992 matches
-
de situație: "deși e adevărat că eu, Ovidiu, nu am fost niciodată unul de-ai săi, minciuna mea va putea fi iertată, pentru că nu ar putea știrbi din gloria lui Messalinus (!). Cine nu se preface că ar fi prieten cu Cezarii, chiar dacă de-abia i-a cunoscut? Ei bine, iartă-mi mărturisirea: tu erai Cezarul meu!" Quis se Caesaribus notis non fingit amicum? Da veniam fasso, tu mihi Caesar eras! (v. 21-22)280. Deși exprimarea lui Ovidiu este echivocă, poetul insinuează
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ai săi, minciuna mea va putea fi iertată, pentru că nu ar putea știrbi din gloria lui Messalinus (!). Cine nu se preface că ar fi prieten cu Cezarii, chiar dacă de-abia i-a cunoscut? Ei bine, iartă-mi mărturisirea: tu erai Cezarul meu!" Quis se Caesaribus notis non fingit amicum? Da veniam fasso, tu mihi Caesar eras! (v. 21-22)280. Deși exprimarea lui Ovidiu este echivocă, poetul insinuează un fapt cert: Messalinus ocupa în inima lui Ovidiu locul lui Cezar (= Augustus). Afirmația
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
locul lui Cezar (= Augustus). Afirmația ovidiană, fie că este interpretată la imperfect (eras), fie la viitor (eris), este cât de poate de jenantă pentru un "Cezarian" cât și pentru Augustus însuși. Pentru Ovidiu nu exista Cezarul (= Augustus), ci un alt Cezar, pe care-l numea fie Messalinus, fie Sextus Pompeius, fie Paullus Fabius Maximus, fie cu numele oricărui alt aristocrat cu veche tradiție nobiliară. În ciuda ambiguității sale, afirmația lui Ovidiu are un substrat politic grav și categoric. Dar Ovidiu nu se
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sfârșit, într-un moment de răgaz, Sextus va întreba versurile lui Ovidiu; acestea trebuie să răspundă din partea poetului: "el trăiește încă și mărturisește că lui Sextus își datorează viața pe care a avut-o mai întâi în dar de la înțelegătorul Cezar: în drumul poetului spre locul de exil, Sextus i-a protejat viața în mijlocul barbarilor... și l-a ajutat și cu alte mijloace (financiare). Pentru a-și manifesta această recunoștință, el jura că îl va sevi pentru totdeauna. Recunoștința sa pentru
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Imperiul se statornicea la Roma și ocazia pe care au avut-o adepții republicii nu a fost valorificată. Din această cauză, în scrisoarea noastră se simte acut că Ovidiu era complet dezorientat. Ovidiu continua să afirme că-și datorează viața Cezarilor și salvarea lui Sextus (Caesaribus vitam, Sexto debere salutem: v. 3). După zei, Sextus va fi pentru el numărul unu, deoarece (observă parcurgându-și retrospectiv trecutul), în toată viața lui mizeră, nu a existat nici un moment în care el să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Maximus de a se vedea disculpat rezultă clar din scrisoarea lui Ovidiu: "Desigur, la început, furia ta era justficată și la fel de gravă ca cea a lui Augustus, care se supărase pe drept pe mine; durerea care atinsese inima marelui Cezar tu jurai (iurabas) pe loc că era și a ta: când însă ai aflat originea dezastrului nostru, se spune că te-ai văitat din cauza rătăcirilor mele (erratis meis)" (v. 61-66). Din câte se pare, Ovidiu se aștepta la aplauze din partea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sanguine natum, Caesaribus salvis, barbara vincla pati. Formularea echivocă, în loc să afirme că: "Il serait impie qu'un homme né de sang latin, tant que seront saufs les Césars, eût à endurer les fers des Barbares" (Ripert), sugerează, dimpotrivă, că: "cu excepția Cezarilor, ar fi nedrept ca un om de sânge latin să trebuiască să suporte lanțurile barbarilor". Ajunși în acest punct, s-ar putea semnala și o formulare echivocă de bine: este vorba de Fasti, V, 438 "...his" inquit "redimo meque meosque
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sulmonezului ies la iveală și aspecte mai grave care lezează grav viziunea augustană: de exemplu, poetul mărturisește despre Corina că a avortat fiul conceput cu Ovidiu. Glumind, sulmonezul pare să condamne gestul Corinei, apelând la un "argument" cel puțin ciudat: "Cezarii nu ar mai fi existat dacă toate mamele ar fi avortat ca și Corina". Și totuși, la sfârșit, cere zeilor să i se ierte "pentru prima dată" păcatul 449. Dar pauza poetului lasă liberă fantezia cititorului să gândescă că și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru prima dată" păcatul 449. Dar pauza poetului lasă liberă fantezia cititorului să gândescă că și Ovidiu ar fi iertat "pentru prima dată" tuturor mamelor același păcat, chiar cu riscul de a fi "dezaprobat" că nu ar mai fi existat Cezarii. IV. Restaurare: suprimarea libertății de către Augustus. Cum se va vedea, acest aspect este strâns legat de cel anterior 450. Când în unica epistolă din a doua carte din Tristele, Ovidiu insistă asupra libertății de care dispuneau toate manifestațiile artistice din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Gaules, VII, 89 (trad. L.A. Constans, Paris, Belles Lettres, 1964, p.277-278) 2.După Plutarh "Comandantul suprem, Vercingetorix, își luă cele mai frumoase arme, își împodobi calul și ieși astfel pe porțile orașului. Veni și se învîrti călare în jurul lui Cezar care stătea așezat, apoi, sărind jos de pe cal, își aruncă toate armele și se așeză el însuși la picioarele lui Cezar, unde rămase nemișcat pînă cînd Cezar îl predă gărzilor sale în vederea sărbătoririi triumfului său." Plutarh, César, 27, 9-10 (trad
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
III-lea Galia poate fi în întregime reorganizată. Reînnoirea din secolul al IV-lea Urcarea pe tron a lui Diocletian în 284 deschide o epocă de restructurare a Imperiului, bazată pe sistemul tetrarhic, asociere de doi împărați ajutați de doi cezari: Dioclețian în Orient cu Galeriu și Maximian în Occident cu Constanțiu. După prăbușirea tetrarhiei, Constantin, singurul împărat din 324 pînă în 337, completează reformele lui Dioclețian. De aici decurge o nouă geopolitică a Galiei. Reorganizarea Galiei (harta 3, p. 412
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
175 ION ICONARU 176 SILVIA CRĂIȚA 177 STELEA COSOI 178 DUMITRU IORDAN 179 AUREL STAMATE 180 MARIN ȘTEFAN Gorj 181 CONSTANTIN LEMNARU 182 NICOLAE PREDESCU 183 ION IACOBESCU 184 GHEORGHE DANIEL MUTAFELA 185 MARIA BURGHIU 186 CONSTANTIN ALEXIE COTAN 187 CEZAR MIRCEA FLORIAN Harghita 188 EMIL CADĂR 189 IOAN MOȚ 190 VASILE DUMITRESCU 191 IOAN MOLDOVAN 192 TODOR VOSLABAN 193 IOAN SUCIU 194 MIHAI BLAGA Hunedoara 195 ION HORTOPAN 196 ANA BANCIU 197 CONSTANTIN GHIȚĂ 198 PETRU NEGRUTIU 199 MIRCEA VALCIU
EUR-Lex () [Corola-website/Law/198844_a_200173]
-
personalului muncitor din obiectivele conomice, după cum urmează: -AVRAM MARCEL, subinginer la C.S.G., referindu-se la întreruperile de curent, arată că: „Aceasta este o bătaie de joc. Nimeni nu se gândește că dimineața mai nu vezi să cobori pe scări”. -ISAC CEZAR, lăcătuș la C.S.G., afirma: „Lipsa de lumină în apartamente te face să înnebunești. Am umblat prin tot orașul să cumpăr o lampă cu petrol și nu am găsit. Copiii nu-și pot face lecțiile”. -LUCA COSTICĂ, lăcătuș la C.S.G., afirma
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
moștenirile au avut adesea drept scop câștigarea ing]duinței lui Dumnezeu, nefiind un semn al bucuriei, închinat gratiei divine. Este de remarcat faptul c] Iisus nu a stabilit norme etice precise și detaliate. Întrebat dac] se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu (Maț. 22,21), El a r]spuns: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, f]r] a specifică ce anume aparține fiec]ruia. Acest aspect a trebuit s] fie analizat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un semn al bucuriei, închinat gratiei divine. Este de remarcat faptul c] Iisus nu a stabilit norme etice precise și detaliate. Întrebat dac] se cuvine a da dajdie Cezarului sau nu (Maț. 22,21), El a r]spuns: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, f]r] a specifică ce anume aparține fiec]ruia. Acest aspect a trebuit s] fie analizat în mod continuu în diverse situații. Educația reprezint] un domeniu-cheie. Rugat de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ai pensonului de implicarea dezonorantă în propaganda de rit sovietic. Într-o oarecare măsură. Pentru că primitivii instructori de partid își exercitau grosiera persuasiune cu înverșunarea ignorantului și ilegitimului. Chiar și acești minunați artizani ai frumuseților fruste trebuiau să dea roșului cezar ce-i era de dat. Adică falsuri. Dar și un mare onest precum cel ce care întreba dezorientat: ce se mai pictează, dragă? găsise răspunsul: în confecționarea unei compoziții cu... sistematizarea iazului de la Ciric. "Compoziție cu temă", cum ar veni
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deriziune prins într-o colosală rețea internațională de programe de artă, substanțial subvenționate are aerul antipatic al nebunului șiret. Cel care-i păcălește deopotrivă și pe autenticii alienați, dar și pe magiștrii alieniști. N-avem încotro însă: trebuie să dăm Cezarului ce-i al lui, pare să spună, din off, implacabila voce. "O, ce zile frumoase!", cum sună piesa lui Beckett în limba francezului César. Tradusă și în românește. 10 iunie Dacă există Teatrul Național din Caracal, de ce n-ar exista
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o discrepanță problematică între ce se pictează într-un Iași depășind, în sfîrșit, cantonarea în lirismul edulcorat, suficient cîndva sieși. De care a beneficiat, perfid prostește, comunismul local. Nu și cei cîțiva maeștri de certă vocație, nevoiți a-i da cezarului roșu ce-i era de dat. Nu și obligatoriu... 14 septembrie Cineva un domn? o doamnă? îmi strecoară prin ușa atelierului un număr din "Universul" ziar politic, cotidian (sic!), ilustrat (5 bani în Capitală, 10 bani în Județe), din 6
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la filologie -, ce se mai poate scrie despre aceste vechi texte românești? Analizele de istoria mentalităților s-au făcut în general nu prin descentrarea imaginii puterii, nealungându-l așadar pe Rege de pe tron, ci prin raportarea Marginalului la acesta, menținând cezarul acolo unde este știut că avea dreptul să stea. Schimbarea a fost mai ales de subiect și de accent, pus pe un alt personaj al lumii vechi, din fundalul tabloului, și nu de rol sau de funcție, care se mențin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cum a acționat Cezar (și accept că un altul ar fi acționat în aceeași situație altfel), pot înțelege această acțiune, insinuându-mă în pielea lui Cezar? Adică nu în situația lui, exterioară, obiectivă, ci în situația lui subiectivă, a lui Cezar care deja a acționat într-un anumit fel sau altul. În acest fel, eu, ca cercetător, pot să-i „înțeleg” atât pe Cezar, pe Napoleon, cât și pe Bălcescu, care, chiar dacă ar fi acționat în aceeași situație, ar fi optat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
înregistrînd ici și colo noi resuscitări, dar fără a determina triumful vreunuia dintre cei doi aspiranți. Rezultatul final va fi o împărțire a autorității care, în Occident, va separa religiosul de politic. Revenind la principiul, uitat o vreme "Să dai Cezarului ce-i al Cezarului" și "Lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu" Biserica preconiza un împărat supus supremației divine. În realitate, după cum bine a observat istoricul german Otto Hintze, Biserica va tinde să-și asume "magicul și sacrul" în propriul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu hotărâre. În definitiv, cine n-ar fi dorit ca morții să învie? Nu doar intelectualii timizi sau raționaliștii. Mai degrabă nu o doreau sau nu o doresc cei care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului, irozii care s-ar îngrozi la validarea post-mortem a regelui iudeilor. Îmi vine în minte scena impresionantă din drama Salome, a lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Isus: templul ajunsese în punctul de a reprezenta puterea și succesul, deoarece devenise un loc care perpetua și alimenta îngrădirile puterii și ale violenței. 1.3 Al treilea text: Mt 22,15-21 (Tributul datorat lui Cezar) Expresia devenită celebră, „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, a fost interpretată de multe ori ca o separare între două puteri: temporală (umană) și spirituală (divină). Ne întrebăm: de ce Isus este prudent în a oferi un răspuns
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
întru cuvânt urmează comuniunea întru vin. 99 C. Salles, Les bas-fonds de l'Antiquité, Robert Laffont, Paris, 1982, p. 85. 100 J.-F. Revel, Un festin en paroles, colecția "Pluriel", Hachette, Paris, 1982, p. 93. 101 În Viețile celor doisprezece cezari, biografii critice publicate de Suetoniu către 120, secretarul împăratului Hadrian afirmă (ceea ce Tacit doar sugera în Analele sale) că Nero, "șocat de urâțenia vechilor edificii, de strâmtețea străzilor și de inegalitatea lor, a stârnit focul" la Roma ("pe care dorea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
SRL BRAȘOV 1927 1122588 POPA SRL BRAȘOV 1928 1095769 PREFĂ SĂ BRAȘOV 1929 1098943 PREȘ COM S.R.L. BRAȘOV 1930 6837397 PRESCON BV SĂ BRAȘOV 1931 15656390 PRESCON MUREȘ SĂ BRAȘOV 1932 14199400 PRESCON PIATRĂ MARE SĂ BRAȘOV 1933 15294796 PRIMO CEZAR SRL BRAȘOV 1934 13892122 PRINCIPE S.R.L. BRAȘOV 1935 13933907 PRINDII SRL BRAȘOV 1936 4077201 PRO SOFT SRL BRAȘOV 1937 1112568 PRODLACTA SĂ BRAȘOV 1938 2573276 PRODLEMN BALAZS SRL BRAȘOV 1939 1106396 PRODLEMN SĂ BRAȘOV 1940 12430834 PROREM - UTB Ș.A. BRAȘOV
EUR-Lex () [Corola-website/Law/191320_a_192649]