29,232 matches
-
hranei, costul cărților de care are nevoie sau al îmbrăcămintei care să nu stîrnească milă și compasiune, weekend-uri sau vacante odihnitoare, toatea astea nu pot fi acoperite de două sau trei milioane pe lună. Un actor valoros este exponentul cetății. Un actor valoros este o persoană publică, cu reprezentativitate. Ce să facă actorul ca să-și mențină statutul profesional și pe acela social? Să trăiască din salariu? Cum? Și așa începe șirul compromisurilor de la cele mici, pînă la cele mari. Cum
Tentatii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17733_a_19058]
-
fizică și psihică. Puțini dintre actori însă mai țin la statutul profesional. Poate și de astă stagiunea încheiată '98-'99 nu este marcată de performanțe actoricești evidente sau excepționale. Putem vorbi însă despre roluri cu însemnătate. Marcel Iureș în utopia Cetatea soarelui face un rol mai puțin obișnuit față de ultimele apariții: propovăduitorul utopiei, nebunul bolnav din propriile închipuiri. Utopistul înoată într-un absurd periculos și contaminant. Apariția lui Marcel Iureș în Cetatea soarelui, un spectacol de teatru de cameră kammerspiel, aduce
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
însă despre roluri cu însemnătate. Marcel Iureș în utopia Cetatea soarelui face un rol mai puțin obișnuit față de ultimele apariții: propovăduitorul utopiei, nebunul bolnav din propriile închipuiri. Utopistul înoată într-un absurd periculos și contaminant. Apariția lui Marcel Iureș în Cetatea soarelui, un spectacol de teatru de cameră kammerspiel, aduce foarte mult cu ceea ce am putea numi un one-man-show, chiar dacă el nu este singur pe scenă. Acest rol solicitant îi pune în valoare actorului Marcel Iureș valente interesante și nu foarte
Tentatii (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17717_a_19042]
-
Pavel Șușară În perioada 8 -14 august, Fundația Har, Primăria Râmnicu Vâlcea, Ministerul Culturii, Inspectoratul pentru Cultura Vâlcea și Societatea Ariel, cu ajutorul financiar al mai multor societăți, organizează, în perimetrul fostei cetăți medievale a Râmnicului, un complex de acțiuni artistice: expoziții, spectacole de teatru, concerte, prezentări de modă, lansări de carte, performance, animație etc. Prin alegerea acestui moment și a acestui loc, se încearcă, la adăpost de orice suspiciune de inocentă, o
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
plan interpretarea pe text a regizorului Alexandru Dabija, extrem de interesantă și deschizătoare de perspective surprinzătoare: amplificarea personajului feminin principal Agnès pînă la cifra șase încearcă o ipostaziere a femeii în relațiile cu bărbatul, o ipostaziere posibilă în această proiecție masculină. Cetatea soarelui este primul spectacol, o utopie în text, care a dat viața unui proiect ce părea... o utopie: Teatrul Act. Se întîlnesc din nou pe scenă și la cîrmele acestei curajoase instituții Marcel Iureș și Mihai Măniutiu. O noapte furtunoasa
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
duc la Romă. La începuturile acestui mileniu, Romă s-a mutat, pentru un timp, la Avignon (dar știm că, în vremurile acelea, regii Franței erau blestemați). După alții, ea s-a deplasat, succesiv, în Bizanț, la Moscova... de fapt însă Cetatea a rămas eternă. Romă a fost totdeauna Romă, chiar dacă a revenit mereu la Romă. Dar pe cine mai interesează astăzi Romă? Astăzi toate drumurile duc la Washington, D.C., iar Kristeva se întreabă, în Samuraii-i autobiografici, unde va fi Ierusalimul
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
Moldovenești. Șefii de la Tiraspol credeau că noile teritorii rășluite vor fi alăturate acelei republici autonome moldovenești creată în 1924. N-a fost așa. Ocupantul sovietic a procedat, practic, prin dezmembrarea Basarabiei. Din trupul Basarabiei au fost rupte trei județe (Hotin, Cetatea Albă și Ismail) care au fost incorporate Ucrainei. Tot Ucrainei i se mai atribuiau șase raioane din fosta republică autonomă moldoveneasca, plus întreaga Bucovina de nord și ținutul Hertei. Românofobii care, acum (că Lazarev, Stați, Setnic etc.) vorbesc de "dreptul
Drama Basarabiei by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17782_a_19107]
-
incertitudinile care ne chinuie, cănd răspunsuri-botnită curma uimirile încă înainte ca acestea să-și ia zborul de pe buze, a născoci noi semne de întrebare, de o pertinenta de-a dreptul impertinenta, frizează necumintenia filosofului care nu-și găsește locul în cetate - având parcă rolul de a neliniști, după ce alții vor fi liniștit prea îndeajuns (ca să parafrazez o spusă de altădată a lui André Gide). Mintea critică a domnului Sora, pe care erudiția nu a astupat-o, cum de atâtea ori se
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
senin voci care dezbat între ele și cu care poți dezbate la rându-ti, dacă dorești această. Și să te îmbolnăvești senin de boală dialogului, singura schizofrenie sănătoasă. Nu chiar întâmplător, Mihai Sora afirmă într-unul dintre interviuri (Filosofia și cetatea, I) că s-a implicat uneori poate prea... total, fără a păstra distanță necesară unei mai accentuate limpeziri a faptelor. Regretă totodată că în aceleași situații nu a mers "până la capăt". Contradicție? Precum într-un test de personalitate, primul răspuns
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
unor temeinice raționamente. Care, devenind obicei, jalonând o rutină pentru întreaga viață, nu mai sunt temeinice deloc. Or, din acest punct de vedere, ce imagine poate fi mai potrivită filosofului care aspiră, platonician sau nu, la un loc în viața cetății, decât aceea a insurgentei care amorsează semne de întrebare că pe catapulte pentru a se face înțeleasă mai presus de zidurile inerției și ale ignorantei? De ce însă acest titlu whitmanian? Poate pentru că, la fel ca și în cazul poetului, insignifianta
Febra întrebărilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17828_a_19153]
-
Iluzia comică este pusă pentru prima oara în scenă la noi. O piesă din secolul XVII, aparținînd lui Corneille, o comedie în fond, este transformată de Alexandru Darie și încărcată de o semnificație fundamentală: rolul și prețul teatrului, astăzi, în cetate. Utilizînd procedeul teatrului în teatru, regizorul se folosește de piesă că de un pretext pentru demonstrația să. Alcandre, magician-regizor este rugat de Pridamant să-i spună ce se întîmplă cu fiul său, Clindor. Magicianul se apucă să depene o poveste
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
cele mai frumoase spectacole pe care le-am văzut în ultimii ani. Este un spectacol pentru inimă, ochi și suflet. Este un spectacol care sub valul comediei da o definiție a tragicei poziții, marginale, pe care teatrul o are în cetate azi, la sfîrșit de secol douăzeci. Poate teatrul să schimbe lumea din cetate? În mod tranșant și imediat vizibil, nu. Dar cei care rămîn suspendați în magie? Cu ei chiar nu se întîmplă nimic? Chiar nu se întîmplă nimic cu
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
un spectacol pentru inimă, ochi și suflet. Este un spectacol care sub valul comediei da o definiție a tragicei poziții, marginale, pe care teatrul o are în cetate azi, la sfîrșit de secol douăzeci. Poate teatrul să schimbe lumea din cetate? În mod tranșant și imediat vizibil, nu. Dar cei care rămîn suspendați în magie? Cu ei chiar nu se întîmplă nimic? Chiar nu se întîmplă nimic cu cei care au văzut acest spectacol și-l comentează frenetic, oameni de teatru
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
Cosminului, de la Cracovia, unde avusese o înaltă misiune diplomatică din partea domniei. E atacat de o ceață de haiduci haini, pe care ii învinge, rămînînd cu Mihu Copilul. Interesantă și plină de înțelesuri e înfățișarea atmosferei epocii, cu oameni, chiar în cetatea de scaun, sătui de necontenitele războaie și sleiți de biruri. Cînd postelnicul Șarpe ajunge la Suceava, în palat tocmai năștea soția lui Bogdan, fiul legitim al marelui domnitor. Femeia moare la naștere. Din nenorocire pentru postelnic, acesta e silit să
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
cu sine a discipolului. Dar schimbul se realizează, contrar aparentelor, în dublu sens. Vorba aceluiași prieten: nu se știe cine da și cine primește. Dacă, în discuțiile amicale, Noica urmărește stabilitatea argumentului, asigurarea lui rotundă, metodica, precum un zid de cetate, spre prevenirea oricărei obiecții, Vulcănescu în calitate de interlocutor se situează într-un contrast izbitor. El va ieși întotdeauna în întâmpinarea celuilalt cu o fabuloasă ideație în cascadă, în care argumentele curg amețitor și se înlocuiesc unele pe altele nu pentru că precedentele
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
fie, precum orice artă, un fel de a fi în lume, totul, impenetrabil. A fi-ul este la fel de denepătruns că și nebunia. Astfel și aceste urmase ale Evei, pot să construiască, precum bărbații, ceva durabil și la fel de tainic că și cetățile masculinizate, blindate, perfect organizate. Poetesele, ca și poeții, șunt personajele cele mai revoltate, prozatoarele, ca și prozatorii își pierd pe drum (pe masura ce tot scriu) din avînt, din durere, din nebunie. Confesiunile acestor poetese (și unele și altele recuperate total în
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
o expozitie în onoarea Papei. Perfect, zic doamnei de la Uniune, amin cu o zi. Da, zice doamna, dar a doua zi, tot la 17, e fixată deja, la "Simeza", expoziția de pictură... a actorului Sileanu... toată floarea cea vestită a cetății lui Bucur buluc la Sileanu. Perfect, decid, o deschid pe a mea la ora 18. Zis și făcut. Va dati seama între ce nicovala și ciocan s-a aflat propriu-mi vernisaj! Ies din galerie pe trotuar. Tot Bucureștiul îl
Prin Bucuresti by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17871_a_19196]
-
timp, să se și protejeze de neliniștile ei corozive. Nefiindu-i de ajuns confortul cotidian, universul mediatic și ceilalți factori de civilizație, orașul dogilor și-a creat, în spațiul său global, dar excentric față de nucleul istoric și legendar, o adevărată cetate a artei contemporane: Bienala de la Veneția. Prin această sinteză a lumii de astăzi, prin acest bogat inventar al gîndirii complet eliberate de convenții și al spiritului mereu în avangardă, Veneția și-a confirmat anvergură participării sale la contemporaneitate, dar a
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
adus în casă fata asta cu ochi răi?!" un prilej de despicare a firului în patru. Suspiciunea și fragilitatea maladivă fac parte din recuzita mitologiei "miresei smintite" sau a Ifigeniei de serviciu ce va să fie "jertfită balaurului din marginea cetății". În mâna protagoniștilor realului eroina este o marionetă, o țintă a trăgătorilor de elită. Nemuritoare însă, atât timp cât rolul de Șeherezadă este susținut. Fie prin inteligente scenarii poetice, fie prin fișe de lecturi ilustre topite în propriul recital, trăit în prelungirea
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
ar otrăvi, orbi ar căuta altă lumină/ sub care nici umbrele, nici nopțile nu mai au sens. Cine,/ nimeni nu mai poate scoate la iveală cu ușurință poesia/ la picioarele căreia li s-ar face loc numai poeților/ fugăriți din cetate. E atîta zăpăceală, încît în loc de poezie/ se citește Sandra Brown, Pavel Coruț, gărgăuni siropanți, secătuire a sufletului" ( Dacă s-ar putea scrie cu sîngele...). "Viața" intră în concurență cu plăsmuirea lirică, dar nu prin bruscarea conceptuală a ultimei, ci prin
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
și-a găsit culcușul ei cel mai ilustru, sau ideal. De aceea, cînd nu sînt singur, și mă însoțește V., îmi vine inima la loc, și accept; da, accept, să fiu obraznic, voios și activ, ca toți turiștii ce năpădesc Cetatea eternă. Astfel, încît, în ziua aceea nu mai intrasem singur în bazilica San-Giovani in Laterano. La Giotto, mă oprisem ca de obicei; iar V., grăbit, mă îndemnase să trecem mai departe spre cabinele de spovedit de care îi vorbisem. Nu
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
orice fel de mustrări ori pedepse. Cum pe cine, strigă iar V. și îi făcui semn să vorbească mai încet, întrucît conturbam confesiunile ce se făceau în șoaptă și în secret în jur. Orașul! lăsă el tonul ceva mai jos, cetatea! peste tot nu dai decît de fantome. Mă copia, desigur, dar n-am zis nimic traducînd în modul cel mai conștiincios. Cezar, - mai strigă el ceva mai încet, Octavian, Brutus, Antonio, dracu' să-i pieptene. Aici preotul, neînțelegînd blasfemia, clătină
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
inițiativa și devenindu-se ostile, nu pot să aibă decît post eventum : omoruri, suiciduri, catastrofe, semnificații proprii (pe lîngă trista faimă de bune, mult prea bune, conducătoare, domnule, de moarte). Numele lor, altminteri, și, nu o dată, ele înseși, evocă țări, cetăți defuncte, continente, vagi adieri (primă)văratice, persoane (persoane dragi) flori scumpe sau... nimic. (Și totuși, a iubi pentru el însuși, exempt de fetișisme, eresuri, conotații, un lenaj, un lenj, un dejalen ; a vedea într-un polog de andrinopol, aidoma unor
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
pînă atunci totul, de la fonduri și pînă la cele mai eficiente canale mediatice, dar căreia îi lipsea un partener cu o autoritate publică incontestabilă și cu o învestitură simbolică înaltă. Și acest muzeu închis, ferecat de-a dreptul ca o cetate asediată, acest spațiu al misterelor culturale inaccesibil publicului larg, a devenit dintr-o dată extrem de generos și de sensibil în fața acestui gen mercantilo-narcisiac al prezentării de modă, perfect onorabil în sfera sa de acțiune, dar incompatibil ca orizont și ca acțiune
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
De altminteri, prezența bardului Necuvintelor se simte adesea în filigranul stihurilor în discuție, care, în pofida acestui fapt, știu să evite, în ansamblu, capcana epigonismului: "zidului îi dai nume de zid/ și te întorci spunînd:/ nu există,/ voi sînteți pietrele -/ dezgropatele cetăți ale ființei.// propria ta mînă care a făcut zidul/ o numești mînă./ dar întorci privirea și zici:/ nu există.//...imposibil - se aude o voce -/ este Ramses și oamenii mării/ sînt spuma visului său./ în capitala Dublei Țări mîinile lor/ tăiate
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]