7,208 matches
-
care licărea și pentru ei speranța unei bucăți de mămăligă. Așteptarea face ca uneori timpul să dobândească dimensiuni greu de imaginat. Răsturnarea mămăligii și punerea în străchini a mâncării curmară neliniștile. Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui cort unde un tânăr își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu ai aflat că pornim la drum...? - Bulibașă! - Nici un bulibașă, desfă-ți cortul, tăbârcește-l în căruță și înhamă-ți catârii! - Cum asta, de-abia am poposit, gândeam... - Tu să faci cum ți-am poruncit, că altfel auzi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu stă locului și lucrează în atelier, spintecă și curmă lemn la ferăstrăul circular, cu toate că are implantat un stimulator cardiac, care, de altfel, nu-1 împiedică de la cinstirea câte unei țuici fierte cu secărică și zahăr ars, specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n bătătura concetățenilor, pentru jertfa umilitoarelor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
imediat, iar peste noi s-a abătut un val de amenințări care cuprindeau: eliminarea temporară, tunsul părului zero și scăderea notei la purtare până la 7. A doua aventură bahică s-a petrecut în ultimul an, și a constat într-un chef plin de originalitate, de seara până dimineața, la gazda colegilor din Moldovița, vecina tanti Zina a lui Neculai a Roizii. În seara aceea, profitând de lipsa părinților mei de acasă, eu am sfeterisit din beci o canistră cu 10 litri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
poliție (mințeam, telefonul mi se defectase de câteva săptămâni). Ea s-a arătat foarte mirată de atitudinea mea. M-a Întrebat, cu niște ochi mustrători, că de când gazda Își face griji pentru chiriași? Ea vine când vrea, stă cât are chef... important este, din câte știe ea, să-și achite la timp plata și să nu deranjeze vecinii. Are viața ei și ea este cea care hotărăște ce face cu ea. Apoi, Într-un mod surprinzător, mi-a spus că trebuie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre locuri la care nu vreau să mă gândesc. Nu o Întreb niciodată ce și pe unde Își face veacul. De obicei, vine dimineața, pe la 8 - 8,30. După ce schimbă câteva cuvinte cu mine (din politețe, și numai dacă are chef), se Întinde de cum ajunge și doarme până târziu, spre seară. O privesc de fiecare dată când doarme. Minute În șir, zeci de minute În șir. Fără să mă mai satur. În copilărie visam mereu că zbor. Același vis, care se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care-mi aducea pensia, Împachetată toată În zâmbetul său larg, știind că mă va face fericit pe moment și că va primi și el un bonus pentru gestul său de a-mi aduce banii acasă. Am schimbat câteva cuvinte (avea chef de vorbă, dar nu l-am invitat Înăuntru, ca altădată). Cu toată buna mea creștere, nu-mi permiteam să risc prea mult. Și nici omul acesta nu prea cunoșteam ce fel de persoană este... Când am revenit, Melanie era aproape
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
noroc. Că, de când apăruse ea, barul era mereu plin si lumea se simțea bine „admirând peisajul”. De fapt, nimeni nu prea știa de unde venea tipa asta și care era menirea ei În acel loc. Pleca fix când voia, revenea după chef și ... cam asta era tot. Era, Într-un fel, “protejata” patronului, deci... a Divinității. Nu l-am suportat din prima clipă pe barman. Am știut că e un pervers și jumătate. Totuși - și aici trebuie să-i mulțumesc - m-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
înnegurările de afară pătrunseseră deja în casă, deși ferestrele erau închise. - Alex, dragule, vreau o explicație cât de cât, fie și lapidară, în fine o explicație... - Tocmai asta intenționez acum. Dar de ce stai în picioare? Și cafeaua!? - N-am nici un chef de cafea, sunt curioasă ce vrei să-mi spui... De ce a fost nevoie de atâta tergiversare! - Bineeee! Și Alex, simțind că situația se precipitase deja, începu fără o pregătire prealabilă: intenționam încă de săptămâna trecută să te înștiințez că mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în calea oamenilor. Olga trebuia scoasă la un liman de liniște, ca singură să discearnă, cu toată maturitatea, și să aibă tăria de a separa binele de rău, frumosul de urât, lumina de întuneric. Și mama, deși nu avea nici un chef de împletit, își luă lucrul - un pulover început cu mult timp în urmă - și se așeză pe un scaun lângă patul fetei pentru a-i veghea somnul. Spasmele unor vise se succedau. Olga avu un somn zbuciumat. Pe planul subconștientului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Dacă și ar lipi urechea de podea ar putea auzi pașii ei, egali și indiferenți, îndepărtându-se sau apropiindu se, iar dacă ar deschide ușa ar putea să o vadă în prag așteptând să treacă ziua de ieri. Nu avea chef să se ridice, în schimb își lipi urechea de dușumea, însă simți doar adierea de aer ce venea pe sub ușă. Inspiră adânc. Orele treceau unele după altele, egale și indiferente, asemeni pașilor ei pe care el încă încerca să-i
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
eu numai le-am citat. Ai devenit pentru mine o celebritate, un fel de carte de înțelepciune. Alex, sprijinindu-și capul în ambele mâini, părându-i-se a fi un bolovan ce stătea greu pe umeri, ar fi avut totuși chef de vorbă. Începu prin a-i povesti Inei cât de apreciată e această lucrare a lui, cum l-au felicitat șefii de la centru. Făcea pauze prelungite, simțindu-le necesare fiindcă silabele se adunau anevoie pentru rostirea întreagă a cuvântului. Faptele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
-s profesor, fie că-s spectator, prefer un film la tv, lîngă un șpriț. Ori o conversație cu o doamnă apetisantă. Ori o lectură a cărții lui Dumitru Furdui despre teatru În comunism. Ori un sandvici cu caviar. Ori un chef cu minunații mei studenți-actori din Timișoara. Ori o șuetă cu prietenul Florin Faifer. Sau cu prietena Mona Chirilă. Dar eu nu sunt critic de teatru. Domnișoara Michai lov Însă, nu cred că are voie să facă această confesiune ( dincolo de faptul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e obligat să iubească arta spectacolului ; poți fi mare critic literar, fără a fi dublat de un mare spectator. Dar sentințele sunt ale unui om ...supărat pe teatru, domnule Negrici, nu credeți?! În Suplimentul de cultură, domnișoara Michailov, are iar, chef de sentințe. E stăpînită de masochismul polemicii cu orice preț, așa cum Crăcănel sau Mița din D-ale...voiau scandal cu orice preț ! Nu știu cît stă În teatre cronicăreasa ( pardon de expresie) : dar le are, tată! Le știe! Le pipăie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o adevărată calamitate.Veneau cîte doi și fiecare mă ruga să nu vorbesc, punîndu-mi, În același timp, Întrebări”. Sau, peste cîteva săptămîni, reia ideea : Am musafiri cîți vrei și cîți nu vrei! N-am loc, n-am cearșafuri, n-am chef să stau de vorbă și să fac pe gazda politicoasă”... Replici frumoase din cartea lui Troyat, spuse de Cehov, ori de apropiații lui:”Să mă apăr Împotriva bîrfelor ar fi ca și cum aș cere Împrumut unui evreu!”(p.146); Iată că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pus să-mi golesc creierii de gândurile cele rele și murdare, de supărări și să trec brusc într-un fel de nirvana personală, fiind sigur că azi-mâine o să ajung milionar, campion mondial la bridge și ce-oi mai avea eu chef. Am urmărit filmul făcând tot felul de comentarii acide ori extrem-bazice, pe alocuri chiar sulfuroase. La sfârșit, am tras o înjurătură din aceea infantilă și am închis calculatorul. Am fumat în sufragerie, numai de-al dracului, două țigări și am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
uitam la amărâții care se canoneau acolo, jos. Mda... ce bine e să fii un gândăcel! Nu tu șefi, nu tu obligații, nu tu datorii, nu tu "e alegerea ta", care întotdeauna numai alegerea ta nu e. Faci ce ai chef, când ai chef și cum ai chef. Da, domnule! De pe poziția asta plină de înțelepciune ar fi trebuit prietenul lui frate-meu să privească lucrurile ca să scrie ceva ca lumea. O poziție plină nu numai de înțelepciune, ci și de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care se canoneau acolo, jos. Mda... ce bine e să fii un gândăcel! Nu tu șefi, nu tu obligații, nu tu datorii, nu tu "e alegerea ta", care întotdeauna numai alegerea ta nu e. Faci ce ai chef, când ai chef și cum ai chef. Da, domnule! De pe poziția asta plină de înțelepciune ar fi trebuit prietenul lui frate-meu să privească lucrurile ca să scrie ceva ca lumea. O poziție plină nu numai de înțelepciune, ci și de serenitate. Să fii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
jos. Mda... ce bine e să fii un gândăcel! Nu tu șefi, nu tu obligații, nu tu datorii, nu tu "e alegerea ta", care întotdeauna numai alegerea ta nu e. Faci ce ai chef, când ai chef și cum ai chef. Da, domnule! De pe poziția asta plină de înțelepciune ar fi trebuit prietenul lui frate-meu să privească lucrurile ca să scrie ceva ca lumea. O poziție plină nu numai de înțelepciune, ci și de serenitate. Să fii un biet gândăcel. Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
facă, normal, cu oarecare anevoință. Numai că eu nu aveam deloc experiența necesară pentru un asemenea tip de alpinism. Am încercat eu de câteva ori, dar nu mi-a ieșit figura. Trebuia să mai exersez. Acum însă nu aveam nici chef, nici timp de antrenamente de-astea. Noroc că eram plin de idei. Așa că am luat-o pe perete, apoi pe tavan, încercând senzații cu adevărat tari. Am coborât pe firul lămpii, pe urmă pe abajurul cam alunecos și plin de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
indiferent la frăsuiala altora din jur, inclusiv a autorităților. Numai că mesajul ăsta ar veni din partea realistului, eficientului, capabilului, consecventului (și încă vreo șapte epitete de același fel) Adrian, nu din partea zăbăucului (că alte "calități" de aceeași teapă n-am chef să mai dau) Dan, frățiorul cel mic și aiurit. Ei și ce? Eu n-aș putea să am cumva resurse ascunse de genul celor care îl caracterizează pe frate-miu? Ba aș putea, dar nu știu cât de convingător ar suna o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ea: "Păăi, cââând eraaam tiiiner feciorîîî...". Poate pentru o mai mare rigurozitate ar fi trebuit să fiu ceva mai atent și să consemnez versurile acestui atât de îndrăgit cântec. În integralitatea lor. Numai că în acele momente nu aveam niciun chef de asta și nu dădeam atenție acestor amănunte. Altele erau obiectivele mele. Așa că am dat ordin băieților mei să acționeze, intrând în dispozitivul gândit de mine anterior, cu tot cu releele necesare. Urmarea a fost că, în câteva clipe, peretele din fața ei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai facă un om serios vreo afacere cu tine. Treaba-i oablă ca covrigu'. Cineva-ți poartă sâmbetele și cine-ți șade alături riscă să să murdărească și el dă zoaiele pă care ți le pregătește ăla. N-am niciun chef dă belele, mai ales în perioada asta, cân' să schimbă caii la căruță și-i bătaia peștelui. Peste o săptămână-s alegerile. Aia mai îmi trebuie mie acu', să-mi vină vreo mutare d-asta împuțită-n plic, via dom
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și recuzita fusese de asemenea returnată. Parcă de la repetiții trecuse un veac.) S-ar fi blindat cu cele mai puternice replici anume pregătite pentru colegul Valy, ca să nu creadă acesta că el e chiar fraierul lor, dar nu mai avea chef nici măcar de demonstrații. Dar despre ce o să discute ei doi? Despre femei sau despre cutremur? Mirosul acela de mucegai îi înțepa încă de pe-acuma, nările. Fosa - o altă lume. O lume în care afli că unele fete și unele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
luată de Iozefina și ca o aluzie (după aceea îi trecu prin minte lui Valy, cu întârziere) la vârsta ei, mai înaintată decât a lui Gerard. Și ce? Singură nu mă puteam așeza în brațele lui Gerard? Gerard n-are chef azi de joacă - remarcă Valy - E plouat. Atunci Iozefina se sculă de pe genunchii lui Gerard și, voind parcă să-și aranjeze fusta, își trase degrabă ciorapii, pe rând, în fața lor aranjându-și-i meticulos, pe pulpele picioarelor și se încălță cu cizmele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]