alimentează-mă aici ! Bert a șovăit. - Hai odată, vezi bine că sunt în mare grabă ! S-a lăsat convins. - Oprește motorul. Câtă să-ți pun ? - Cât încape ! Alimentarea, în lipsa unei adevărate stații de benzină, se făcea cu „ceașca ”, denumire folosită pentru oricare dintre măsurile de zece, de cinci sau de un litru. Sub presiunea timpului totul părea să meargă încet, rezervorul părând să soarbă cu nesaț zeci de litri. - Mai trebuie mult ? - Nu știu, stai să văd ! Pentru
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]