23,403 matches
-
împreună cu un perfid proprietar de Mercedes) și "lenea" creativă a poetului ajung să facă una. Identitățile lor tind să se confunde, lumea de hârtie fiind inundată de o apatie fără leac. Și fără V. Leac, amicul arădean, membru al grupării Celebrul animal. Nici reperele locale, regionale (malul Mureșului și cel al Someșului, centrul Lipovei și Mănăstirea de la Nicula, Aradul din apropiere și Timișoara până la care trebuie să iei personalul), nici proiecțiile idilic-exotice, "tot soiul de zaharicale ce te fac să pleoscăi
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
la o josnicie. Tot pe prima pagină e "citată" opinia, pasămite, a lui Gabriel Liiceanu, cum că "Pleșu mi se pare un om slab, care n-ar fi rezistat presiunilor Securității!" Cînd te uiți în interior, vezi, ca-n bancul celebru cu "nu i s-a dat, i s-a luat", că nu e vorba de Gabriel Liiceanu, ci de Gabriel Andreescu, cel care a pierdut un proces cu Andrei Pleșu pentru acuzații asemănătoare, dar, încremenit în proiect, o ține tot
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
prietenul meu care a avut o televedenie conform căreia primul invitat al noii serii de emisiuni va fi chiar domnul Președinte Traian Băsescu. Haralampy spunea că a prins o secvență chiar cu imaginea locatarului de la Cotroceni așteptând să se deschidă celebra ușă. În televedenie nu s-a deschis ușa pentru... Adică, pentru - atât! Primele zile de toamnă... Rafturile cămărilor încep să se încovoaie sub asuprirea borcanelor de dulceață, compoturi și murături, precum majoritatea românilor, îndoiți de șale (și nu numai) sub
Mari nostalgii de toamnă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10321_a_11646]
-
a descifrat și teoretizat. Și atunci? Principala cheie pentru a dezlega misterul o putem găsi dacă privim încă o dată mîna doamnei. E prea mare, e în prim-plan și are o poziție cam ciudată. Seamămă cu mîna lui Parmigianino, din celebrul autoportret pe care, patruzeci de ani mai tîrziu, avea să-l picteze într-o oglindă convexă, absorbantă. Nu cumva frumoasa doamnă, care are cap cam mic și o mînă cam mare e, de fapt, propria-i imagine într-o oglindă
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
ore și pe canale fără public. Asta fiindcă oferta lor, cartea, stârnește un interes din ce în ce mai palid, nu mai are căutare. Aici aș cere îngăduința unei paranteze cu exemple care să întărească spusele mele. Unu: e cunoscută istorioara relatată de un celebru profesor de literatură american despre înlocuirea orelor de seminar în care se studia o capodoperă a lui Shakespeare, cu ore în care se învață confecționarea de lănci și scuturi, considerându-se că astfel studenții vor avea de câștigat, inițiindu-se
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
topim de căldură precum - scuzați comparația - dosarele unora, după cum ne dau de știre Telejurnalele... Noroc fain, cum zice Haralampy, că televiziunile ne prezintă din când în când emisiuni-spectacol de divertisment, ultima ispravă de acest fel fiind scheciul "Gaițele", variantă-sinteză a celebrei piese kirițesciene, în transmisiune directă de la "Teatrul" ARIS. În rolurile principale: Ana Maria Cristina, președinta trupei, în Mita I, și Gabriela Vasile, vicepreședintă, în Mita II. Inițiativa este frumoasă și relaxantă. Așteptăm noi spectacole televizate de asemenea factură. Și de la
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
ce i se deschide îi îngăduie, dincolo de cochete momente de dezechilibru (,trebuie să mă port normal deși sînt anormală"), a-și tasa experiența de pînă atunci, a-și reconsidera atitudinile. Mai mult în glumă decît în serios se compară cu celebrul surghiunit tomitan: "am cel puțin trei lucruri în comun cu Ovidiu: poezia, nasul (Publius Ovidius Naso) și exilul...". Mai mult în serios decît în glumă dă glas decepției d-sale față de România. într-o însemnare datată 1993, declară franc: "în
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
aplicată a actualității, pentru a reține tocmai neperisabilul estetic și specificitățile artistice ale acesteia. Cum am putea vorbi despre o literatură în întregul ei fără a-i fi parcurs critic operele care o structurează? Înțelegând, probabil, la modul trivial o celebră afirmație a lui G. Călinescu (,citesc nu cărți, ci autori, și nu autori, ci literaturi"), unii recenzenți "cunosc" literatura română și o "descriu" sentențios fără să fi citit, în prealabil, cărțile ce o compun. Ion Bogdan Lefter, C. Rogozanu sunt
Forța bunului simț by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10346_a_11671]
-
cuvintele ca și cum ar fi fost niște păsări cu neputință de a fi prinse atunci când sunt eliberate. Cu timpul, se spune că și-a împuținat autoritatea asupra grupării pe care a moșit-o în 1971 și care dispune de un pedigriu celebru, dominat de genele lui "Domaine Musicale". Paul Mefano și-a educat vlăstarul încă de la început după codul etic al geometriei variabile și sub tutela principiului conform căruia compozitorul, ca un hiperboreean aflat în contratimp cu efemerul, opune efectului de seră
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
agitație continuă, o animație non-stop, peste tot se întîmplă ceva, pînă în zori cînd, dacă nu vrei și nu vrei să te culci, poți să stai de vorbă și să cînți pe sub poduri sau în Place de l'Horloge împreună cu celebrii hipioți avignonezi. Unul dintre ei a ajuns deja mare, a fost luat de regizorul Eric Lacascade în Les Barbares... Ca să reziști, trebuie să fii bun prieten cu ordinea și rigoarea, să-ți fixezi prioritățile, să-ți marchezi conferințele și dezbaterile
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
70 ai secolului trecut, a apărut o multitudine de demersuri ce au vizat identificarea cauzelor naționalismului. Ernest Gellner 3 consideră că, pentru a ajunge la sursele naționalismului, este necesară o analiză a raționalității societății industriale sau a modernității. Pornind de la celebrul eseu al lui Max Weber, Etică protestanta și spiritul capitalismului, el identifica două trăsături esențiale ale raționalității societății moderne: ordinea și eficiența. Dar, acestea se bazează pe ceva mai profund: "o măsură comună, o monedă conceptuală, universală pentru caracterizarea generală
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
făceau lumea să râdă cel mai tare. Nu mi-am propus să fac dizidenta și nici nu sunt un dizident. Ei doar voiam să fac lumea să râdă". Invitații au oferit publicului momente umoristice dintre cele ce i-au făcut celebri în perioada comunistă. Următorul eveniment l-a constituit masă rotundă 23 august după 70 de ani, organizat chiar pe 23 august 2014, coordonat de Prof.univ.dr. Doru Tompea și Prof.univ.dr. Daniel Șandru. În deschidere, Rectorul UPA din Iași a dat citire
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Totuși, atunci când situația o impune, aceasta se delimitează sau își precizează cu claritate propria poziție, fiind totodată deschisă și altor posibile interpretări. În fine, remarc ultimul capitol al cărții, în care utopia fourierista este prezentată cu pandantul ei operaționalizat în celebrul Falanster de la Scăieni. De asemenea, concepțiile socio-politico-economice ale lui Saint-Simone ori Owen, precum și propunerile acestora de a reorganiza societatea în vederea "instaurării unei noi ordini sociale", se află în atenția autoarei. Totodată, întrucat experimentele sociale specifice socialiștilor utopici au eșuat, iar
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
masă a anumitor clișee lansate de cîte un animator anonim sau binecunoscut, clișee ce devin apoi modele de vorbire și de gîndire stereotipă și deformată pentru largi categorii ale populației în perioade anumite. Este exact ceea ce ridiculiza Caragiale în manifestarea celebrelor sale prototipuri umane; dar, mai ales, ceea ce constituie - cu un plus de universalitate a sarcasmului - materia de bază a creației marelui său compatriot Eugen Ionescu, dacă ne gîndim la piese ca Scaunele, Regele moare sau Rinocerii. Sursa de inspirație a
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
Raportul realitate-ficțiune este sistat în favoarea celei de a doua, ficțiunea rezervă posibilități multiple: "...ficțiunea asumată este mai puternică decât realitatea, minciuna trăită cu intensitate este mai puternică decât adevărul...", Adevărul minciunilor romanești cum observă Mario Vargas Llosa, într-un eseu celebru, este expresia iluziilor, frustrărilor proiectate în spațiul privilegiat al ficțiunii, ordinea ei artificială conferă siguranță, refugiu, "acolo se dezlănțuie, libere acele pofte și spaime pe care viața le suscită, fără a reuși însă să le astâmpere sau să le îndepărteze
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
o cunoști (să încerci e zadarnic)/ Nici să vorbești despre ea.” (Fragmentul 4, Diels, Vorso cratiker 4, I, 152 - redat în traducere proprie de St. Bezdechi în Introducerea să la Parmenide, ediția 1943, p. 9) Într-o reformulare a noastră, celebra frază a gânditorului eleat ar suna astfel: Ființă este și nu poate să nu fie!. Nu vom aduce argumente pro sau contra ei, a expresiei, și nici a lui Parmenide, nici din logică, conform căreia negarea negației ar fi însuși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
gânditor care a cutezat să redeschidă, după aproape 2000 de ani, problema ,,Ființei", cu tendințe chiar de conceptualizare (în ontologic) a fot Martin Heidegger (născut 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden decedat 26 mai 1976, Freiburg im Breisgau). Martin Heidegger, în celebra lucrare ,,Sein und Zeit" ,,Ființa și timp", 1927! Ce să facem, vrem sau nu, neamțul, tot neamț! Dar pentru că, indirect, cu câteva rânduri mai sus, am pomenit numele lui Kant, reamintim tuturor (mai mult sau mai putin deștepți, mai mult
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sfere În împletirea de mister vibră o caldă adiere și ne-am trezit fără să știm două fapturi mării iubiri, suav prizoniere. În vechea Lipsca Nu prea departe de bătrânul Dom în vechea și vestită Lipsca la Thomas Kirche, unde celebra orgă de secoli mai răsună încă, umbrele noastre îmbrățișate a mea și a ta printre uimitele tăceri, din alte neuitate amurguri, sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mai sus, la o populație de 18 milioane de locuitori. După ce familia Sabetay a rămas fără librărie, a reușit să deschidă un mic magazin de vânzare și reparații stilouri. În acel atelier era un pelerinaj constant. Vizitatorii erau fascinați de celebrele stilouri cu penița de aur, Mont Blanc, Pelikan, Parker, Kaweco, aduse din occident, precum și cele chinezești, o premieră mondială. Nu pot fi uitate, familiile Safir, Schuster, Segal, Wachman, Kimmelman, Golștein, Krusty, Aderka, Eskenasy, Kușelic, Bainer, medici, ingineri, comercianți și bancheri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
obiceiurilor a facilitat apariția țoapei în prim plan. Fenomenul va deveni tot mai agresiv, datorită unor televiziuni, care dau imagini, în care, mama și fiică au același amant sau se porcărie pentru sporirea audienței. După 1990, prin invenția nefasta a celebrelor manele, folclorul autentic a fost maculat de indivizi lipsiți de voce, dar care vor fi adulați și ridicați pe vârful postamentelor zidite cu multe chite de bani. Ei nu sunt de vină. De vină este numai isteria cererii, beneficiari nevricoși
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
uciderea Zarazei. Folclor urban. Defăimare a adevărului. Fiica sa Constantă spunea într-un interviu acordat în 2006 ziaristului Jean Dumitrașcu: „Tatăl meu avea dușmani din invidie. Văd că și acum are. Au inventat tot felul de minciuni.” Semnificative sunt cuvintele celebrului sau cântec:„Sânge rău de ce mi-aș face/ Și pe cine să te manii/ Este-o veche zicătoare/ Bate vântul, lătra câinii.” A cântat în localuri renumite din: Pitești, Arad, Iași, Târgoviște, Ploiești, Cernăuți, Timișoara, în Bulgaria, Cehoslovacia, Rusia, Franța
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine/ C-am venit seară la tine./”, sau „Cocoșel cu două crește/ Bărbat cu două neveste./”( Vezi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
două crește/ Bărbat cu două neveste./”( Vezi varianta: Cine mă puse pe mine să pun casă lângă tine? Că te știam mai Marine... Că de-al dracu’ ce erai, Nici în troaca nu stăteai. I-hu!!!...) Câmpulungul l-a iubit pe celebrul lăutar, fiindcă nopți de-a rândul a distrat locuitorii orășelului de munte, în vestitul local din Vișoi. Piteștiul, unde a văzut lumina zilei, leagănul copilăriei celebrului uitat, ar avea multe de spus. Spun multe cei mai înaintați în vârstă care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
dracu’ ce erai, Nici în troaca nu stăteai. I-hu!!!...) Câmpulungul l-a iubit pe celebrul lăutar, fiindcă nopți de-a rândul a distrat locuitorii orășelului de munte, în vestitul local din Vișoi. Piteștiul, unde a văzut lumina zilei, leagănul copilăriei celebrului uitat, ar avea multe de spus. Spun multe cei mai înaintați în vârstă care l-au ascultat pe Zavaidoc în restaurantele țuluca, Stoica, Tralea, aplaudând impresionați de vocea, șarmul artistului care interpreta cu sensibilitate șlagăre precum „Foaie verde spic de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de ea, muzica sensibilă ce împrăștie iubire, dor, jale și bucurie. Ne-ar fi rămas caietul cu memoriile sale, documente, afișe, fotografii dacă n-ar fi existat bombardamentul asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944. Ne-a rămas încă ceva, fiica celebrului lăutar, Constantă Zavaidoc care a moștenit talentul tatălui, făcând cariera muzicală puțin timp, până la 38 de ani. O familie de muzicieni: Tănase, Vasile, Zavaidoc, Zoe care își făcuse o formație, soțul ei grecul Perlidis cântă la clarinet, apoi fetițele lor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]