1,541 matches
-
în fabrică albu’ ăla mare să ne spună s-aruncăm o bomb-atomică pe companie. — Aș zice că voi, oameni buni, nu vreți numa’ sabotaj, spuse Jones. Aduce mai mult a răzbel. — Fii cuminte, fii respectos, spuse domnul Watson străinului. Omul chicoti până ce ochii i se umplură cu lacrimi și spuse: — Albu’ ăla zice că se roagă pentru mulatrii și șobolanii din toată lumea. — Șobolani? Ăău! V-ați ales acolo cu unu’ care nu-i întreg la minte sută la sută. — Ba-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sfârșit, ziua noastră a sosit. Sper că n-a uitat nimeni să-și aducă instrumentele de luptă. Dinspre grupul din jurul mesei de croitorie nu se auziră nici aprobări, nici infirmări. Vreau să spun bețe, lanțuri, ciomege și așa mai departe. Chicotind în cor, muncitorii agitară șipci de gard, cozi de mătură, lanțuri de bicicletă și cărămizi. Pe cinstea mea, ați adus aici un arsenal formidabil și variat. Violența atacului nostru s-ar putea să-mi depășească așteptările. În orice caz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pământ. — Pe cinstea mea, spuse tânărul, râzând cu hohote mici, copilărești, pline de veselie. Chiar ești țicnit, nu-i așa? Cum îndrăznești! țipă Ignatius. Își desprinse sabia și începu să lovească gambele din fața lui cu arma de plastic. Tânărul, chicotind, țopăia în dreapta și în stânga, ca să evite loviturile. Mișcările lui sprintene îi făceau să fie o țintă dificilă. În cele din urmă se îndepărtă în pas de dans pe alee, fluturând din mână spre Ignatius. Acesta apucă una din cizmele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Josh, dimpotrivă, fusese un papagal. Era dolofan, scund, neîndemânatic. Mergea cu o legănare ciudată. Nu reușea să se corecteze. Iar pantofii ortopedici pe care mama lui insista să-i poarte nu-i erau de ajutor. Fetele îl ironizau. Le auzea chicotind, când trecea pe lângă ele pe holuri. Liceul fusese o tortură pentru Josh. Nu se descurcase bine deloc. Adam mersese la Yale. Josh abia intrase la Emerson State. Cum se schimbaseră toate astea. Cu un an în urmă, Adam fusese concediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
te vreau decât pe tine. Gail se răsuci și opri camera video. — Acum vrei să-mi faci baie? întrebă Gerard. Gail se uită urât la el. Ușa dormitorului se auzi închizându-se cu zgomot. Scârțâitul arcurilor de la pat. O femeie chicotind și râzând. Alte arcuri scârțâind. — Destul, Gerard, spuse Gail. — Știam eu că ai vrea să știi, zise el. Urăsc pasărea aia blestemată, zise soțul ei în aceeași noapte, mai târziu. Erau în dormitor. — Nu asta contează, spuse ea. N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o pasă, iar când se dăduse în spate să o prindă, se împiedicase de Bucky Beaver și căzuse, luându-l pe Bucky cu el. Billy era nervos și stânjenit, întins așa la pământ, în fața tuturor, cu Sarah Hardy și ceilalți chicotind. Puștiul era întins în continuare la pământ, așa că Billy îi trăsese două șuturi cu adidașii lui Van. Nu ceva serios, doar un avertisment. Iar când puștiul se ridicase în picioare, îl plesnise puțin. Nu mare lucru. În clipa următoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din familia Tchakmackchian mai mult decât o odar: un turc! Ce interesant ar fi să flirteze cu dușmanul dintotdeauna al fostului ei soț. Dar de unde să iei un turc În mijlocul deșertului Arizona? Nu creșteau pe cactuși, nu-i așa? Rose chicoti În timp ce expresia feței ei se schimba, trecînd brusc de la revelație la adâncă recunoștință. Ce coincidență drăguță că soarta tocmai Îi scosese În cale un turc. Dar era Într-adevăr o coincidență? Cântând odată cu radioul, Rose a pornit mai departe. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ca să atragă atenția lui Dumnezeu Într-o rugăciune deznădăjduită. — Și apoi se Îndreaptă cu toții spre centru ca să se Întâlnească cu generalul George Armstrong Custer! — De aia nu trebuia să te căsătorești cu ea de la bun Început, a spus unchiul Dikran chicotind pe Înfundate. Furia i se risipise deja, fiind Înlocuită de sentimentul că nu mai putea fi supărat pe nepotul său preferat. — Ce vreau să spun e că Rose nu a trăit Într-un mediu social multicultural, a remarcat Barsam. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plăcea foarte mult. Din ziua aia, când și când cineva propunea un toast În cinstea lui, a dansatorului care introdusese mersul pe poante. — Deci, dacă nu era el, balerinii n-ar fi fost În stare să meargă pe vârfuri, nu? chicotea de fiecare dată cineva. — Ce-o fi fost În capul lui? adăuga altcineva și apoi se puneau cu toții pe râs. Se Întâlneau În fiecare zi la Café Kundera. Poetul Extrem de Netalentat, Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste și prietena lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și chiar mănâncă intestinele alea? — O, da, a Încuviințat Rose din cap cu multă Însuflețire. Le mănâncă, credeți-mă pe cuvânt. Le condimentează cu usturoi și ierburi aromate, le umplu cu orez și le Înfulecă imediat. Cele două femei au chicotit condescendent și probabil că ar mai fi râs dacă În momentul ăla tatăl vitreg al lui Armanoush nu s-ar fi Întors spre ele și n-ar fi remarcat cu o figură plictisită: — Și care-i problema? După cum sună, seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Suzuki Verona roșu venețian, Îndreptându-se spre un restaurant despre care Matt auzise multe lucruri și despre care presupusese că va fi drăguț și romantic: Fereastra Oblică. — Sper că-ți place fuziunea de stiluri asiatice cu vagi influențe caraibiene, a chicotit Matt amuzat de propriile-i cuvinte. Locul ăsta are cele mai bune recomandări. Ei bine, „cele mai bune recomandări“ nu erau neapărat un criteriu pentru Armanoush, În special pentru că era sătulă de best-seller-uri cu „cele mai bune recomandări“. Totuși, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
adesea purtau costume deux pièces În nuanțe de maro, negru și gri - culorile castității, modestiei și partizanatului. Aveau părul tuns scurt, nu se machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau degetele pe poșetele mici de piele pe care le purtau la subsuoară, de parcă acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
trebui să ne aliniem cu toții de-a lungul Podului Bosfor și să suflăm cât putem de tare ca să Împingem orașul ăsta spre Vest. Dacă asta nu merge, o să Încercăm În direcția opusă, ca să vedem dacă putem coti spre Est, a chicotit el. Nu e prea bine să te afli la mijloc. Politica internațională nu apreciază ambiguitatea. Însă cu capul În nori, Asya nu l-a auzit. A aprins altă țigară și și-a Îndesat-o Între buzele crăpate. A pufăit indiferentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nouăzeci și nouă de sticle la fel ca prima și apoi să le vândă cât de repede și de scump puteau În unul dintre cele mai luxoase cartiere ale orașului. — N-aș numi chestia asta o provocare, a zis Asya chicotind. Dacă vor o provocare adevărată ar trebui să-i trimită pe toți concurenții ăștia În cele mai religioase și mai conservatoare cartiere din Istanbul și să-i pună să vândă sticle cu vin roșu acolo. — Of, taci din gură, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
copleșitoare a propriilor mătuși, Însă nu se simțea În largul ei vorbind despre asta. În schimb, a Întrebat: — E ceva ce n-am reușit să Înțeleg. Doamna cu care ai venit la aeroport, cea cu inelul În nas. Armanoush a chicotit, Însă s-a stăpânit imediat. Zeliha... e mama ta, nu-i așa? Însă nu-i spui mamă... așa-i? — Așa e. E puțin derutant. Și eu sunt derutată uneori, a spus Asya aprinzând prima țigară din ziua aia. Până În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Am observat că nu era nici un tată prin preajmă, Însă m-am gândit că poate a murit sau mai știu eu ce altceva, s-a bâlbâit Armanoush. Îmi pare rău. — Îți pare rău că tatăl meu nu e mort, a chicotit Asya. A aruncat o privire rapidă spre Armanoush care era roșie ca focul. Dar ai dreptate, să știi, a spus Asya cu o sclipire de mânie În ochi. Și eu simt același lucru. Vreau să spun că, dacă tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am putea avea ca să bem decât domnul Vârfuldegetelor? Cum Îl chema?... Cecche? — Checchetti, a corectat-o Asya, blestemând Încă ziua În care fusese destul de beată ca să le țină celor din grup un discurs despre istoria baletului. — Da, da, Cecchetti, a chicotit Poetul Extrem de Netalentat și s-a apucat să-i explice lui Armanoush: dacă n-ar fi fost el, balerinii n-ar mai fi trebuit să se chinuie mergând pe vârfuri, Înțelegi? — Ce-o fi fost În capul lui? a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
chelner albinos aducând felurile fierbinți - biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush a chicotit amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Încuviințat din cap și a rostogolit zarul. „Șase șase“ din nou! — Oho, ai de gând să dai șase șase la nesfârșit? Zarurile astea sunt măsluite sau ce? i-a aruncat-o Asya bănuitoare. Nu cumva trișezi, domnișoară? Armanoush a chicotit pe Înfundate. — Da, măcar de-aș ști cum! Însă chiar când era pe punctul să mute Încă o pereche de piese albe În spațiul deschis, Armanoush s-a oprit brusc, palidă și Îngrijorată. — O Doamne, cum de n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În casa aia În seara asta, a fost primul lucru pe care l-a spus. Nici mâine, nici poimâine. De fapt nu vreau să mai petreci nici o zi departe de mine pentru tot restul vieții. Drept răspuns mătușa Zeliha a chicotit. — Te rog, iubito, vino și stai cu mine. Pleacă din casa aia chiar acum. Ți-am cumpărat o periuță de dinți. Am chiar și un prosop curat! Aram a Încercat să facă o glumă Însă s-a oprit la jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
întoarse cu o cutie ferecată pe care Lilia o vedea acum pentru prima oară. Ajunsă lângă masă, Zoia lăsă cutia să îi scape printre degete cu o bucurie mare, după care, mărind suspansul, își făcu de lucru cu o cheieță, chicotind înfundat. Când în sfârșit desfăcuse capacul, Zoia împinse cutia înspre tânăra sa prietenă. Uimită de culorile calde ale bancnotelor și nevenindu-i să creadă, Lilia se apropie de masă temătoare ca și cum acestea ar putea să o ardă. ă Unde? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
domnule...? ă Porfiri Petrovici, îi reaminti Porfiri. ă Vă rog, Porfiri Petrovici, nu vreți să mă însoțiți în sufragerie. Ea făcu semn spre o pereche de uși duble. Katia dragă, faci bine să ne servești niște ceai? § În sufragerie, samovarul chicotea și hâșâia agitat, iar Porfiri Petrovici și Anna Alexandrovna s-au întors de la el cu discreție. Ea îi făcu semn să se așeze pe o sofa rusească maro aurie. În timp ce se așeza, o adiere de vânt scutură geamul. Sufrageria era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața ei care avea propria viclenie copilărească. Bunico, bunica mea dragă! Ce mi-ai adus astăzi? Bătrâna chicotea însă, după ce îl observase pe Porfiri, aruncă priviri pline de înțles spre masa din bucătărie. ă Hai, hai, fetițo, nu așa o saluți pe bunica ta, spuse ea uitându-se la Porfiri. ă Asta-i pentru mine? spuse Vera pipăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
magistrat investigator. Investighez moartea lui Stepan Sergheievici și a lui Boria, administratorul. Precum și moartea unui alt individ pe nume Constantin Chirliovici Govorov. Marfa Denisovna mută asul de romb peste cărți. ă De cât timp ești cu familia, Marfa Denisovna? Bătrâna chicoti. ă De când mă știu. ă Ai fost născută în robie? ă Da. Am aparținut domeniului tatălui lui Serghei Ivanovici. ă și ai rămas și după emancipare? ă Unde să mă fi dus? și-apoi, trebuia să am grijă de mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
televizor, că mergeau pe stradă. În acest oraș a avut loc cea mai mare mișcare Împotriva războiului din istorie. Cum poate un senator să nu remarce acest lucru? Oaspeții urmăreau schimbul de replici ca pe un meci de tenis. Câțiva chicoteau. Roger Îi aruncă lui Kitty o privire care părea să spună: „Uite ce-ai făcut!“. — Ei bine, era o chestiune de viață și de moarte, iar În chestiunile de viață și de moarte senatorii trebuie să... Dan se opri, bâlbâindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]