KorAP: Find »[drukola/base=chelner & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...38 39 40 ...98 >

2,433 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

Uitaseră de el. Nu-i interesa. — Uită-te și tu la cămilele alea, continuă chelnerul Înalt. L-ai văzut vreodată pe Nacional al II-lea, ăsta? — Păi, l-am văzut duminica trecută, nu? spuse primul chelner. — E o girafă, Întări chelnerul cel scund. — Păi, ce ți-am zis? Ăștia-s băieții lu’ Retana. — Auzi, mai dă-mi cincizeci din aia, spuse Manuel. Își turnase coniacul din farfurioară În pahar și-l băuse cât timp ei continuaseră să vorbească. Primul chelner Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Întări chelnerul cel scund. — Păi, ce ți-am zis? Ăștia-s băieții lu’ Retana. — Auzi, mai dă-mi cincizeci din aia, spuse Manuel. Își turnase coniacul din farfurioară În pahar și-l băuse cât timp ei continuaseră să vorbească. Primul chelner Îi umplu mecanic paharul și apoi ieșiră toți trei vorbind. În colțul celălalt, bărbatul continua să doarmă cu capul rezemat de perete, sforăind ușor când inspira. Manuel Își bău coniacul. Și lui Îi era somn. Era prea cald ca să iasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Apoi se-ntinse pe masă și adormi. Când se trezi, cineva stătea la masă În fața lui. Era un bărbat solid cu trăsături greoaie și un chip maroniu, ca de indian. Stătea acolo de ceva timp. Îi făcuse semn cu mâna chelnerului să se ducă și stătuse acolo citind ziarul un timp, privindu-l din când În când pe Manuel, care dormea cu capul pe masă. Citea ziarul cu atenție, silabisind. Când obosi Îl privi pe Manuel, lăsându-se greu În scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vreau să-ți cer o favoare, spuse Manuel. Manosduros era porecla lui Zurito. De fiecare dată când o auzea se gândea la mâinile sale enorme. Acum le puse pe masă cu un gest conștient. Să bem ceva. — Sigur, spuse Manuel. Chelnerul veni și plecă și veni din nou. Ieși din cameră privindu-i pe cei doi de la masă. — Care-i treaba, Manolo? spuse Zurito, lăsând paharul din mână. — Vrei să fii picadorul meu mâine noapte? Întrebă Manuel privindu-l peste masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vezi. Știu ce-am de făcut. Zurito se ridică-n picioare. Toată cearta Îl obosise. — Tre’ să te lași. O să-ți tai coleta cu mâna mea. — N-o să-mi tai nimic. N-o să-ți dau prilejul. Zurito Îl chemă pe chelner. — Hai, spuse Zurito. Să mergem acasă. Manuel se aplecă să-și ia valiza de sub scaun. Era fericit. Știa că Zurito o să fie picadorul său. Era cel mai bun picador În viață. De-acum, totul era simplu ca bună ziua. — Hai acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
erau niște bărci trase din calea valurilor până sus, pe mal. În restaurant Îți ieșeau aburi pe gură când respirai. Pasta asciutta era bună; vinul avea un gust ca de aluminiu, așa că l-am amestecat cu apă. După aceea, un chelner ne aduse două fripturi cu cartofi prăjiți. În capătul celălalt al restaurantului stăteau un bărbat și o femeie. El era un tip de vârstă mijlocie, ea era tânără și era Îmbrăcată În negru. Cât mâncară, ea se distra scoțând aburi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o ținea de mână pe sub masă. Ea era drăguță și păreau foarte triști amândoi. Alături, aveau o valiză. Luasem ziarele și i-am citit lui Guy cu voce tare relatările legate de luptele din Shanghai. După ce terminarăm de mâncat, un chelner Îl conduse pe Guy spre un loc anume, care nu exista În restaurant, și eu m-am apucat să curăț cu o cârpă parbrizul, farurile și plăcuțele cu numărul mașinii. Când se-ntoarse Guy ieșirăm cu spatele și pornirăm. Chelnerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
chelner Îl conduse pe Guy spre un loc anume, care nu exista În restaurant, și eu m-am apucat să curăț cu o cârpă parbrizul, farurile și plăcuțele cu numărul mașinii. Când se-ntoarse Guy ieșirăm cu spatele și pornirăm. Chelnerul Îl traversase șoseaua și-l dusese Într-o casă veche. Locatarii Îl priviseră suspicioși și chelnerul rămăsese cu el ca să nu fure ceva. — Deși nu-s vreun instalator, nu știu cum, da’ tot bănuiau c-aș putea fura ceva. Am ieșit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
m-am apucat să curăț cu o cârpă parbrizul, farurile și plăcuțele cu numărul mașinii. Când se-ntoarse Guy ieșirăm cu spatele și pornirăm. Chelnerul Îl traversase șoseaua și-l dusese Într-o casă veche. Locatarii Îl priviseră suspicioși și chelnerul rămăsese cu el ca să nu fure ceva. — Deși nu-s vreun instalator, nu știu cum, da’ tot bănuiau c-aș putea fura ceva. Am ieșit din oraș și când s-ajungeam pe creasta unei coline o rafală de vânt aproape că ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
lumina becului, În umbra aruncată de frunzele copacilor. Strada era prăfuită În timpul zilei, dar roua de noapte așeza praful, și bătrânului Îi plăcea să stea până târziu, pentru că era surd, iar noaptea era liniște, și asta se simțea. Cei doi chelneri știau că bătrânul e cam beat și, dacă de obicei era un client bun, când se Îmbăta prea tare pleca fără să plătească, așa că acum stăteau cu ochii pe el. — Săptămâna trecută a-ncercat să se sinucidă, spuse un chelner

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
chelneri știau că bătrânul e cam beat și, dacă de obicei era un client bun, când se Îmbăta prea tare pleca fără să plătească, așa că acum stăteau cu ochii pe el. — Săptămâna trecută a-ncercat să se sinucidă, spuse un chelner. — De ce? — Era cuprins de disperare. — Din ce cauză? — Nimic anume. — De unde știi că nu era nimic? — Pentru că are o grăma’ de bani. Stăteau amândoi la o masă apropiată de peretele de lângă ușa cafenelei, care avea vedere la terasa cu toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se mișcau ușor În vânt. Pe stradă trecu o fată cu un soldat. Numărul de alamă de pe gulerul uniformei luci În lumina felinarului. Fata nu purta nimic pe cap și pășea grăbită lângă el. — O să-l prindă garda, spuse un chelner. — Ce mai contează, dacă obține ce vrea? — Era mai bine să nu mai umble pe străzi la ora asta. O să-l prindă garda. Acu’ cinci minute au trecut pe-aici. Bătrânul care stătea În umbră bătu cu paharul În farfurioară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Ce mai contează, dacă obține ce vrea? — Era mai bine să nu mai umble pe străzi la ora asta. O să-l prindă garda. Acu’ cinci minute au trecut pe-aici. Bătrânul care stătea În umbră bătu cu paharul În farfurioară. Chelnerul mai tânăr se duse la el. — Ce vrei? Bătrânul Îl privi: Înc-un coniac. — O să te-mbeți, Îi spuse chelnerul. Bătrânul Îl privi. Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-apuc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
O să-l prindă garda. Acu’ cinci minute au trecut pe-aici. Bătrânul care stătea În umbră bătu cu paharul În farfurioară. Chelnerul mai tânăr se duse la el. — Ce vrei? Bătrânul Îl privi: Înc-un coniac. — O să te-mbeți, Îi spuse chelnerul. Bătrânul Îl privi. Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-apuc niciodată să mă culc Înainte de trei. Mai bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de coniac și Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Acu’ cinci minute au trecut pe-aici. Bătrânul care stătea În umbră bătu cu paharul În farfurioară. Chelnerul mai tânăr se duse la el. — Ce vrei? Bătrânul Îl privi: Înc-un coniac. — O să te-mbeți, Îi spuse chelnerul. Bătrânul Îl privi. Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-apuc niciodată să mă culc Înainte de trei. Mai bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de coniac și Încă o farfurioară de pe tejgheaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În umbră bătu cu paharul În farfurioară. Chelnerul mai tânăr se duse la el. — Ce vrei? Bătrânul Îl privi: Înc-un coniac. — O să te-mbeți, Îi spuse chelnerul. Bătrânul Îl privi. Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-apuc niciodată să mă culc Înainte de trei. Mai bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de coniac și Încă o farfurioară de pe tejgheaua dinăuntru și se-ndreptă cu pași mari spre masa bătrânului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
coniac. — O să te-mbeți, Îi spuse chelnerul. Bătrânul Îl privi. Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-apuc niciodată să mă culc Înainte de trei. Mai bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de coniac și Încă o farfurioară de pe tejgheaua dinăuntru și se-ndreptă cu pași mari spre masa bătrânului. Așeză farfurioara și apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-omorai, Îi spuse surdului. Bătrânul Își mișcă degetul: — Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
coniac și Încă o farfurioară de pe tejgheaua dinăuntru și se-ndreptă cu pași mari spre masa bătrânului. Așeză farfurioara și apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-omorai, Îi spuse surdului. Bătrânul Își mișcă degetul: — Mai toarnă puțin, spuse. Chelnerul turnă În continuare, până ce coniacul se revărsă peste buza paharului pe farfurioară. Mulțumesc, spuse bătrânul. Chelnerul duse sticla Înapoi Înăuntru. Apoi se așeză lângă colegul său. — Acu’ chiar că-i beat. — Păi, se-mbată-n fiecare noapte. — De ce-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
bătrânului. Așeză farfurioara și apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-omorai, Îi spuse surdului. Bătrânul Își mișcă degetul: — Mai toarnă puțin, spuse. Chelnerul turnă În continuare, până ce coniacul se revărsă peste buza paharului pe farfurioară. Mulțumesc, spuse bătrânul. Chelnerul duse sticla Înapoi Înăuntru. Apoi se așeză lângă colegul său. — Acu’ chiar că-i beat. — Păi, se-mbată-n fiecare noapte. — De ce-a vrut să se omoare? De un’ să știu eu. Cum a făcut-o? — S-a spânzurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
vreau să mă uit la el. Mai bine s-ar duce acasă. N-are pic de respect pentru ăia care trebuie să mai și muncească. Bătrânul Își ridică privirile din pahar, se uită prin piață și apoi la cei doi chelneri. Înc-un coniac, spuse, arătând spre pahar. Chelnerul care se grăbea se duse până la masa lui. — Nu mai, spuse el, apelând la aceeași elipsă la care apelează și proștii când vorbesc cu bețivii sau cu străinii. Nu mai, În seara asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
bine s-ar duce acasă. N-are pic de respect pentru ăia care trebuie să mai și muncească. Bătrânul Își ridică privirile din pahar, se uită prin piață și apoi la cei doi chelneri. Înc-un coniac, spuse, arătând spre pahar. Chelnerul care se grăbea se duse până la masa lui. — Nu mai, spuse el, apelând la aceeași elipsă la care apelează și proștii când vorbesc cu bețivii sau cu străinii. Nu mai, În seara asta. Acum Închis. — Altu’, spuse bătrânul. — Nu. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se grăbea se duse până la masa lui. — Nu mai, spuse el, apelând la aceeași elipsă la care apelează și proștii când vorbesc cu bețivii sau cu străinii. Nu mai, În seara asta. Acum Închis. — Altu’, spuse bătrânul. — Nu. Nu mai. Chelnerul șterse marginea mesei, clătinând din cap. Bătrânul se ridică, numără Încet farfuriile, scoase un portofel de piele și plăti, lăsând bacșiș o jumătate de peseta. Chelnerul Îl privi În timp ce se Îndepărta pe stradă, un bărbat foarte bătrân care se cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
străinii. Nu mai, În seara asta. Acum Închis. — Altu’, spuse bătrânul. — Nu. Nu mai. Chelnerul șterse marginea mesei, clătinând din cap. Bătrânul se ridică, numără Încet farfuriile, scoase un portofel de piele și plăti, lăsând bacșiș o jumătate de peseta. Chelnerul Îl privi În timp ce se Îndepărta pe stradă, un bărbat foarte bătrân care se cam clătina, dar cu demnitate. De ce nu l-ai mai lăsat să bea? Întrebă chelnerul care nu se grăbea prea tare, În timp ce trăgeau obloanele. Nu-i Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
un portofel de piele și plăti, lăsând bacșiș o jumătate de peseta. Chelnerul Îl privi În timp ce se Îndepărta pe stradă, un bărbat foarte bătrân care se cam clătina, dar cu demnitate. De ce nu l-ai mai lăsat să bea? Întrebă chelnerul care nu se grăbea prea tare, În timp ce trăgeau obloanele. Nu-i Încă două jumate. — Vreau să mă duc să mă culc. Și ce mai era, o oră? — Pentru mine Înseamnă mai mult decât pentru el. — O oră e la fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mult decât pentru el. — O oră e la fel pentru toată lumea. — Vorbești și tu ca un bătrân. Dacă vrea, poa’ să-și ia o sticlă și s-o bea acasă. Nu-i același lucru. — Nu, nu e, fu de acord chelnerul cu nevastă. Nu voia să fie nedrept. Atât că se grăbea. — Ei, și tu? Nu ți-e frică s-ajungi acasă mai devreme decât de obicei? — Încerci să mă jignești? — Nu, hombre, glumeam și eu. — Nu mi-e, spuse chelnerul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]