1,540 matches
-
Oradea, dar În 1956, În momentul revoluției din Ungaria, ne-au luat de acolo și ne-au mutat absolut pe toți și ne-au dus la Aiud. Cum a fost la Închisoarea din Aiud? Acolo era penitenciar pentru legionari... Era celularul ăla mare, sub formă de T, unde erau ei, mai era Zarca, unde erau băgați demnitarii, și așa mai departe. Da’ pe noi ne-au băgat Între secția 1 și secția 2, că noi eram apolitici... Noi n-aveam atunci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dom’le, nu-i a mea”. „Da’ a cui e?” „Nu știu.” Cel a cui a fost n-a spus: „A mea este”. Imediat mi-a făcut raport și șapte zile la izolare. Și m-a băgat la izolare la celular. M-a băgat Într-o pivniță, Într-un beci mizerabil... Era acolo o somieră, cum sunt paturile de fier, și pe aia o rogojină, da’ pe care mi-o băga numai seara, ca să mă culc. Și era În luna ianuarie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
imediat după Canal, cu anumite date..., dar așa, după opt luni de zile, nu mai știai nimic ce a rămas acolo și, respectiv, nu aveai cum să știi, decât din ultimul loc de detenție. Or, Aiudul fiind o Închisoare cu celular, respectiv cu camere, se pierdea știința despre Întreg, respectiv despre Canal, pentru că despre Canal știa toată lumea, că trăise mai liber acolo, pe când dincoace la Aiud, fiecare trăia În cercul lui de șase, opt, zece persoane... Aiudul era o Închisoare celulară
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fel de depozit al Securității. Acolo mai erau vreo sută de arestați, toți trecuți prin anchete... Am fost ținuți În total șase luni de zile acolo și În ianuarie ’49 am fost Încărcați În autocamioane și deplasați la penitenciarul Galați... Celularul de la Galați este asemănător cu cel de la Craiova. Era În potcoavă, niște celule numai beton, și pe pereți, și pe jos, crăpate de la cutremur..., și din cauza asta am răcit grav de tot și am făcut o congestie pulmonară. Pe noi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cameră cât asta sau ceva mai mare... Sunt celule de doi pe patru și dotate cu patru paturi din alea metalice, deci eventual pentru patru oameni, cel mult... Apoi ne-a dus unul câte unul și ne-a instalat În celularul Aiud. Nu știu dacă ați fost pe acolo... Eu am fost dus Într-o celulă de o singură persoană, fără pat. Și-am fost ținut acolo câteva luni de zile, toți ăștia, fiecare Într-o celulă. Și după ce s-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și m-au luat de acolo, și m-au dus la spital a treia oară, să mă opereze tot de apendicită, că asta Îmi făcuse acuma ștrangularea asta, „blocus de aderență” se numea. Mi-amintesc că de-abia călcam de la celular spre spital și gardianul care mă ducea, un mameluc, zice: „Ce condamnare ai, mă?” (Îl imită ironic pe gardian - n.n.). „Câți ani ai făcut?” „Păi, am făcut șapte.” „Aaa, și mai ai opt. Nu mai ajungi tu să-i faci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
săltat... De altfel, toți ăștia erau recrutați dintre derbedeii orașului... Și după Dorobanțu a fost Koller, și după aia a fost Crăciun. Crăciun a fost cel mai dur. De la Aiud v-ați și eliberat? Nu... Am stat la Aiud pe celular până În primăvara lui ’57, când mă văd strigat și să-mi iau bagajele, o legăturică cu un prosop ceva, dacă mai aveai, și m-a dus la gară. Și am cerut să mă pună În lanțuri... E destul de incomod să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ora 5 și din momentul ăsta n-aveai voie să stai culcat sau rezemat până la ora zece seara, când se bătea un clopot. Erai vizitat În permanență la vizetă și căutat să te prindă În defect... În timpul ăsta, În liniștea celularului, Îi auzeai pe unii care țipau, răcneau. Diferite stări nervoase, diferite psihologii... Unii suportau mai greu, alții mai ușor, În funcție de temperamente. Era și asta o suferință În plus, că auzeai despre unul, despre altul că a murit... Și a fost
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
apă caldă cu sare... și a treia zi primeai rația de deținut. Deci, din șapte zile, aveai patru zile când nu beai decât apă. Asta era hrana... Cum erau celulele la Gherla? Erau două tipuri de celule. Gherla avea două celulare: Zarca, era vorba de cetatea veche, care era mai grea decât partea unde eram eu..., și celularul nou. Acesta avea În celulă, față de Zarcă și de celelalte Închisori, w.c. turcesc, cu paravan din rogojină, cu cadru din lemn, să nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
patru zile când nu beai decât apă. Asta era hrana... Cum erau celulele la Gherla? Erau două tipuri de celule. Gherla avea două celulare: Zarca, era vorba de cetatea veche, care era mai grea decât partea unde eram eu..., și celularul nou. Acesta avea În celulă, față de Zarcă și de celelalte Închisori, w.c. turcesc, cu paravan din rogojină, cu cadru din lemn, să nu te vadă fiecare. Asta era toată intimitatea. Deci, era un avantaj. Mâncarea cum era? Mâncarea era greu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
confort, care altfel nu exista. Da’ faptul că te simțeai bine sufletește, că te deschideai sufletește, suportai toate rigorile și mizeriile mai ușor. Haideți să ne oprim puțin asupra acestor aspecte. Câți erați Într-o celulă? Păi, 50-60... Dintr-un celular de tranzit ajunsesem și la peste o sută... Erau mai multe paturi suprapuse, nu mai știu câte, dar obligatoriu dormeai doi În pat, unul Într-un cap și altul Într-un cap... Era o viață severă, În primul rând. Era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am Întors la Oradea, unde s-o făcut rejudecarea și ne-o contopit ăia șapte ani..., și iar ’napoi la Aiud. Cum a fost de data asta la Aiud? Acum era cam În ’59 sau ’60 și am stat la celular, dar am fost și la izolare, la Zarcă, la „Neagra”, unde numai a treia zi ne dădea de mâncare și unde ne-a fost foarte frig... Acolo a fost greu... Era prin decembrie și Încă nu se făcuse schimbul de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am fost aduși la Jilava, o coborât duba cu noi până În poartă... parcă-l văd pe plotonieru’ care zicea: „Știți unde sunteți, mă? Sunteți la Jimbolia!”. Și acolo scria „Fortul 13 Jilava”. Acolo ne-a băgat În camera 28, pe celularul număru’ 1... că acolo sunt două celulare: În dreapta numărul 1 și În stânga număru’ 2. În 2 intra cine venea din tranzit și Îi ține 24-48 de ore, până făcea la toată lumea percheziția, noaptea, și-i băga pe-ormă pe celularul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
duba cu noi până În poartă... parcă-l văd pe plotonieru’ care zicea: „Știți unde sunteți, mă? Sunteți la Jimbolia!”. Și acolo scria „Fortul 13 Jilava”. Acolo ne-a băgat În camera 28, pe celularul număru’ 1... că acolo sunt două celulare: În dreapta numărul 1 și În stânga număru’ 2. În 2 intra cine venea din tranzit și Îi ține 24-48 de ore, până făcea la toată lumea percheziția, noaptea, și-i băga pe-ormă pe celularul 1, de unde-i Împrăștia. Și din celularul
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
celularul număru’ 1... că acolo sunt două celulare: În dreapta numărul 1 și În stânga număru’ 2. În 2 intra cine venea din tranzit și Îi ține 24-48 de ore, până făcea la toată lumea percheziția, noaptea, și-i băga pe-ormă pe celularul 1, de unde-i Împrăștia. Și din celularul 1 ne-a scos și ne-a dus În Reduit. Domne, eu am crezut că-i ceva acolo... dar e imens... și era apă În interior. Cât ați stat la Jilava? Am stat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
celulare: În dreapta numărul 1 și În stânga număru’ 2. În 2 intra cine venea din tranzit și Îi ține 24-48 de ore, până făcea la toată lumea percheziția, noaptea, și-i băga pe-ormă pe celularul 1, de unde-i Împrăștia. Și din celularul 1 ne-a scos și ne-a dus În Reduit. Domne, eu am crezut că-i ceva acolo... dar e imens... și era apă În interior. Cât ați stat la Jilava? Am stat până-n noaptea de Crăciun. Dar plecarea de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și mi-o băgat bisturiu’... no. A doua zi, sâmbăta, ne-am dus dimineața la dispensar ca-n orice zi... Nu era nimic care să prevestească circu’ care s-a Întâmplat după câteva ore... Și pe la zece vine paznicul de celular și spune: „Doctorii, mergeți la baie”. Eu nu puteam, că eram bandajat tot, și zic: „Mă ierți, da’ n-am ce face, tre’ să rămân”. Toți medicii a plecat la baie și eu am rămas În dispensar la chirurgie... Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Despre perioada petrecută la Securitate ce vă amintiți? Despre perioada din viața mea când am fost arestat... pot să spun că cel mai groaznic a fost la Securitate la Cluj, În strada Republicii... Și Îmi amintesc că am stat În celular... Avea doi metri și jumătate lungime și un un metru și jumătate lățimea. Și a fost un prici acolo. Pat deloc... numa’ scândură goală. Și după două luni de zile am fost luat de acolo și-am fost băgat În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
miră și face ochii mari - n.n.) Da! A lucrat contra națiunea noastră, dar asta e o altă chestiune. Mai ales pe mine m-a iubit foarte tare, pentru că am fost eu tare slăbit... Probabil de aceea am fost scos din celular și m-a băgat acolo, pentru că am ajuns aproape ca să mor. No, și Almășan baci m-a Întrebat mai Întâi: „Pentru ce ești aicea? Ce ai făcut? Cum ai făcut? De ce ați fost așa... proști? Asta bine ați făcut. Asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ai auzit?” „O”, zic, „aveți dreptate, În 29 iunie e Sfântul Petru. Azi Îi 29 iunie.” „Nii, mă!” Acuma să vă spun de ce-am avut eu noroc cu gardianul. Cum am fost eu cu stomacul, am crezut că, pă celularul ăla la Securitate, toți mâncăm aceeași mâncare. Da’ de unde! El Îmi aduce o supă ca de acasă... „Dacă o mănânci tu pe asta să știi că e bine. Mănâncă Încet, nu te grăbi. Încet o mănânci, deocamdată nu facem abuz
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îi execută pe care sunt condamnați la moarte”. Un tuciuriu... El mergea cu executatul noaptea, da’ nu ducea doi, numa’ unu’... Prin ce Închisori ați mai trecut? Prin Galați... Acolo o fost bună mâncarea, bună. Eu eram pe Potcoavă, pe celular, și nu ne-am gândit niciodată c-o să ne ducă la lucru obligatoriu. Când, deodată, eram În celulă doi inși, unul Petre Orban și eu. Lu’ ăsta i-o fost condamnat la moarte tata și sora și s-o tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lăsat galenții!”. Și-apoi le mai da câte una peste spate cu botele alea pe care ducea hârdaiele. O fost teroarea mare atunci... Bătăi extraordinare, și-n fiecare duminică era bătaie de la ora opt și până pă la 12. Urla celularul! P-un fost coleg, Victor Orha, l-o dus În pavilionul doi, și cică i-o dat 25 la fund. Și asta pentru că un gardian i-o dat ordin să mute o piatră mare și el avea un necaz cu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cap, domne, și m-a și băgat sub banchetă. Și zic: „Domne, ce faci domne”. „Lasă, mă, că vezi tu ce-ți facem acum.” Și m-au dus la depozitul ăla din Uranus, că fuseseră niște pivnițe acolo nu știu ce... Tot celularul ăla era Îngropat În pământ acolo... M-au dezbrăcat În pielea goală și mi-au dat echipament, șase obiecte de harnașament de-ăla nenorocit, și m-a aruncat Într-o celulă acolo. Acolo‚ În celulă, era un inginer specializat În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În poziție și Îl țineam de mână pe mort, ca să iasă la număr, să aducă mâncarea și pentru el. Și-am mâncat noi mâncarea lui... Și ne-a pârât un ungur, unu’ Bandi, un nenorocit. Ne-a chemat În capul celularului și, cum erau mulți șontorogi din ăștia, erau cârjele acolo, bastoane din ăstea cu capete de plumb. Băi, și m-a bătut de mi-a făcut niște contuzii cât dovlecii așa, de luni de zile am tras de ele... De
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Ce condamnare ați primit atunci? Alexandru Coltești Dumitrescu, președintele organizației dă Vâlcea, a luat doi ani, Vasiliu un an și jumătate, eu un an și Grossmann ăla, evreul, tot un an. Și unde i-ați executat? I-am făcut la celularul din Craiova, și când au crezut ei că e timpul potrivit am fost puși În libertate, Însă nu după un an, cât era sentința, ci după un an și jumătate... A fost grea detenția la Craiova? Aici am cunoscut cel
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]