1,324 matches
-
acest motiv, cititorii mei - câți or fi - vor fi de bună seamă surprinși, mai ales că după Mut la Humanitas a apărut Noaptea lui Iuda, cea mai bine receptată carte a mea. Deci, în ciuda aparențelor, prin romanul asupra căruia mă chestionați nu am închis conturile cu literatura. Spun aceasta deși de fiecare dată când mă apuc de un roman simt o mare greutate și mă întreb ca orice autor lucid, la ce bun? Dar uite că procesul de iluzionare funcționează în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
George Emil Palade - cu care sunteți și rudă - sunt doar câteva din numele de rezonanță cu care v-ați încrucișat destinul. În ce măsură v-a înrâurit transferul de informații spirituale și sentimentele dintre dumneavoastră și această elită a spiritualității noastre ? Îl chestionează Tase Dănăilă pe C. D. Zeletin în Tecuciul literar-artistic, II, 10, pp. 4-6, ianuarie 2008, convorbire transpusă în 2011 și în volumul C.D. Zeletin - 75 - Omagiul Academiei bârlădene Președintelui ei de onoare, Ediție alcătuită de Prof. Elena Monu, doctor în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
set anume de medium-uri distincte, care a continuat să influențeze structurarea discursului artistic în muzee, școli de artă, agenții finanțatoare și instituții culturale, nu mai reflecta actuala funcționare a culturii. Vechea tipologie a medium-urilor a început să fie chestionată încă din anii '60, o dată cu multiplicarea formelor de expresie de la ansamblaj, instalație (site specific și video), performance și acțiune la arta conceptuală, arta procesuală și intermedia, punând în evidență distincția dintre tipologia tradițională, care se baza pe diferența de materiale
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cantitativ și calitativ ori mecanismele de distribuție și numărul de cópii ale casetelor ori programelor emise. Astfel, se constată o prevalență a criteriilor sociologice și economice față de cel estetic 75. Ideea tradițională a medium-ului a continuat să fie serios chestionată odată cu manifestarea revoluției digitale în anii '80-'90, care a produs o schimbare în înțelegerea funcționării mijloacelor de producție, de stocare și de distribuție prin intermediul tehnologiei digitale. Astfel, la nivel material, reprezentarea digitală și instrumentele de editare aplicate în noile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
prin contextualizarea lor, determină un proces complex de decodare din partea privitorului. Potrivit lui Stuart Hall, s-ar putea vorbi despre trei poziții pe care le poate lua privitorul în raport cu imaginile și artefactele culturale, respectiv o lectură dominant-hegemonică, în care privitorul nu chestionează poziția hegemonică a mesajului dominant, o lectură negociată, în care apare nevoia negocierii unei interpretări a semnificațiilor dominante, și o lectură opozițională, care se manifestă prin dezacord, ori chiar respingere a poziției ideologice încastrată în mesaj 107. Analizând condiția centralității
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
aceste condiții critica instituțională nu ar mai fi văzută ca o perioadă istorică sau ca gen al istoriei artei, ci ca instrument analitic de investigare critică a lumii artei, a disciplinelor și instituțiilor. Ca urmare, critica deja instituționalizată ar putea chestiona rolul educației și al istorizării, devenind, prin demersul autocritic internalizat al instituției, un mecanism de control al noilor moduri de guvernare ca "instituții de artă critice". La rândul ei, punând în discuție activitatea instituției artistice în perioada capitalismului târziu, Nina
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
activitatea critică ar fi trebuit să producă genul de subiect care să întrebuințeze rațiunea în circumstanțe publice, nu private, în contradicție cu înțelesul emancipării pe care o propune Kant pe baza acceptării faptului că autoritatea nu ar trebui să fie chestionată. Critica devine, însă, o instituție care funcționează ca un instrument de guvernare și de rezistență, respectiv ca instrument al subiectificării subiecților politici. În relație cu acest gen de înțelegere al instituției critice, Steyerl face o trecere în revistă a modurilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
formalistă ornamentează obiectul artistic lipsit de concept, atribuindu-i astfel o funcție estetică legitimată prin posibilitatea de exercitare a gustului. În vreme ce estetica este preocupată de enunțarea opiniilor cu privire la perceperea lumii în general, judecând arta dintr-o perspectivă morfologică, arta conceptuală chestionează natura și funcția artei. A picta presupune a accepta, și nu a chestiona, natura artei, câtă vreme pictura este recunoscută ca artă din perspectiva asemănării sale cu opere de artă consacrate anterior. Punând problema funcției artei, Marcel Duchamp propune obiectul
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
legitimată prin posibilitatea de exercitare a gustului. În vreme ce estetica este preocupată de enunțarea opiniilor cu privire la perceperea lumii în general, judecând arta dintr-o perspectivă morfologică, arta conceptuală chestionează natura și funcția artei. A picta presupune a accepta, și nu a chestiona, natura artei, câtă vreme pictura este recunoscută ca artă din perspectiva asemănării sale cu opere de artă consacrate anterior. Punând problema funcției artei, Marcel Duchamp propune obiectul ready made ca pretext al schimbării atenției de la forma limbajului la ceea ce este
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
spus, adică de la înțelegerea naturii artei ca o chestiune de ordin morfologic la una de ordin funcțional, respectiv de la "aparență" la "concepție". Ca atare, Kosuth vede "adevărata substanță" a artei ca fiind legată de "crearea" unor noi propoziții care să chestioneze natura artei. Opera de artă ar fi un fel de "propoziție" / propunere prezentată în contextul artei ca un comentariu asupra artei. Fiind propoziții analitice, operele de artă nu oferă nicio informație cu privire la experiență. Ele apar sub forma unor tautologii, deoarece
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
lucrări de land art), ori sub forma filmelor și a video-ului. Transformarea practicii artistice și critice de către artiștii conceptuali a contribuit în timp la o restructurare analitică a lumii artei, punând accent pe investigarea instrumentală a limbajelor artei și chestionând rolul artistului în societate. În prefața unei antologii critice a artei conceptuale, Alexander Alberro și Blake Stimson constată influența pe care acest tip de artă a exercitat-o asupra dezvoltărilor artistice ulterioare mișcării, asupra discuțiilor critice în jurul conceptului de postmodernism
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
diferențiază de încercările de redefinire a artei atât din perspectiva esteticii analitice anglo-saxone, cât și din perspectiva esteticii fenomenologice ori social-critice continentale, frecventate cu predilecție în mediile academice la data apariției artei conceptuale. În mediul artistic al acestei mișcări se chestiona însuși actul teoretic ca modalitate de investigare decisivă a activității artiștilor. Provocarea teoretică a artei conceptuale constă în prezumția că nicio estetică nu ar trebui să aibă întâietate în evaluarea critică a unui demers artistic. Ceea ce contrariază este faptul că
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
practica și discursul artelor vizuale. Astfel, în acord cu această idee, potrivit lui Graeme Sullivan, apariția practicilor vizuale artistice în modernitate a fost caracterizată de patru condiții istorice 245. Prima condiție a fost viziunea critică a artiștilor care au continuat să chestioneze problematica vieții cotidiene, dizlocând percepțiile comune; cea de-a doua condiție a fost acțiunea reflexivă a artiștilor și teoreticienilor care au influențat și s-au lăsat influențați de dinamica experienței și cunoașterii; a treia condiție a fost acțiunea tehnologică care
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
din funcțiune, ci pentru a-l reconverti și a-l folosi în sens opus. Câtă vreme operează, în mare parte, în rețeaua spațiului virtual, tactical media își crează propriile canale de chestionare a ierarhiilor puterii și a strategiilor de control. Chestionând în permanență sistemul în care operează, proiectele de media tactică iau aparența unui amestec de artă și activism, fiind influențate de modalitățile de manifestare a diferitor mișcări artistice. Concepute chiar ca spectacol al comunicării, prin relaționarea discursului teoretic cu practica
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
dintre ele constituie calea de urmat. Iată posibilitățile, despre care Nixon presupune, în baza neexprimării mai multor alternative conceptibile, că epuizează, realmente, câmpul logic al posibilităților de acțiune în momentul declamării adresei sale. Desigur, această presupunere rămâne o premisă de chestionat, însă ea îl ajută eficient pe președinte să își expună raționamentul. În primul rând, Nixon menționează alternativa ieșirii imediate din război, ale cărei consecințe le descrie, pe larg, drept dezastruoase. Apoi, firesc, există posibilitatea negocierii, despre care Nixon afirmă că
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
precizează Hill, mai există o entimemă strecurată subtil în chiar raționamentul pe care l-am parcurs, împreună, adineauri, una care, de această dată, este bazată pe apelul lui Nixon la valori: președintele presupune, în mod corect, că nimeni nu ar chestiona o premisă majoră care atestă că prezervarea vieții și a libertății umane constituie valori ale binelui care trebuie păstrate, și nu distruse. Astfel, entimema "preluarea controlului de către comuniști va conduce la pierderea de vieți și libertăți umane" se bazează, iarăși
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
suficient de adânc, dincolo de suprafața discursului său"240 orice întrebare cu care publicul său țintă ar întâmpina premisele sale majore, nearticulate, de altfel, explicit, în adresa sa din 3 noiembrie 1969. În principiu, explică Hill, nimeni nu este dispus să chestioneze astfel de "adevăruri", ca cele implicate de președinte, în calitate de premise majore ale raționamentului său. Chiar dacă acestea nu au valoare de adevăruri universale, ele funcționează perfect, ca atare, în argumentarea președintelui, pentru că, îndeobște, suntem cu toții puțin înclinați să le interogăm, deși
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
improbabilul interogării premiselor cu valoare de adevăruri universale predictibile folosite de Nixon în raționamentul său. Mizând pe experiența concretă de viață a poporului american și fundamentate pe această experiență, premisele cu valoare de predicție întrebuințate de Nixon nu pot fi chestionate, explică Hill, decât o dată cu "viziunea despre lume" care le legitimează. Cu alte cuvinte, "lumea" structurată, conform cutumei americane, la data respectivă, într-o opoziție antinomică, aproape maniheică, a forțelor binelui sau ale "păcii și libertății" (puterile non-comuniste, adică America și
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
distrugerea încrederii în puterea americanilor în lume, atacul potențial al dușmanilor) și, cum poporul american reprezintă, așa cum observă Hill, "prototipul în ce privește teama"243, un astfel de argument, neamplificat excesiv, aduce publicul exact în starea psihologică necesară pentru a accepta, în loc să chestioneze, concluzia lui Nixon, potrivit căreia retragerea imediată a trupelor americane din război ar echivala unui dezastru mondial. În ce privește a doua alternativă, cea a încheierii războiului din Vietman pe calea negocierii, Forbes Hill descrie, în amănunt, eforturile pe care Nixon pretinde
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
trei implică, grație tuturor predicțiilor și în efortul de a prezerva toate valorile la care Nixon a făcut apel, în momentele anterioare ale adresei sale, implică, deci, pierderea încrederii americanilor în forțele proprii, cu alte cuvinte, pierderea supremă. Cine ar chestiona întregul dovezilor în acest sens, o dată cu viziunea despre lume, desigur, care legitimează toate alegerile discursive ale președintelui pe parcursul adresei sale, alegeri care constituie, cum observăm, tot atâtea "asigurări" cum că lucrurile stau și se petrec exact așa cum experiența de zi
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
atât mai eficient va fi actul discursiv care le implică. Nixon, așa cum demonstrează, pas cu pas, Forbes Hill, alege de fiecare dată, fără excepție, să implice astfel de premise majore cu rol de adevăruri universal acceptate, prin urmare dificil de chestionat, în adresa sa. Iată dovada că președintele întreprinde, realmente, cele mai bune alegeri, din "inventarul comprehensiv" al Retoricii lui Aristotel, pe care, cum vedem, îl respectă cu sfințenie în demersul său discursiv particular. Cu atât mai eficient este discursul, atestă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
o astfel de valoare caracterizează viziunea și conduita politică a republicanilor și, prin urmare, e o valoare pe care "numai cei mai radicali, chiar dintre cei aflați în afara grupului țintă (al lui Nixon adăugirea mea) ar fi capabili să o chestioneze"261. În ultimă instanță, precizează Hill, asumpția lui Nixon, potrivit căreia, de obicei, calea corectă este opusul căii mai simple și, bineînțeles, președintele alege calea corectă pare "un produs aparte al gândirii protestante a americanilor din linia întâi"262, străin
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
contra comuniștilor, nici păcii cu orice cost, însă frustrați de războiul prelungit"277. Discursul operează logic în baza celor mai (universal) acceptate premise, corelate cu predicțiile și valorile pe care publicul țintă al lui Nixon este puțin înclinat să le chestioneze; acestea sunt suficient de adânc ascunse în litera textului pentru a facilita acceptarea, de către public, a tuturor concluziilor girate de ele. Stările psihologice ale publicului sunt exploatate cu măsură, Nixon clădind, pe fondul lor controlat, întregul său raționament. Structura raționamentului
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
să pună în evidență caracterul construit, fabricat în și prin discurs, al "lumii" din perspectiva căreia vorbește președintele Nixon "națiunii", în momentul istoric 3 noiembrie 1969, invitând la identificare. Însă drumurile celor doi critici se despart aici. Dacă Hill nu chestionează, ca atare, caracterul acestei lumi construite de oratorul Nixon, în vederea realizării unor scopuri strict retorice, atrăgând, cum ne reamintim, atenția, în mod corect, asupra faptului că o astfel de interogare nu face parte din sarcina criticului retoric neo-aristotelian, Campbell, pe
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
în ce privește dimensiunea sa, atât de necesară, etică, criticismul retoric nu trebuie să depășească anumite limite. Cum ne reamintim, din discuția pe marginea studiului lui Campbell, faptul că autoarea transgresează, nepermis, limitele respective, fac ca demersul său critic să poată fi chestionat ca atare, astfel că valoarea sa euristică scade. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere faptul esențial care îl determină pe Edwin Black să traseze acea linie de demarcație între persoane și personae: este vorba despre "tendința" contemporană
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]