16,722 matches
-
studiată atât de meticulos Încât părea să de deschidă ca o floare, dezvăluindu-și interiorul bogat, complicat. Gura mi se transformase Într-un paradis care crea cele mai frumoase... Deodată capul Începu să mi se Învârtă, de parcă pământul ar fi cedat sub mine și mi-era greu să-mi păstrez echilibrul. Ceva nu era În regulă; brusc lumea părea bolnavă. Probabil că am Început să comentez referitor la această schimbare de direcție neprevăzută, pentru că aproape imediat, cineva mă lovi peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
parte, studiind modelul unei cotiere. Capul meu era o oală sub presiune, gura Îmi era atât de uscată ca acum câteva secole când cineva mi-a scos larva aia din gură. Am Încercat să mă ridic, dar picioarele mi-au cedat. Nu pot să spun cât timp am zăcut pe jos, un morman de membre neafectate și mișcări Întrerupte. Dar sentimentul de greață păli, astfel că am reușit să mă ridic epuizat și să mă așez cu spatele sprijinit de capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tremurat doar, friguros și amărât - și am simțit cum sentimentele mi se detașau de trup, plecând pe vârful degetelor, ca și când le-ar fi fost rușine. Când, În sfârșit, am reușit să mă adun, mi-am șters lacrimile. Durerea păru să cedeze, astfel că am reușit să mă târăsc până la chiuvetă. M-am spălat cum am putut, având În vedere starea În care eram. Saliva amestecată cu sânge se scurse În vasul emailat, desenând niște modele ciudate, ca niște nervuri. La sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
totul se lega Într-un mod misterios, dar, până la urmă, evident. Tot ce trebuia să fac era să-mi folosesc intuiția. La sfârșit un văl avea să se ridice și enigmele aveau să fie dezlegate. Acum Îmi dau seama că cedasem unui impuls greșit. Tentația de a pune un detaliu lângă celălalt e mare și, odată atins un număr suficient, e la Îndemâna oricui să le considere soluția problemei. Mă Îndoiesc că realitatea se poate dezlega atât de ușor. Povestea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
totul se lega Într-un mod misterios, dar, până la urmă, evident. Tot ce trebuia să fac era să-mi folosesc intuiția. La sfârșit un văl avea să se ridice și enigmele aveau să fie dezlegate. Acum Îmi dau seama că cedasem unui impuls greșit. Tentația de a pune un detaliu lângă celălalt e mare și, odată atins un număr suficient, e la Îndemâna oricui să le considere soluția problemei. Mă Îndoiesc că realitatea se poate dezlega atât de ușor. Povestea În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
treizeci și cinci de ani Împliniți astăzi, domiciliat pe Otto-Ludwig-Straße, nr. 1, stătea În șifonierul din apartamentul sus-menționat, În ultima zi de vineri din iunie, 1928. Cu pumnii Încleștați, acesta susține că ținea ochii Închiși, lipiți strâns. Până la urmă, simțind nevoia să cedeze „pornirilor sale Întunecate“ (Îl cităm pe Knisch), acesta a decis să părăsească „paradisul său involuntar“(idem). Când ieși, deschise ochii și Îl zări În pat pe Dr. Felix Karp, mort. La puțin timp după aceea, În cameră intră Dora Wilms
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
una ca asta și, totodată, să rămân „cinstit cu mine însumi“? Ei, dar de ce n-aș încerca! Ia străduiește-te oleacă, măi, puță-mică! Ia nu mai fi cinstit cu tine însuți preț de vreo jumătate de ceas! Mda, trebuie să cedez, trebuie, mai ales că știu prin ce i-a fost dat tatii să treacă în ultima vreme, prin ce chinuri a trecut clipă de clipă în aceste zeci de mii de minute cât le-a luat doctorilor să stabilească, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
până la genunchi și bărbia bălăbănindu-i-se în piept. Se scoală de la șase fără un sfert dimineața ca să-și ofere un ceas întreg pe budă, cu speranța înfocată că, dacă e așa drăguț și generos cu mațele lui, acestea vor ceda și, în sfârșit, vor spune „OK, Jack, fie cum vrei tu!“ și îi vor face cadou bietului om vreo cinci-șase căcăreze. — Iisuse Hristoase! geme el când îl trezesc ca să mă spăl de școală și își dă seama că e aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pierzaniei, ale perversității, nesăbuinței și voluptății în care zadarnic încerc de-o viață întreagă eu însumi să mă cufund cu succes - deci, eu sunt cel care trebuie s-o salveze de tentațiile cărora de-atâția ani mă zbat să le cedez eu însumi. Iar pentru ea n-are absolut nici o importanță faptul că-n pat și ea bătea câmpii în legătură cu aranjamentul ăsta cu aceeași ardoare ca și mine. Te-ntreb, doctore, cine a avut primul ideea asta? Încă din noaptea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
E, QUA, HIC! Bernie, Sydney, Leon, „Ushie“, hai, fundașule, LUPTĂ! Hei, hei, noi, jidănoi, Nimănui nu-i place de noi, Suntem băieții din Liceul Weequahic - Hei, hei, noi, jidănoi, Kiș mir in tuhis Suntem băieții din Liceul Weequahic! Haideți, nu cedați poziția aia, înscireți punctul ăla, trageți-le una în kișkes, hai, băieți, hai! Uite cum pierd prilejul să mă dau mare sculă în tribună și să mă rup în figuri! Să-mi arăt limba spurcată, sarcastică și batjocoritoare! Și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gest că trenul lui purta o neobișnuită și crudă povară. Dar Myatt cunoștea prea bine ruta pentru a se lăsa păcălit. Grupul, ghici el după aerul acela de hărțuiți cultural, aparținea vagonului de dormit pentru Atena. Când dublă bacșișul, conductorul cedă și lipi pe geamul compartimentului o etichetă cu „Rezervat“. Cu un suspin de ușurare, Myatt se văzu singur. Privi fețele care Înotau ca Într-un acvariu, despărțit de acestea printr-un perete sigur de sticlă. Chiar și prin haina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se schimbă. Se Îndreptă și se puse În drum. Spui că-s beată. Sunt beată. Dar o să mă-mbăt și mai tare! — Oh, alta acum! O să mai bei un pahar cu mine, altfel nu te las pe peron. Janet Pardoe cedă. — Unul. Doar unul, zău! O conduse pe Mabel Warren, traversând un hol negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu durerea fulgerând-o prin braț În sus, se gândi că va fi smulsă de pe platformă și se va pomeni trasă sub roțile vagonului de serviciu. Scara Înaltă o descurajă. Nu voi reuși. Încă un moment și umărul ei va ceda. Mai bine să cadă pe peron și să riște să se lovească decât să-și rupă ambele picioare. Dar ce subiect ar pierde! se gândi ea cu amărăciune și sări. Ateriză În genunchi, pe treaptă, tocmai În momentul când capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ar fi o pretenție exagerată. Aș putea să-mi iau un apartament mai mare și, când Janet va afla, se va Întoarce, nu mă va mai părăsi niciodată. Fericire, siguranță, se gândi ea, asta voi primi În schimb, și Încuietoarea cedă și capacul se ridică și degetele ei pătrunseră În secretele doctorului Czinner. Primul din ele era o burtieră de lână. O ridică cu grijă și-i găsi pașaportul. Acesta era pe numele de Richard John și la profesie era trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clipa În care dr. Czinner a dat cu ochii de domnul Opie, care stătea singur Într-un compartiment de clasa a doua și scria ceva Într-un carnețel. Îl urmări cu un fel de lăcomie rușinată, pentru că era pe cale să cedeze unei credințe pe care se mândrise c-o ținea la distanță. Dar dacă Îmi aduce liniștea, protestă el și, Încă Înainte de a-și clarifica obscurele asociații ale cuvântului, trase de ușă și intră În compartiment. Fața palidă și lungă, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bătrâni. Un dinar și jumătate? Brusc, nerăbdarea și graba Îi dispărură lui Myatt, dar Îl prinse plăcerea târguielii. Nu banii erau problema; nu era În joc mai mult de o jumătate de coroană. Dar era vorba de afaceri. Nu va ceda. — Șaptezeci și cinci de parale. Nici o para În plus. Omul rânji, cuprins de plăcere: iată un străin pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din cauza vântului, era cald Între saci, În Întuneric, În magazia fără ferestre. Doctorul Czinner se răsuci Într-o parte ca să se elibereze de durerea din piept și apoi se Întoarse iar, dar aceasta Îl urmărea. Doar În momentul Întoarcerii aceasta cedase puțin. Când rămase nemișcat, durerea reveni. Așa că se Întoarse și se răsuci toată noaptea. Existau momente când devenea conștient de vântul de afară și lua vâjâitul zăpezii drept zgomotul făcut de pietricelele de la malul mării. În acele momente În șopron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
apă, până când Își dădu seama că aceasta cădea peste tot În jurul ei și se aduna lângă zidurile adăpostului. O reținea o vagă Îndoială: era voie să dai apă cuiva care avea febră? Dar amintindu-și de uscăciunea pielii lui, fata cedă compasiunii. Deși era apă peste tot În jurul ei, nu putea ajunge repede și ușor la ea. Trebui să-și răsucească două făclii și să iasă din gaură, printre saci, fără să le stingă. Deschise ușa adăpostului cu multă Îndrăzneală, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deși fața Îi era caldă, ea Îi putu simți sângele scorțos și uscat În jurul gurii ca pielea veche. Țipă o dată și apoi rămase tăcută și stăpână pe sine. Căută chibriturile și aprinse o făclie. Dar mâna Îi tremura. Nervii Îi cedau sub povara responsabilităților pe care le avea, chiar dacă n-o lăsaseră de tot. I se părea că, Începând cu o săptămână În urmă, fiecare zi o pusese În fața unei decizii, a unei temeri pe care trebuise s-o ascundă. „Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea. Și În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ din cap și cedă. Domnișoara Warren Îi Înșfăcă mâna și i-o strânse, Întipărind adânc În degetul lui Înfiorat Însemnul inelului ei cu sigiliu. Coral se Înmuie și alunecă la pământ. Domnișoara Warren puse mâna pe ea, Coral Încercă să se elibereze din strânsoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a mirat, stupefiată, și, considerîndu-l bleg, a început să-l ignore. Imediat, jocul subtil de forțe s-a schimbat. Asista cu plăcere la repetatele avansuri ale lui Radu, fără să-i dea speranțe, fără să-l refuze. Cînd i-a cedat, a făcut-o din toată inima, lăsînd totuși impresia c-o face doar pentru a se împlini voia șefului, ceea ce l-a îndîrjit pe Radu, aprinzîndu-l de-a binelea. L-a înșelat de multe ori cu vechile ei legături majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bucură el, încălzit de calorifer, singur în toată sala, încercînd să-și construiască în amintire imaginea fetei. Fiica unui mare doctor... Sorina mi s-a lăudat o seară întreagă cu gestul larg al lui tăticu' mare specialist dealtfel -, care a cedat o sută de mii, cîștigați la Loto, clubului sportiv Voința, aflat cu echipa de fotbal în divizia B, în plin pericol de retrogradare." Lui Vlad, înfierbîntat de-a binelea de calorifer, nu-i vine în minte decît înflăcărarea Sorinei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei, care se zbate în brațele bătrînei. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în casă toată ziua, rezemându-și capul de tocurile ușilor și de cuverturile cu model. Dumnezeule, cât putea să o enerveze pe Carol privirea lui mahmură! Niciodată nu o mai scârbise în halul ăsta. Era atât de demoralizant. Și acum ceda în fața mamei sale, accepta să fie evaluat de ea și îi cerea ajutorul. Slăbiciunea i se accentua. În după-amiaza aceea, Carol se dusese la un magazin de animale din Quadrant. Primiseră un transport nou de sepii. Carol luă două, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
atunci. Ca și cum, în limitele sexualității sale noi și imposibil de sondat, putea discerne adevăruri mai profunde, mai concrete decât cunoscuse vreodată. Numai că, urcând în mașina parcată pe aleea de beton acoperită cu mușchi din spatele străzii pline de magazine, Bull cedă nervos. Era îmbrăcat de serviciu, cu o jachetă sport, o cămașă curată, pantaloni călcați la dungă și pantofi eleganți. Singura concesie făcută vaginului fusese toaleta minuțioasă și șoseta până la genunchi pe care și-o pusese. În clipele acelea, concavitatea, organizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]