7,041 matches
-
Iaru, nici pentru Traian T. Coșovei, nici pentru - ei, da ! - Mircea Cărtărescu nu s-ar fi născut, de neunde, un concept colectiv de un asemenea impact. Centrul de coagulare și de iradiere al unui asemenea nucleu - pe atunci juvenil - era Cenaclul de luni. Adăugirile succesive - analogic, pe sistemul prestabilit - nu au făcut decât să lărgească și să justifice neobișnuita idee de echipă ori de formație de poeți. În plus, nu trebuie să uităm că, aflată doar sub zodia deja invocată a
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
Clujul ideal e, pentru Petru Poantă, acela al anilor '60, încă necorupt de ofensiva industrializării și a invaziei muncitorești. Acolo se proiectează utopia tinereții studențești, când scriitorul tânăr este îmbrățișat tandru de către oraș, prins în brațele catifelate ale catacombelor, ale cenaclului, ale străzilor primitoare și liniștite și, desigur, în brațele Casei de Cultură a Studenților, ca spațiu privilegiat, securizant și stimulator, "centru germinativ". Atunci se naște și se formează criticul, dobândindu-și personalitatea, influența și autoritatea timpurie, odată cu afirmarea ca redactor
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
inițială, făcută vizibilă prin dezinteresul unor studenți de la Fabrică (Facultatea de Litere din București) față de versuri și autorii lor. Curând, această încorporare juvenilă a ignoranței își va schimba semnul: din minus în plus. Nu studenții de la Litere care vin la cenaclul Simonei Popescu sunt de vină că nu le place poezia. De vină sunt profesorii care i-au îndobitocit anterior, vinovat este sistemul universitar (anchilozat, osificat), de vină e, hélas!, poezia "pură", cu esențe, lumi de dincolo, abstracțiuni și alte kestii
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
în întregime". (De precizat că, mai ales în primul volum memorialistic, apar fragmente din volumele de Critice, desprinse și revizuite în grade variabile de către autor.) Tot din cuprinsul Agendelor reiese că Lovinescu a măsurat impactul Memoriilor sale prin lecturi în cadrul cenaclului Sburătorul, ca și prin publicarea unor fragmente în presă ("Vremea", "România literară", "Excelsior", "Facla", "Adevărul", "Dimineața", "Revista Fundațiilor Regale"), uneori ținând cont de reacția confraților, de cele mai multe ori nu. Cuprinsul ultimelor două volume a ridicat, datorită epocii în care a
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
planul activității și conduitei critice, distanța aulică maioresciană, "răceala" (fie și cu ghilimele) a lui Maiorescu își găsesc, la urmașul său, o perfectă contrapondere. Lovinescu deschide ușa tuturor, chemați și nechemați, face din propria casă un loc de întâlnire și cenaclu, anulează, practic, granița dintre spațiul public și cel privat. Memoriile sale reprezintă consecința directă a acestui mod de a percepe literatura și pe literați, viața însăși, laolaltă cu personajele pe care ea i le aduce în preajmă. Dacă jurnalul lui
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
a percepe literatura și pe literați, viața însăși, laolaltă cu personajele pe care ea i le aduce în preajmă. Dacă jurnalul lui Maiorescu, ținut din adolescență, timp de peste șase decenii, a fost publicat postum, memoriile lui Lovinescu sunt citite în cenaclu pe măsură ce sunt scrise; și publicate, tot astfel, în ritmul elaborării și finalizării lor. Criticul modernist, față de cel de esență clasicistă, vede literatura în chiar actul constituirii ei, în fluxuri purtătoare de semnificații neunivoce și într-o temperatură ce coboară abia
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
sale, iar memorialistul o utilizează în voie pe întinderea discursului autobiografic. Acesta se dezvoltă în marginea și în miezul literaturii, autorul beneficiind de un ideal post de observație. Critic de întâmpinare, a citit majoritatea cărților semnificative ale epocii. Conducător de cenaclu, i-a cunoscut în carne și oase pe mulți dintre scriitorii lor. Astfel că litera unei opere și linia unui portret se completează și se justifică reciproc în pagina lui E. Lovinescu, într-un continuum viață-text definitoriu pentru întreaga sa
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
și contextele diferite pe care aceasta le traversează. E limpede că noi îl citim azi altfel decât Maiorescu pe Eminescu; și că Mircea Martin îl înțelege pe Cristian Popescu într-un chip diferit decât acum douăzeci de ani, pe vremea cenaclului Universitas. Judecata se deplasează, vrând-nevrând, pe conturul noii înțelegeri. Și nu e vorba de conformism, ci, într-adevăr, de plasticitate spirituală. Această adecvare la obiecte diferite, cu capacitatea criticului, despre care am vorbit, de a capta și expune note străine
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
foarte mult pentru promovarea celor mai tineri scriitori. De la aceste edituri știu de Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici, Florian Filip, Elena Vlădăreanu, Claudiu Komartin, Dan Sociu, Răzvan }upa. E adevărat că poeții au trecut cu folos pe la cenaclul condus de Marin Mincu. De la Editura Aula știu de Mihai Ignat. O descoperire plăcută este poetul Constantin Crețan, pe care îl cunosc din două volume apărute în 2005 la Editura Vinea. M-am convins că Alex. Ștefănescu are dreptate să
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
de exclamare, angajează pariuri valorice, măresc cota de risc a investițiilor critice, ca într-un joc de bursă. O bursă literară. Înțeleg, acum, febra căutării și emoția descoperirii încercate de acei critici de întâmpinare care au fost și conducători de cenaclu (de la E. Lovinescu la Nicolae Manolescu, Mircea Martin și Marin Mincu); cum e să asiști la transformarea unei materii brute în operă atent cizelată și la convertirea difuzului liricoid în pregnanță poetică. Ultima generație de poeți echivalează, așadar, cu un
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
fi îndreptățiți să credem că avem de-a face cu o coincidență. S-a mai întâmplat doar ca G. Călinescu să se ralieze - e drept că de fiecare dată cu un semnificativ adaos de expresivitate - verdictelor tranșante date de mentorul cenaclului & revistei Sburătorul. E suficient să ne gândim la Rebreanu ca să percepem altfel decât atomistă și excepțională o potrivire de gust ca acesta. Un semn de întrebare mult mai hotărât aș pune însă în chestiunea criteriilor de selecție folosite aici de
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
cu literatura, constituind, conform formulei lui Thibaudet, o literatură la puterea a doua. Corpul impunător al acestei critici a stat neîndoios la temelia criticii noastre moderniste, inaugurată de patronul Sburătorului și continuată de succesorii săi imediați care i-au frecventat cenaclul. Șerban Cioculescu ni se arată cu deosebire legat de tradiția criticii literare franceze, așa încît considerațiile pe care le emite pe tema acesteia au adesea un aer pro domo. întîi de toate e vorba de o mentalitate raționalist-echilibrată, altminteri zis
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
aud un discurs cu șopîrle și apropouri, or, în loc de asta, dl Ciocârlie a rămas în marginile unei intervenții de universitar documentat, fără nimic spectaculos în plus. I-am adresat vreo două întrebări provocator-obraznice, învățat cu atmosfera de la "Junimea" și de la "Cenaclul de luni". Dl Ciocârlie mi-a răspuns politicos, la temă, fără a divaga așa cum speram. Pe atunci aveam naivitatea să cred că la asemenea întîlniri filologice opiniile se pot exprima liber, fără grijă. Tot atunci, la cursuri, profesorul Eugen Simion
Securitatea l-a mirosit pe Livius Ciocârlie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9413_a_10738]
-
colectiv. La fel de teribilă și de esopică este scena cu statuile care învie (nu e prima dată că se întâmplă asta în proza lui Cărtărescu) și vizitează Casa Poporului. Adesea, mici jocuri sunt cusute ca mărgelele în firul narativ, de pildă "Cenaclul de Luni" devine Cenaclul Lunii, iar cel care îl conduce, Nichi, este chemat de tovarășa Emilia, nimeni alta decât soția colonelului-băbuță, să dea socoteală de ceea ce se citește acolo. Alteori firul e rupt de observații care te fac să tresari
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
de esopică este scena cu statuile care învie (nu e prima dată că se întâmplă asta în proza lui Cărtărescu) și vizitează Casa Poporului. Adesea, mici jocuri sunt cusute ca mărgelele în firul narativ, de pildă "Cenaclul de Luni" devine Cenaclul Lunii, iar cel care îl conduce, Nichi, este chemat de tovarășa Emilia, nimeni alta decât soția colonelului-băbuță, să dea socoteală de ceea ce se citește acolo. Alteori firul e rupt de observații care te fac să tresari: fiecare dintre noi are
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
Peștera Gîndirii Abstracte care, la rîndu-i, răzbate în alte sisteme de grote. Cît pe ce să-ți lași autonomia esteticului la intrare și să cauți, în subterane, cîrlige literare. De pildă, e marți, se-ntorc în vizuină, e ședință de cenaclu. Ar trebui să citească porcul mistreț, însă "la început refuzase energic, spunînd că pe el îl doare doar creația pentru cei mari, dar, mă rog, va pregăti un material la obiect, scurt și tăios, pentru că, după părerea lui (și aici
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
perioadă când s-a produs afirmarea sa pe cele mai înalte trepte ale criticii literare - s-a oprit în treacăt evocând atât atmosfera politică, cât și pe cea culturală din redacțiile revistelor Facla literară, Săptămâna, Kalende, Viața universitară, sau de la Cenaclul "Sburătorul". Portretele scriitorilor cu care era prieten sau apropiat sunt creionate cu luciditate și simpatie. E cazul bineînțeles al lui Vladimir Streinu, cel mai bun prieten, apoi al lui Pompiliu Constantinescu, Camil Petrescu, Ion Barbu, G. Călinescu, Ionel și Păstorel
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
scindată care tentează în permanență gesturi recuperatoare, patetice răsuciri. Avînd o conștiință de "ratat" pe care o poartă cu suferind orgoliu, Macedonski își organizează un microclimat convenabil firii sale. Se slujește în egală măsură de "garda clientelară" a devoților din cenaclu și de un spațiu al viețuirii proteguitor printr-o violentă estetizare. Acest habitaclu baroc ne apare sugestiv ca o oglindire a creatorului. "Iată pereții tapetați ai camerei sale cu atlas albastru, în cute onduloase, parcelat de cîte o torsadă de
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
pantofii nomenklaturii comuniste ca nimeni altul în trecut. Membru UTC și al Partidului Comunist, a fost “poetul de curte” al lui Nicolae Ceaușescu. Puțini știu însă că Păunescu are și morți pe conștință. În 1985, în timpul unui show ținut de Cenaclul Flacăra pe stadionul din Ploiești, o furtună a izbucnit. Păunescu a fost somat de către electricienii din staff să întrerupă evenimentul deoarece sistemele electrice nu sunt împământate. Megaloman, poetul a refuzat, declârand: “Noi, Cenaclul Flacăra putem învinge orice, chiar și furtuna
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
În 1985, în timpul unui show ținut de Cenaclul Flacăra pe stadionul din Ploiești, o furtună a izbucnit. Păunescu a fost somat de către electricienii din staff să întrerupă evenimentul deoarece sistemele electrice nu sunt împământate. Megaloman, poetul a refuzat, declârand: “Noi, Cenaclul Flacăra putem învinge orice, chiar și furtuna”. Apoi a ordonat ca porțile stadionului să fie închise. La scurt timp s-a declanșat un scurt circuit și stadionul a rămas în beznă. Oamenii s-au înghesuit spre portile încuiate. În cavalcada
Cioran și Păunescu în topul intelectualilor ipocriți, după revista Renne by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80457_a_81782]
-
Povestitoarele sunt îmbrăcate corect, chiar cu distincție, ca și acești gentlemani sadieni, aluzie a respectabilității burgheze conlucrînd la desfășurarea monstruozității. Distrugerea se face cu artă, poveștile pornografice sunt însoțite de partitura pianului, povestitoarele ușor fanate apelează și la coregrafie, iar cenaclul scatologic este punctat de intervențiile și comentariile celor patru dezaxați care se reunesc și în particular pentru a filozofa pe marginea operei lor. Principiul de funcționare al confreriei este simplu, enunțat în paradox: ŤSingura anarhie adevărată este aceea a puterii
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
scoase de prin măruntaiele bucătăriei de-abia scăpate din luptele ei intestine făcând pe naiva pe nesimțitoarea și pe gospodina plăcerilor intelectuale și ce-ai mai poza tu în preșcolar rătăcit într-un amfiteatru unde poeții locali se-ntâlnesc la cenaclu (sfântă mare perversitate) Planeta Nemțoi Ca orice mare artist, a cărui anvergură depășește atît funcțiile stricte ale limbajului cît și dexteritatea mecanică de a reproduce lumea gata constituită sau de a extrage forme confortabile din imaginarul nostru comun, Ioan Nemțoi
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
propriile cărți, admonestîndu-i pe cititorii... la fața locului, niciodată cumpărători: Nu răsfoi cartea, domnule! C-o murdărești!". Poete de ocazie și maeștri hîrșiți ies, în preajma sărbătorii Sfîntului Constantin, la balul cu măști tipărite. În rest, vremea lor se duce prin cenacluri, trei la număr: al Vieții Literare, al Literelor, al Sburătorului. Primele două, conduse de I.Valerian și Matei Alexandrescu, nu importă. Centrul e salonul domnului Lovinescu, față de care Damian nu risipește amabilități. Nici Bebs, nici Mia Frollo nu ies bine
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
în revista "Roma", cu sprijinul lui Ramiro Ortiz, mentorul studentului G. Călinescu. (Colaborarea la revista "Roma" va continua până în 1931.) În 1923 publică traducerea romanului Un om sfârșit de G. Papini. În 1926 debutează ca poet în "Universul literar", frecventează cenaclul lui E. Lovinescu, iar în 1927 publică numai de două ori recenzii în revista "Sburătorul". Apropierea de Lovinescu încetează repede. 1927 este anul unei lansări semnificative în critica publicistică: apare revista "Sinteza", cu o existență efemeră (la începutul anului următor
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
venise și vacanța iar peste o lună se va Încheia și campionatul de volei. Se gândea intens și planifica timpul liber atât pentru a aprofunda unele cunoștințe profesionale, apoi pentru lectură, muzică și spectacole de teatru și, mai ales, pentru cenaclul literar. Drept răsplată, peste o lună a primit o avansare, iar pentru că cedase concediul său de odihnă unui coleg mai În vârstă „te rog eu frumos, mergem pentru prima oară la mare cu cei doi copii ai noștri, Cici și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]