1,815 matches
-
asta cu multă, multă, multă greutate. — Spune-i să tacă din gură! spuse Rima, și peste o clipă adăugă cu amărăciune: Spune-i c-am udat cearșaful. — Nu-i ceea ce credeți, zise sora. E perfect normal. întoarse salteaua și schimbă cearșafurile, în timp ce Rima stătea pe o pernă, înfășurată într-o pătură. — O să nasc o fată, zise Rima. — O, spuse Lanark. — Nu vreau băiat. — Atunci eu vreau. — De ce? — Ca unul din noi să-l primească bine, orice ar fi. — Trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O voce pițigăiată din aer zise: însă criticul are ultimul cuvînt — Promite-mi că nu vei fi violent. Lanark pufni disprețuitor. Așternuturile se umflară din nou ca o cocoașă în formă umană, dar iluzionistul nu apăru. O voce înăbușită de sub cearșafuri zise: — N-ar fi trebuit să fac trucul ăla. Printr-o singură propoziție, te-aș fi transformat în cel mai servil dintre admiratorii mei, dar cititorul s-ar fi răzvrătit împotriva amîndurora... Mi-aș fi dorit să te fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușilor, singure, în fața mea și la acea înaintare ireală, de parcă aș fi stat pe loc și decorurile ar fi venit către mine, prin dezordinea tristă de la șase dimineața. Intram ușor în camera părinților mei, îi priveam cum dorm înfășurați în cearșafuri ca statuile de pe sarcofagele etrusce, palizi, aproape făinoși la față, în lumina filtrată prin straturile de petunii de la geam, mă așezam pe pat lângă mama și o priveam lung, apoi mă-ntorceam, la fel de lipsit de trup și voință, în camera
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
diverse întrebuințări, pregătirea hranei, păstrarea și conservarea produselor alimentare, prelucrarea lânii, a cânepei, a inului, a firelor de mătase, confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte, a covoarelor, a țoalelor, a macaturilor, a plapumelor, a pernelor, a ștergarelor, a fețelor de masă, a cearșafurilor, a sacilor etc. Torsul, depănatul și țesutul sunt ocupații preponderent feminine, dar și băieții sau, uneori, bărbații le acordau sprijinul. În responsabiltatea femeii intră și confecționarea unor obiecte etnografice de folosință uzuală. Femeia are, după cum se vede, o mulțime de
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
o capacitate de înțelegere și o vioiciune a minții demne de un mare rege. Când îl întrebă care era motivul pentru care îl chemase, Gundovek îl cercetă, înainte de a-i răspunde, câteva clipe, încruntat și scărpinându-și pieptul păros cu cearșaful. îi puse apoi, fără ocolișuri, o întrebare: — Ieri ne-ai spus că armata lui Etius va fi aici în douăzeci de zile. E adevărat? — Asta e ce mi-a spus Magister militum să vă comunic. Gundovek scutură din cap. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ambulanță, eram dus la Spitalul de boli contagioase, unde după trei zile am fost conștient, apoi timp de o săptămână nu am mai știut nimic, trecusem pe tărâmul celălalt, am fost lăsat în voia Domnului, nu mai eram înfășurat în cearșafuri umede pentru că se știa că trebuie să mor. Pe urmă, încet și greu, m-am trezit, doctorilor nu le venea a crede, nu murisem, dar în jurul meu mulți trecuseră dincolo. După o lună și jumătate, am ieșit din casa morților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
oricare ar fi enumerarea mea - în primul rând m-aș gândi la Viața Românească la care lucrez. Dacă m-ați fi întrebat care e cea mai proastă revistă din țară aș fi numit, fără să ezit, una mare cât un cearșaf care se vinde încă cu 7 lei - dacă o cumpără cineva - și pe care n-o pândește nici un pericol. 22: Credeți că acționează criteriul politic în subvenționarea revistelor de către guvern? Dacă da, în ce sens? I.M.: Fără îndoială, criteriul politic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
erau tărgi. De aceea, un alt coleg s-a dus la ieșirea dinspre Uchisawaichō, a luat targa de acolo și m-au urcat pe mine pe ea, pentru că mă simțeam mai rău. Pe Hishinuma l-au cărat afară cu un cearșaf nou din camera de odihnă. Am ajuns toți la ieșirea A11, unde am așteptat să vină ambulanța. (*Așa cum au declarat și celelalte persoane, ambulanța nu mai ajungea.) M-au dus la Spitalul Universitar Jie, dar nu mi-am revenit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-mi răsunase de nenumărate ori în urechi. Am început să tușesc. Un scuipat sângeriu, o picătură din adâncul măruntaielor mele căzu pe oglindă. Am atins-o cu buricul degetului și m-am întors, s-o văd pe doică palidă precum cearșaful, cu părul zbârlit, cu ochii stinși și buimăciți. Ducea în mână un castron cu fiertură de orz, ca data trecută. Mă privea, deconcertată. Mi-am acoperit fața cu mâinile ducâdu-mă să mă ascund după perdeaua din alcov. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-Vă mulțumesc - mă simt atât de fericit! -Fericirea ta e și fericirea mea și îți mulțumesc pentru că o împărtășești cu minezise Judecâtorul în încheiere. Spiritul dezîncarnat se umplu de încredere în viitor și plonjă înapoi în corpul său aflat pe cearșaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul său începuseră să semnalizeze reapariția vieții. Încet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptiltiptil, inima reîncepu să bată. Electrocardiograma desena o curbă tot mai armonioasă. Ochii pacientului
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Problema e că n-ai de unde să știi niciodată ce e-n mintea lor cu adevărat, reia Roja, asta l-a dat gata și pe Bătrîn, și asta îl macină încă și acum. — Gol, zero, bate vîntul, imaginați-vă niște cearșafuri albe agățate la uscat pe o pajiște întinsă cît vezi cu ochii. Așa e mintea unei femei, e de părere Curistul, fîl-fîl, fîl-fîl, face vînt cu palmele ca să se facă mai bine înțeles. — Nu vă mai foiți atîta, le atrage
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
e vorba? Să nu negi! — Ce să neg? — Că ai violat-o! Își potrivi mai bine arma În mână și Înghiți nervos, mărul lui Adam mișcându-i-se Încolo și-ncoace ca un cuplu În luna de miere sub un cearșaf subțire și roz. Vorbi mai departe: Mi-a spus ce i-ai făcut, așa că nu ai de ce să Încerci să spui că nu. Am ridicat din umeri: — Ce rost ar avea? Dacă aș fi În locul tău, știu pe cine aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
virgine. Din nou, asta e slujba mea. Ești bine, Jiang Ching. Navighezi lin. Ai trecut oceanul și nu te afli foarte departe de țărm. Afară, frunzele uscate zgârie pământul. Jiang Ching a plecat înapoi la Grădina Nemișcării. Se îngroapă sub cearșafuri și perne. În pivnița lui Kang Sheng, ea și-a pierdut liniștea. Nu mai poate să doarmă acum. Aude întruna pocnete, ca și cum craniul ei s-ar sfărâma în bucăți. În ochiul minții ei, un puhoi gigantic de fiare a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să se vaite. Un braț săgetă aerul, iar celălalt se roti larg. Pieptul i se repezi înainte, iar capul îi țâșni în sus. Tuburile fură smulse, iar alarmele monitoarelor începură să urle. Karin chemă asistentele, în timp ce Mark se zbătea pe cearșafuri, târându-și corpul spre ea. Plângea deja când sosi infirmiera. — Nu știu ce-am făcut. Ce-a pățit? Ia te uită, spuse infirmiera. Încearcă să te îmbrățișeze! Dădu o fugă până la Sioux, ca să calmeze spiritele. Depășise deja data la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
noastră? Avem noroc că a mai rămas ceva din noi. — A rămas, încuviință fratele ei, ceva. Karin țâșni în picioare, înăbușindu-și un strigăt cu o palmă peste gură. Se holbă la el. El se cufundă pur și simplu între cearșafuri, ascunzându-se până avea să treacă pericolul. —Doamne, Mark. Ai vorbit. Poți să spui chestii. —Doamne, Doamne. Mark. Doamne, spuse el. Apoi tăcu. Ecolalie, o numise doctorul Hayes. Imitație. Îngână ce aude. Karin n-avea de gând să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
câteva replici trenante, ezitând să-și ia la revedere. După ce închiseră telefonul, el continuă să-i dea în minte câteva replici. Făcu duș, atârnând prosopul pe suport - Contribuiți la salvarea Pământului. Scoase reportofonul digital din servietă, apoi se strecură între cearșafurile țepene și răcoroase și ascultă convorbirea înregistrată în ziua aceea. Îl ascultă din nou pe tânărul de douăzeci și șapte de ani, pierdut în el însuși, ocupat să demaște impostori pe care lumea nu-i putea vedea. Cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
amuzau reciproc spunându-i sexualitate. Parodie de jargon clinic. Preludiul: Ești în dispoziția necesară pentru sexualitate? Și după: A fost o sexualitate de cel mai înalt nivel. Neuropsihologie - versiunea pentru acasă. În noaptea aceea, privirea ei îl găsi printre cutele cearșafurilor, amuzată la culme de animăluțul care era proprietatea ei, sigură pe ceea ce știa despre el, pe cunoașterea mereu împrospătată. Cineva mă iubește, cântă ea, un alto hotărât, pe jumătate înăbușit de pernă. Mă întreb cine oare? Adormi în câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Karin Schluter, un lucru pe care și lui îi venise greu să-l creadă în întregime: — Totul e fizic. Chimic, electric. Sinapse. Flacără sau nu. Ea se lăsă din nou pe pat, lângă el. Haide, zâmbi ea, agățându-se de cearșafuri, ca să aibă un punct de sprijin. Ce are târfa asta și eu nu? Își acoperi chelia cu ambele mâini. —Nimic. Doar că e o poveste total indescifrabilă. —Înțeleg. Între curaj și amărăciune. Oricare din astea l-ar fi distrus. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crescut, ce s-a întâmplat cu el? Ce-a devenit? Ea își forță capul să încuviințeze din nou, dar nu voia. Mark nu observă. Privea țintă la fereastra copilăriei lui, așteptând ca dovezile să coboare pe o frânghie făcută din cearșafuri și fețe de pernă. Se întoarse și o luă de umeri, de parcă ar fi fost o mesageră trimisă de Dumnezeu însuși. — Ți-l aduci bine aminte pe Mark Schluter, cum era acum un an pe vremea asta? Cu zece-douășpe zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din lume e aceea dintre două priviri”, îmi spusese odată mama, explicându-mi privirile îndrăgostiților. El i-a pus o mână pe șold, cealaltă umbla undeva mai sus. Așadar, acolo se duceau mâinile în filmele de dragoste, când dispăreau sub cearșafuri. A început să se frece de ea, cum se freacă elefanții de coaja copacilor, când îi mănâncă pielea. Pe el trebuie să-l fi mâncat între picioare, fiindcă a luat mâna fetei și a dus-o acolo, iar ea părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
l-am văzut eu pe tâlhar când a luat-o, că nu se Întâmpla una ca asta!” Cu pelerina roșie pe spate, acrobatul a trecut din visul mării plumburii direct În arena circului de la Obor. Banii puși, banii ascunși Între cearșafurile spălate cu sodă și săpun, apretate cu scrobeală de făină și așezate Între flori uscate de levănțică, cinci lei cu țăranca, zece lei cu minerul. Mai furase el un clasor nenorocit, cu timbre vechi, de la un țigan, timbrele cu Aviația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
văd pe Lisa. El ezită. Nu pot să-ți promit că va vorbi cu tine. Sau că te va asculta. Dar poți să încerci. O să te aștept aici. Am intrat în rezervă și am găsit-o stând în fund, scrutând cearșafurile în căutarea murdăriei. Am zâmbit în sinea mea. Începuse să-și revină și nici nu părea atât de neplăcut impresionată de apariția mea. Dacă cumva cauți ceva cu care să arunci în mine, am spus, te rog să nu alegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cu grijă. Patul era vechi și moale după cum mă avertizase și Ed, dar vechimea lui era reconfortantă, un simbol al rezistenței. Și mă chema cu o voce plângăreață: „Vino să te întinzi, Jenny“ - zicea el - „pernele sunt umflate și moi, cearșafurile sunt răcoroase și proaspete, plapuma ușoară și învăluitoare“. — Vrei să tragi un pui de somn? mă întrebă Ed cu blândețe interceptând schimbul telepatic dintre mine și pat. —Mi-aș dori foarte tare dar... El mă sărută. — Stai liniștită, nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Întrerupere, a fost o adevărată calamitate.Veneau cîte doi și fiecare mă ruga să nu vorbesc, punîndu-mi, În același timp, Întrebări”. Sau, peste cîteva săptămîni, reia ideea : Am musafiri cîți vrei și cîți nu vrei! N-am loc, n-am cearșafuri, n-am chef să stau de vorbă și să fac pe gazda politicoasă”... Replici frumoase din cartea lui Troyat, spuse de Cehov, ori de apropiații lui:”Să mă apăr Împotriva bîrfelor ar fi ca și cum aș cere Împrumut unui evreu!”(p.
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
după unul. M-am gândit că dacă o las pe mama să stea liniștită până dimineață, se va face bine. Sângele a încetat să-i mai curgă, ceea ce era bine, dar pătase tot patul și începuse să devină lipicios pe cearșaf. Am mers și am adus o cârpă udă și i-am șters fața și gâtul, și am dat jos tot sângele care nu era prea întărit. Cum o ștergeam în jurul gurii, m-am uitat la ea. Asta nu era mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]