9,618 matches
-
disputelor interconfesionale dintre românii ortodocși și greco-catolici în Transilvania secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, autorul alcătuiește o poveste destul de bizară, în care clasicele reguli de temporalitate și spațialitate sunt încălcate cu nonșalanță, logica povestirii se pierde în ceață, iar procedeul suprarealist de ordonare a paginilor după principiul loteriei, pare a fi regula de bază. De altfel, autorul are și o explicație rațională pentru evidenta lipsă de coerență logică a fragmentelor: vântul i-ar fi risipit paginile manuscrisului, pe
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
ianuarie 2006). De unde un hieratism, o înțepenire solemnă, o ceremonioasă stagnare a discursului cufundat într-o vechime paradigmatică, într-un clasicism numeral. Istoria e dată la o parte deopotrivă cu devenirea biografică a ființei: "M-am trezit destul de tîrziu/ afară ceața era veche/ pînă și lui Anselmus// i se întîmpla ceva/ cu ființa morții// numai acolo în Samos/ în Anamnesia nu se pierdea/ aproape niciodată nimic// în apele acelea/ numerice și calde// de unde plecau/ mai întotdeauna grecii/ în călătoriile lor// spre
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
după ce este scump și rar Cade până și puternicul stejar Roua din lacrimi mai străbate un hotar Frisoanele m-au zăpăcit sălbatic în zadar Copii abandonați trăiesc un îndelung, împăcat calvar Nimeni nu oferă necondiționat un dar Trăim într-o ceață; nimic nu mai pare clar Ne batem joc de sufletele din cleștar Un gând mizer ce se perindă mult prea de hoinar Unii cred că bogăția stă în faptul că ești avar Nu facem nimănui un bine dar vrem admirația
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
vreun strop de sinceritate Candoarea ce lasă o persoană atât de blazată Cei înfometați îndură cu seninătate Mereu pregătiți pentru a arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie tranformată mai apoi în afinitate Secunde arse dintr-o insignifiantă viață Țipați că dor rănile voastre, de mult cicatrizate Uitarea rezistenței asemănătoare firului de ață Se simte atunci când sunteți meschine și versate Totuși cu toții facem parte din această lume
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
opus;profesiunea;odihna, relaxarea;prieteni, amici; Etapele consilierii educaționale: 1. Întîlnirea 2. Clarificarea 3. Reflectarea 4. Confruntarea sau rezolvarea problemei 1. Întîlnirea Clientul (elevul/studentul) împovărat de problematica sa nerezolvată se adresează consilierului într-o stare de: confuzie, ambivalență afectivă, „ceață psihologică”, neîncredere, disconfort psihic, nemulțumire, etc. Ca urmare, obiectivele primei ședințe de consiliere constau în crearea unei „atmosfere” diferite față de încărcătura psihologică anterioară a clientului. 2. Clarificarea Clarificarea are ea însăți mai multe subetape: identificarea problemei;formularea ei; stabilirea cauzelor
ORIENTAREA ȘI CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ: NOŢIUNI TEORETICE. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Tiron Elena, Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2373]
-
obosea să-l dea în această privință, pomenindu-l ca pe un avertisment menit a spori luciditatea noastră critică, era Schopenhauer. Cum s-a putut ca spiritul acesta cinic, idealistul acesta întîrziat, mizantrop și pe deasupra pesimist, spiritul acesta pătruns de cețurile orientale ale opticii budiste, cum a putut tocmai el să devină la noi unul din cei mai invocați filozofi occidentali? Explicația lui Noica era una de bun simț: concursul împrejurărilor îl favorizaseră pe filozoful născut la Gdansk în dauna unor
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
o zi de sărbătoare, cu ocazia unei excursii, Duminică a cunoscut-o pe Adina Gheorghe, tehniciană agricolă de la Sfatul din Cuca - o comună vecină. A cunoscut-o pe muntele către care se făcuse excursia, muntele Frunții. Pe vârf era o ceață joasă, și ei nu se vedeau decât de la mijloc în sus. Picioarele nu se observau și, mergând, toți păreau că plutesc. Când a văzut-o prima dată pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
scoborîte frunzare de duzi/ zilele, nopțile/ de neîntrerupte foșnete ale/ viermilor de matase" (ibidem). Peisajului ideatic i se substituie unul silvatic, fremătător de un senzoriu aparent umil, vag încețoșat, străbătut de un plîns domol al detaliilor: "Că o uitare intra ceață în pădure/ ori că un plîns confuz pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au părăsit surprinzătoarele/ omizi trecute-n fluturi,/ iar vulpile ca niște focuri subțiri
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
pe frunze./ Jur împrejur, o umedă îmbrățișare./ Acești copaci, îmi pare, au uitat/ de păsările pătrunse-n umbră lor, / i-au părăsit surprinzătoarele/ omizi trecute-n fluturi,/ iar vulpile ca niște focuri subțiri,/ mereu neliniștite, nu le mai înfioară scoarță" (Ceață în pădure). Cîteodată procesele discrete dar ineluctabile ale naturii șunt ridicate la treaptă unor aprige frămîntări, a unor convulsii. Timbrul devine terifiant, apocaliptic: "Cum am putea trăi de n-am fi surzi?/ De-am auzi asasinatele fără de număr/ ale copacilor
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
revizuită pe vremea când Tiberiu Rebreanu colabora la "Flacăra" lui Adrian Păunescu, a apărut abia în 1995, sub titlul Calvarul gloriei, la Editura Corgal Press din Bacău. Nu-i vorbă că și Fanny a contribuit cu fanteziile ei la răspândirea ceții peste anumite detalii neconvenabile, presărând, în confesiunile din volumul Cu soțul meu (1963), multe inadvertențe. Puia Florica Rebreanu a intervenit, aducând, pe lângă pioșenia firească, alte aproximații și lirism evocator în volumele Zilele care au plecat (1969) și Pământul bătătorit de
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
grănicerilor români. A fugi pe mare era o imposibilitate, așijderi pe calea aerului. }in minte, amicul meu Stroe Constantin Slătineanu îmi propusese construirea unui balon confecționat, de cel mai simplu model, cu care să survolăm Dunărea, într-o noapte de ceață și vânt către sud. Romanul Zbor spre libertate, de Pia Pillat Edwards (urmat de Scrieri din exil, ediția a II-a, tradus din limba engleză de Mariana Neț, prezentarea și îngrijirea ediției de Monica Pillat, Editura "Vremea", Buc., 2007) narează
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
luat forma Paradisului pierdut, din care omul a fost gonit. Nu s-a mai întors în Italia poate și pentru a păstra neschimbată imaginea ei dintîi. Pe parcursul lungii sale vieți trăite la Iași, în Nordul brumoasei Moldove, în frigul și ceața iernii, amintirea țării din Sud trebuie să fi acționat asupra lui Asachi ca substitut al fericirii, pol luminos devenit inaccesibil, opus din toate punctele de vedere polului întunecat unde scriitorul și-a dus existența. Contactul italian a însemnat mai întîi
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
nesigure (știu că spun o banalitate) și e logic, strict rațional, să fii pesimist. Faptul că vei fi confirmat în pesimismul tău te consolează, îți dă oarecari satisfacții. Trecutul e sigur și, chiar dacă unele adevăruri ale lui sunt învăluite în ceață, ele pot fi cu siguranță cunoscute, deslușite, enigmele lui explicate. Sau, dacă adevărurile trecutului nu vor fi întotdeuna dezvăluite, la un moment dat se va vedea că ele nu mai sunt necesare. Adevărurile viitorului rămân o nebuloasă permanentă, împinsă mereu
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
suficientă încredere. Nu sunt suficient de mult doriți. Dar poate că mă înșel. Editorii caută scriitorii tineri și îi promovează (îndeosebi pe prozatori), dar cititorilor le este indiferentă vârsta autorilor. De altfel, cititorul nostru de proză română contemporană plutește în ceață. Cine îl ajută să nu se rătăcească sau chiar să nu se piardă definitiv?
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
însoțești, nevoia de ei și, tot atît, de libertate, meditează un poet. De pildă: M-a apucat un dor de frunze, în suflet și peste tot, de nu mai pot. Hai să căutăm una, că e vînt și că e ceață. Care-o găsește primul, o să aibă noroc în viață." Frumoasă, în aceeași bucată, rătăcită cine știe cum într-o poveste pentru copii, în care, în mod normal, epicul înghite liricul (nu la Sorescu, unde o mie de povești sînt o mie de
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
Ocean și pe acolo sufletul meu a fost în căutarea ta nici acolo nu te-a găsit știe unde ești dar nu are cum să ajungă la tine între noi e mai mare distanță decît cea dintre Dumnezeu și lume ceața fără tine zilele mele sunt numai ploioase atît de umede încît nu mai văd soarele chiar și atunci cînd acesta este strălucitor sus pe cer peste ochii mei este mereu o ceață așa cum era peste pămînt înainte de facerea omului cum
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
mare distanță decît cea dintre Dumnezeu și lume ceața fără tine zilele mele sunt numai ploioase atît de umede încît nu mai văd soarele chiar și atunci cînd acesta este strălucitor sus pe cer peste ochii mei este mereu o ceață așa cum era peste pămînt înainte de facerea omului cum să fiu o ființă întreagă prea obosit să mai scriu cu sufletul împrăștiat într-o mie de cioburi fiecare reflectînd altceva cum să mai fiu o ființă întreagă cu rădăcină tulpină și
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
din nou, după dezastrul lăsat la CNSAS și după indescriptibilul duplicitarism moral de care a dat dovadă. Ajuns, în fine, într-un context unde experiența sa își găsește un perfect debușeu, Onișoru ilustrează din nou talentul unic de-a răspândi ceață, de-a face din noapte zi și din zi noapte. În aceste condiții, cred că o demisie în bloc, de la Iliescu la ultimul membru al așa-zisului "consiliu științific", se impune. În locul lor, vor trebui aduși oameni imparțiali, istorici români
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
comunist care a fost exclus de către naziști revine în teatru, după război, ca nou responsabil politic ce-și exprimă exigențele estetice ca stăpînii de altădată. Ele rămîn aceleași, pentru a le satisface supunerea de rigoare. Și totul se termină în ceață, avîndu-l în centru pe marele actor, Mefisto for ever, Mefisto pentru totdeauna, spirit al răului sfîșiat și incapabil să repete altceva decît un "Eu... eu... eu...", expresie perfectă a inaptitudinii definitive de a se împlini. A găsi un loc pentru
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
lua liniștea lucidă de metrou. Longwood Avenue se prăbușește într-un panou uriaș de geam formând niște vitralii urbane pregătite oricând să se spargă peste celelalte străzi. De la Mânăstirea Dealu Din marele calm ce vine odată cu înălțimile - ploaia e psycho, ceața la fel. Foarte terne amândouă. Mânăstirea Dealu - de aici, de jur împrejur, câinii se strâng, din oraș în sat și invers. Se agită între ei, ca mai apoi să se ascundă după coastă. Mai mereu ies și latră la câte
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
placă, și până la urmă am pus și eu ce vedeți... Lasă că-ți stă bine. De unde-ai cumpărat geanta aia? Vreau și eu una. Și apoi, continuau discuțiile cu ceștile de cafea în față și țigările umplând încăperea de o ceață incertă, plutitoare, ce se întindea spre toate colțurile. Treptat, mai veneau și ceilalți pentru adunările generale. Eu îi observam fără să spun nimic. Uneori, nu prea des, apărea și Iasomia la ședințe, și atunci eu nu mai reușeam să remarc
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
podul de bușteni era destrămat. Așa că am traversat podul de raze, spre malul celălalt al lacului. Am ajuns pe celălalt mal fără să privesc în urmă, însă acum, uitându-mă înapoi, n-am mai zărit mare lucru... se lăsase o ceață incertă peste lac, și nu se mai vedea malul celălalt deloc. „Poate eu am inventat totul”, m-am gândit. „Poate am inventat această zeiță a naturii ca o apariție a verii, poate mi-am închipuit că am ajuns aici..., poate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
căzut, vocea ta, din departe și din adânc, mă cercetează precum nuiaua solomonarilor, precum fluierul moleșit al dresorului mă coagulează, ca pe șarpele orb ce-și începe dansul după cum el vibrează. ca un clopot afară ziuă, înăuntru frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă care-și toarnă insomnia într-un miez uscat de prună. muzici moi ce ning în valuri peste capul ciung de creier, împietresc în lungi acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o baltă fără fund, cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n bucăți de a aerului vibrare, doar o secundă, și totul e limpede iar, te privesc, mă privești cu mirare, amestecați, ne rătăcim, dispărem unul în celălalt, ne picurăm tăcerea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
condamnarea aristocrației literare la dezgust. Nu de inspirație duce lipsă gloata, ci de stil, care nu cunoaște democrația. Literatura nu trebuia luată în serios, i-a fost răpit în felul acesta capitalul cel mai prețios, irealitatea. * În ce pământ de ceață ți s-au înfundat picioarele și ai crezut că te-ai mai îndepărtat un pic de moarte? De ce anume te apropii dacă fugi de moarte? De ce suferi dacă nu te mulțumești cu suferința? De ce nu vrei adevărul, dacă tot crezi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]