1,038 matches
-
cunoașteți. Nu prea am timp de altceva... Evident, am auzit și eu multe, ca toată lumea. Dar nu știu nimic precis, adăugă începînd să depună, meticulos, fără grabă, fărâmele de scobitoare pe marginea farfurioarei. Ghibercea se adresă unui tânăr pe jumătate chel, cu ochelari negri, așezat la capătul mesei. - Începe d-ta, Dumitrașcu. Pantazi îl ascultă, răsfoind în același timp dosarul. După câteva minute, ridică mâna și-l întrerupse. - Ziarele acestea, apocrife, cum le spuneți, au fost tipărite sau în tipografia Scânteia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâinile lui și i-o strânse cu căldură. Apoi, îl invită la masa lui. - De când vă aștept! exclamă patetic, aproape teatral. E a cincea oară când vin special aici, ca să vă întîlnesc. Era un bărbat fără vârstă, pistruiat, pe jumătate chel, cu favoriții de culoarea cuprului, contrastând cu paloarea blondă a părului. - Dacă v-aș spune că vă cunosc, că știu foarte bine cine sunteți, n-o să mă credeți. Așa că nu spun nimic... Dar cum și eu sunt probabil condamnat să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunt țărani, ciobani, pescari, cum li se spune: oameni simpli. Nu dispun de o tehnică propriu-zisă. Dar, evident, practică o anumită disciplină spirituală: rugăciunea, meditația... Se întrerupse brusc, văzând oprindu-se la masa lor un bărbat în vârstă, cu desăvârșire chel, fumând dintr-un țigaret lung de chihlimbar. - E inutil să discutați, spuse adresîndu-se lui Colomban. Și într-un caz și în celălalt problema e aceeași: fără acea nouă calitate a vieții de care vorbește Linda Gray, longevitatea e o povară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
actele. Elevul de serviciu, știind că toți elevii claselor inferioare erau plecați în drumeție la prima casă memorială din România, organizată ca muzeu, Bojdeuca lui Creangă din țicău, îl conduse la cabinetul directorului. Profesorul remarcase, de cum îl văzuse pe bărbatul chel, cu cizme în picioare, că avea în mână un geamantan gol, după cât de ușor îl purta. Aflându- i numele de la elevul de serviciu, deduse că era expeditorul telegramei de săptămâna trecută. Îi strânse mâna după ce-l măsură cu privirea, îi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
tren, cu ajutorul cailor repartizați de la un regiment de infanterie. Pentru instrucțiuni, căută Comandamentul Grupării Tactice de Nord pentru apărarea râului Nistru. Comandantul era un colonel, militar de carieră, mic de statură, cu cizme din piele strânse pe picior, mustață subțire, chel și fără de astâmpăr. Cât discutaseră în biroul lui, nu stătu o clipă locului, se mișca tot timpul, parcă numărând cu pașii lungimea și lățimea încăperii. - Îți voi da cai, să-ți transporți tunurile și muniția până în spatele Grupării Tactice de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
ar fi fost ce-aș fi vrut? Da, e momentul să plec. Mă întorc spre intrare și descopăr, într-un cuier cît peretele, o colecție de pălărioare, de șepci, de berete. Ce deranjat era că-i cade părul! "O să ajung chel ca un ou. Un fel de Humpty-Dumpty, dar nu rotund. Slăbănog". Trec în revistă pălărioara CIA, cea de pescar, ca a lui Gene Hackman în Ținta, cascheta cadrilată Sherlock Holmes, o bonetă cu ciucure, un fes scandinav, cîteva șepcuțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
năvala. Le resping. Sînt respingătoare. Un juste milieu e... Idioată mai e madammm Tatatu sau cum o fi chemînd-o, cînd se miră: "Reziști o săptămînă fără un bărbat?" Și, atotștiutoare: "Sexul monogam e o barbarie". Idiot mai e și sexologul chel, cu teoriile despre cei 4-5 centimetri de carne ("cel mai bun penis e ca mînerul rotund de la ușă"), disecînd reușita "actului", în trei pătrimi de ceas, cu recunoștința reciprocă bărbat-femeie la un loc. Ca să n-o mai fac pe victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
are putere de la domnul ministru să rezolve chestiile astea, așa că dumnealui o să vă facă dreptate. Așa, fraților!... Aprod, să-i duci la domnul director general... Se ținură gaia după aprod pe diferite coridoare, până se pomeniră în fața unui domn bătrân, chel și ursuz, care-i lăsă să-și spuie toată povestea din fir în păr. Pe urmă îi întrebă dojenitor: ― Vreți să cumpărați moșia cucoanei, ori vreți s-o luați cu japca? ― Ba noi... Încercă să protesteze Luca Talabă. ― Să taci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dulce mult aduce, ați înțeles? Țăranii se uitau la gura lui cu dinții de aur. Ieșiră urmăriți de glasul hârâitor al directorului. Rătăciră pe coridoare până se pomeniră iar la ușa cabinetului ministerial. Luca spusese, când a scăpat din biroul chelului, să nu se mulțumească și să mai încerce a pătrunde până la ministru. Nici n-apucară bine să-și găsească loc și iată că un aprod, spăimântat de respect, se năpusti la dînșii: ― La o parte! Dați-vă la o parte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adevăr, așteptarea. Partea cea mai grea. Polițistul se ridică din spatele pupitrului pe care nu se afla decât un registru în care scria stângace, cu un creion chimic, litere de tipar. Își trânti pe birou chipiul, ștergând rămășițele aurei de pe țeasta cheală și ducându-și o șuviță umedă dintr-o parte în alta. Nu zâmbea, dar pe figura lui era ceva amuzant, poate pentru că, pe cât îi erau de apropiați ochii, pe atât îi erau fălcile de dolofane și lătărețe. Și, ca să fie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mă pocnește careva... — Și ți se întâmplă des ? ! se minună piticul. — Păi, dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici c-o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. — E ceva de lucru aicea... — Vai de capul meu, se tângui chelul iar, trăgându-și fesul țuguiat ca pe un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
c-o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. — E ceva de lucru aicea... — Vai de capul meu, se tângui chelul iar, trăgându-și fesul țuguiat ca pe un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. Iadeș ! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. — Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsându-și palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se împrăștie pe jos. Psalmodierea încetează și sute de capete se întorc spre mine. Sunt incapabilă să mă mișc, în timp ce concubinele se holbează la mine. Maxilarele lor fără dinți se deschid grav. Părul le este atât de rar, încât par chele. N-am mai văzut nicicând femei cu o înfățișare atât de gravă. Au spinările cocoșate, iar membrele lor îmi amintesc de copacii strâmbi și noduroși de pe crestele munților. Nici urmă din frumusețea trecută nu a râmas pe aceste chipuri. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tare mă peria, părul meu nu căzuse niciodată. Acum peria lui se umplea cu smocuri, de parcă ar fi dărăcit lână. Nu m-am considerat niciodată vanitoasă, dar îmi spuneam că dacă lucrul acesta va continua, în scurt timp voi ajunge cheală. An-te-hai mi-a sugerat să schimb coaforul și mi-a recomandat un tânăr eunuc talentat de care auzise el, Li Lien-ying. Numele inițial al lui Li fusese Al Paisprezecelea - părinții săi aveau atât de mulți copii, că au renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prostești de tot cu tâmpenile tale"; menajera: "O să-nnebuniți fetița, domnule" sau, tot ea: "astea-s poveștile tâmpite pe care i le spune taică-său". Poveștile conțin și ele mostre ale destructurării sensului din teatrul lui Ionesco. Dacă în Cântăreața cheală demontarea mecanismelor limbajului expune aleatoriul semnificației și precaritatea comunicării, prin Poveștile sale, Ionesco găsește în copii un public dornic să se joace periculos de-a arbitrarul semnului lingvistic: "Josette îl întreabă pe tăticul ei:/ -Vorbești la telefon?/ Tăticul pune receptorul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Parcă ți-era un pic teamă să rămîi singur cu ea! (ce caraghios sună, acum, toate aceste sincere confesiuni, nu?). Din fericire, momentul meu "romantic" a fost scurt: de după o draperie, a apărut capul portarului teatrului, un individ mic și chel, care mă privea suspicios. I-am explicat că nu fac nimic rău, ci doar ascult... tăcerea scenei. Și cum aveam la mine o sticlă de votcă, l-am îmbiat să tragă o gură: nu m-a refuzat (portarii de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
tocmai comportamentul său reprezintă cauza principală a slabei evoluții școlare a fiului său.) Prinde orbul, scoate-i ochii. (Nu-l poți trage la răspundere pe cel care nu prezintă un discernământ al faptelor sale: „Bate toba surdului, dă oglinda orbului”.) Chelului Îi trebuie scufie de mărgăritar. (Este cunoscută situația prostului, al cărui orgoliu Îl face să tânjească după onoruri care contrastează izbitor cu condiția lui intelectuală. La fel și În cazul altor incompatibilități: „N-are după ce bea apă și se scobește
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și orientând acțiuni imediate. Acestea au, așadar, cea mai puternică orientare pragmatică. La polul opus pot fi găsite idealurile "ideale", pe care nu ne grăbim să le împlinim (și pentru împlinirea cărora e posibil să nu acționăm niciodată), ele constituind chei de boltă în arhitectura sensului teoretic al existenței proprii. Spre exemplu Binele, ca ideal ce orientează activitățile cotidiene doar într-un număr restrâns de cazuri; în cea mai mare parte a sensurilor existențiale el constituie mai curând o umbrelă sub
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu cancer la sân An Istorie Cultură 1949 Se semnează înființarea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Se creează Republica Populară Chineză. Consiliul Europei Sartre, Moartea Iubirii; Orwell 1950 Planul Schuman. Începe războiul din Coreea Camus, Les Justes; Ionesco, Cântăreața cheală 1951 Acordul cărbunelui și oțelului în Europa. Pactul Anzus în Pacific. Camus, Omul revoltat; Salinger, De veghe-n lanul de secară. Moare Gide 1952 Începe era Mc Carthy din SUA Beckett, Așteptându-l pe Godot; Faulkner, Requiem pentru o călugăriță
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ziar englezesc, în fața unui foc englezesc. Poartă ochelari englezești, o mustăcioară cenușie, englezească. Alături de el, într-un fotoliu englezesc, doamna Smith, englezoaică, cîrpește ciorapi englezești. Un moment lung de tăcere englezească. Pendula englezească bate șaptesprezece lovituri englezești**. Eugen Ionescu, Cîntăreața cheală, p. 5 Într-o povestire, întîlnim acest tip de descriere de fiecare dată cînd un personaj se oprește și observă o scenă, secvența declanșată putînd fi fie o descriere statică a locului, fie o descriere "animată". Astfel, în acest exemplu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fr. une de ces coiffures) (n.t.). Reproducem varianta franceză: Elle était toute neuve; la visière brillait (n.t.). * Gustave Flaubert, Educația sentimentală, traducere de Lucia Demetrius, Anda Boldur, Mihai Murgu, Editura Univers, București, 1982 (n.t.). ** Eugen Ionescu, Cîntăreața cheală, traducere de Radu Popescu și Dinu Bondi, în Teatru, vol. 1, Editura pentru Literatura Universală, București, 1968 (n.t.). * În original, în limba engleză: Many kinds of discourse will have sentences which denote actions, but this does not mean that
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
le pune întrebări incomode pentru a le evalua reacțiile emoționale. Umor prezentatorului și renumele personalităților care vin în platou sunt, fără îndoială, cele două ingrediente care au contribuit la succesul emisiunii sale. Dar reușita se datorează și figurii sale: aproape chel, totuși juvenil, Cauet are fața rotundă ca o lună plină, un nas mic, o gură mică, o bărbie mică și fruntea lată. Acestea sunt caracteristicile unei fețe de copil, chiar bebeluș. Studii în psihologie au arătat că ni se par
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de mai bună calitate decât uleiul băcanului de vizavi, e chiar mai bun decât uleiul băcanului din vale. Dar nu vreau să spun că uleiul lor nu e bun. DOMNUL SMITH (continuându-și lectura, plescăie din limbă.) (Eugen Ionescu, Cântăreața cheală) 1.Precizează o temă a fragmentului. 2.Motivează rolul virgulei din prima replică a d-nei Smith. 3.Indică specia dramatică în care se încadrează textul. 4.Ilustrează două trăsături ale textului dramatic, la alegere. 5.Reliefează relația emițător - receptor în
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
publicitate care nu mai este întreruptă de filme" într-un afiș la Festivalul filmului publicitar; "dacă se intră la dumnea-voastră sună la noi" (publicitate pentru un sistem de alarmă care seamănă însă cu celebrele constatări ale doamnei Smith din "Cîntăreața cheală" a lui Eugen Ionescu: "întotdeauna cînd sună la ușă, nu e nimeni"); • ilogisme pragmatice: "cu cît citești LIRE, cu atît dorești să citești altceva" care funcționează în regim publicitar normal (euforizant) doar pentru cel care știe că magazinul LIRE prezintă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
că... Operatorul : Hai, mă lași ? Mă lași ? În filmele noastre oamenii nu mor, nu trăiesc... Le punem numere pe tricou să- i recunoaștem. Pionezele să fie autentice... Regizorul : Și, ce vrei să fac ? Operatorul : Toți spuneți așa... Producătorul delegat (gras, chel, cu aspect cretinoid) : Păi, chiar așa, credeți că e atât de important să facem casa Stamate la Novaci ? Decenii de film românesc sunt închise în această propo ziție : „În filmele noastre oamenii nu mor, nu trăiesc...”. Drept pentru care, în locul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]