2,063 matches
-
lor. D-aia se și strângea tare-n corset, avea uite-așa un corset cu balene. Numa de gheb nu-și amintește : să fi avut mă-sa mare și gheb în spate ? Era cucoană mă-sa mare, grecoaica, și ținea chioșc cu ziare lângă casa ei - casă-vagon, cu geamlâc, pe la Sfinții Apostoli. Era cucoană, da ei, nepoții, n-o suferea, că de ce o dase pe mămica de suflet ? Să n-o fi dat pe mămica de suflet, s-o fi crescut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o mai fi ținut minte după șaizeci de ani, câți trecuse... Că ea numa d-ălălant vorbea, numa de Ioaniu vorbea. Vorbea de-ți împuia capul. Împinge poarta, poarta totdeauna-i deschisă. O poartă înaltă, de fier forjat, vara era un chioșc în spatele curții, un chioșc acoperit de iederă și mâna-maicii-domnului... Și toată casa acoperită de iederă și de glicină și mâna-maicii-domnului. Pe vremuri avea și niște flori ca niște zorele, da mari, cât roata carului, madam Ioaniu le pripășise și tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
minte după șaizeci de ani, câți trecuse... Că ea numa d-ălălant vorbea, numa de Ioaniu vorbea. Vorbea de-ți împuia capul. Împinge poarta, poarta totdeauna-i deschisă. O poartă înaltă, de fier forjat, vara era un chioșc în spatele curții, un chioșc acoperit de iederă și mâna-maicii-domnului... Și toată casa acoperită de iederă și de glicină și mâna-maicii-domnului. Pe vremuri avea și niște flori ca niște zorele, da mari, cât roata carului, madam Ioaniu le pripășise și tot ea știa cum le
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toți copiii de pe maidan, care au voie să își pună la urechi cercei de cireșe și să bată țurca. — Mais, voyons, spune mademoiselle Lisette. Soyez attentive... Cauciucurile roților de la trăsură alunecă mai departe de poarta casei. Aceeași, lumea - Muti în chioșcul acoperit de iederă amestecată cu caprifoi, o floare cu degete albe, cuminți, lipite rușinos unul de altul și cu o limbă înspicată, pufoasă de polen : — Cum o cheamă pe floarea asta ? întreabă ea. — Chèvrefeuille, răspunde neatentă Muti, strângându-și liseuza
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toate felurile mânerul oglinzii ca să se poată vedea din profil, o pusese oblic, dar din profil arăta și mai rău decât din față. Țârâitul ploii de-afară se transformase într-un ropot plin, o ceață umedă aburea geamurile și ascundea chioșcul cu iederă și caprifoi din fundul grădinii. Era frig, foarte frig, oncle Alexandre plecase cu automobilul, avea să se întoarcă, iar Muti și tante Margot aveau să meargă cu el într-o vizită, mâinile îi ieșeau subțiri, cu degete fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cerul de fildeș, soarele invizibil are să înceapă să coboare. Ridicându-se să mai caute ceva prin cămară, Ivona își aruncă ochii pe geam, dar nu vede decât gudronul ondulat și scorojit al magaziei de lemne și, mai departe de el, chioșcul negru, umed. Resturi de zăpadă sticloasă, întărită ca sub o crustă de zahăr, au încremenit încolăcite ca niște găinațuri pe acoperișul chioșcului. — Parcă știam că mai e puțină zacuscă... Aaaah, e un deranj aici ! Nu pot să înțeleg cum de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
geam, dar nu vede decât gudronul ondulat și scorojit al magaziei de lemne și, mai departe de el, chioșcul negru, umed. Resturi de zăpadă sticloasă, întărită ca sub o crustă de zahăr, au încremenit încolăcite ca niște găinațuri pe acoperișul chioșcului. — Parcă știam că mai e puțină zacuscă... Aaaah, e un deranj aici ! Nu pot să înțeleg cum de nu-ți ajunge timpul nici când stai acasă... Probabil și puterile care te părăsesc. Probabil și vârsta... îți place zacusca ? Spune drept
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de harpie, tot i-a promis că va face o comandă, știe ea cum și prin cine. Când îi convine ceva, pe loc este gata să rezolve, bunăoară, săptămâna trecută, când au ieșit după dejun cu toții să ia cafeaua în chioșc, et, soudain, Sophie la regarda dans le blanc des yeux, elles s’entendirent du regard... — Haai, Ștefan, măcar vara aceasta, începuse ea. Vara aceasta, măcar, să plecăm în vilegiatură dacă în vara cealaltă nu știm care ne mai poate fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Altminterea, abia se ținea să nu râdă. Ștefan venise până aici cu șervetul atârnat la gât și ea îl lăsase, ca să se amuze de neatenția lui. Ca de obicei galant, el îi oferise brațul și uite-așa merseseră amândoi până la chioșc, ha-ha-ha, ce pereche făceau ! El înalt și slab, cu picioarele lungi, și la gât cu șervetul de olandă, și ea... L-a lăsat cu șervetul ca să se amuze, dar Sophie oare de ce l-a lăsat ? Pentru că deodată a izbucnit : — Dar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
camee. Cameea din dreapta - un Apollo cu lira ; cameea din stânga - un Neptun cu tridentul... Nu mai are chef să facă nimic până diseară. Chiar și până la geam se duce fără chef, abia târându-și picioarele. Pentru că ce o să vezi și acolo ? Chioșcul cu iedera, scaunele de răchită de sub nuc... Aaaa ! Cum de nu este Sophie la mansardă să îngrijească gâlcile lui Grigore ? Cum de a apărut aici ? Ai putea crede că a ieșit să-și controleze straturile de trandafiri, dar cum se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întâmplare ; atât de repede le pune, una după alta, de parcă nici nu l-ar interesa răspunsul ! Toată lumea într-o situație ireparabilă și dificilă, numai din vina ei ! Sophie este singura culpabilă, pentru că numai ea l-a ademenit pe Titi în chioșcul din fundul grădinii, printre băltoacele de apă de pe alee... Desigur, l-a ademenit doar ca să-l compromită... Iar acum iat-o cum intră, ca și când nimic nu s ar fi întâmplat, doar că nu mai e la fel îmbrăcată ; adio fustă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știind cât de neconformă cu tine poate fi postura de adineaori cu muscalul, furișezi spre curtea Mironescu o privire temătoare. Nimeni - însă... Nimeni, din fericire, și geamurile - toate - astupate pentru siestă. Jaluzelele trase, aleile cu pietriș auriu - pustii, pustiu și chioșcul, și întreaga grădină unde, sub umbra bătrânului nuc, stau risipite fotoliile de răchită. Nemișcate perdelele la fereastra salonului ce dă spre terasa cu clematite unde-și face corespon dența Profesorul, cât despre ușă - aceea, pe câte știi tu, nu s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de stat, suficient însă ca să facem o scurtă plimbare prin grădină, bucurându-ne de această târzie dimineață de vară, și ca Sophie să ne arate, cu mândria obișnuită, noile ei sorturi de trandafiri. Am stat la o mică parolă în chioșc, în față cu o cafea naturală, ce de la o vreme a ajuns un adevărat lux, schimbând impresii despre noaptea atât de agitată și despre Zeppelinul-fantomă de care pomeneau ziarele de dimineață. Doamna Nicolaid știa direct de la Crucea Roșie că la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ambasadorul Germaniei, pentru a nu se face război aerian asupra populațiunii civile, și chiar a primit asigurări în această privință. Cum orele erau înaintate, iar soții Nicolaid țineau să ajungă cu punctualitate la gară, ne-am ridicat și am părăsit chioșcul. Din păcate, Sophie chiar se afla în imposibilitatea de a da ajutor, fiind chi nuită de o migrenă barbară, ce nu se mai rezuma la obișnuitele dureri de cap, ci îi dădea și amețeli și vomismente. Margot s-a oferit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămas de adăugat la această ignobilă scenă. A fugit spre casă, pradă unei crize de nervi, plângând în hohote și țipând că-mi interzice s-o acompaniez, ceea ce nici nu intenționam. Am înțeles însă, în vreme ce am mers mai departe, spre chioșc, că a sta, de-acum înainte, alături de ea nu mai însemnează decât înjosire și suferință : ceea ce resimțeam față de noi amândoi, aproape fără a discerne între mine și ea, era numai dezgust. În schimb, cu obtuza ei minte, se înverșunează să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
început să mă gândesc serios dacă nu este într-adevăr nebună. Gândindu-mă, am ajuns să fiu aproape sigur că moștenește o formă de neurastenie. Dar ce se mai poate spera când ne tratăm unul pe celălalt de neurastenici ? în chioșc era neplăcut. Un miros de muced provocat de umezeala celor câteva zile de toamnă, pânze lipicioase de păianjen peste tot, praf cât vrei, frunze uscate ! O pasăre mi se găinățase în creștet, probabil când am trecut pe sub nuc, și încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trasă de la fereastra anticamerei cerul albastru, ca într-o zi de vară). Când a terminat cu pălăria, a început să-i povestească unui domn cu cioc alb ce stătea pe un scaun alături cum s-a zbătut ca să obțină concesiunea chioșcului de ziare, pentru că fie-iertatul a răposat în februarie și erau mulți doritori ce voiau să încalce dreptul unei văduve, iar acum, când l-a obținut, toată lumea vorbește că n-are să mai renteze și, ce-i mai rău, băiatul nu a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
seamănă unul cu altul și poți să te rătăcești... Mi-a trecut mie pân cap că po’ să mă rătăcesc... Că aleile-astea o ia-n toate părțile, drace, zic. Dacă n-oi mai găsi p-ormă drumu ? Numa la chioșc aș fi mers să-mi iau o prăjitură, că pân-acolo știu - știu și să mă duc, și să viu înapoi... Da când ieșisem, nu-mi luasem banii la mine, la ce să-i fi luat ? Io zisesem că ies
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mi-a mai dat și ciorbă ! Da bine că n-avusei banii la mine, îi stricam degeaba ! Că tu tot mi-aduseși prăjituri... Că dac-am văzut că n-am bani, mi-am luat și gându să mai merg la chioșc, mai venea și lume puhoi, să nu mă rătăcesc p-aci, Doamne ferește, zic. Venea grămadă de lume, să fi văzut ce de lume venea ! La unu venea și câte patru, cinci, venea, de nu se mai termina... Venea la toți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la etaj. Locuința particulară a domnului se află imediat în spatele primei clădiri și purta denumirea de casă din lăuntru în restul incintei, despărțite prin îngrădituri și grădini, se ridicau alte construcții, că locuința doamnei (casă despre doamna), baia, cuhnea, cazărmi, chioșcuri, grajduri, pulberăria, care de mai multe ori a sărit în aer jitnița, biserica de pe poarta și închisoarea". * Iată așadar că o primă vorbire despre închisoarea din Iași se face după stabilirea în acest oraș a capitalei Moldovei, respectiv la 1564
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
zootehnice sau de construcții. Dar, despre orice ar fi vorba, e mai bine decît să stai În unitate, pentru că ești În lume și poți ajunge la un telefon public sau Îți poți cumpăra chestii pe care nu le găsești la chioșcul unității. Mă rog, teoretic, pentru că alimentarele, acolo e nevoia noastră cea mai mare, sînt pline cu conserve suple de mazăre și borcane grase cu pastă de roșii și oferta se oprește cam aici. Dar aceste drumuri și activități comune au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mare, la etaj, cu ieșire spre o terasă pe care a Îmbrăcat-o În flori. Parcul? Paradisul copilăriei tale. Dacă cineva are cumva o fotografie făcută În anii ’80, ținîndu-se șăgalnic de unul din stîlpii cu Înflorituri de fontă ai chioșcului unde ar trebui să cînte fanfara (poate că o făcea altădată mai des, tu n-ai auzit-o decît de vreo două ori), atunci În mod sigur vede În ea și o siluetă mînjită, În mișcare, stricînd cadrul... Ăla ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la primele ore ale dimineții. — S-a Înțeles? — Să trăiți! iese din piepturile noastre, recunoscătoare pentru o asemenea viziune strălucită. PÎnă la prînz trebuie să ardem gazul În perimetrul curții. Nu ni se dă voie să mergem mai departe de chioșcul alimentar aflat În incintă, care după vreo două ore se vede nevoit să Închidă, pentru că nu mai are ce vinde. Toți covrigii și biscuiții și napolitanele și borcanele de gem și lamele de ras și țigările și hîrtia lui igienică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul de vanilie al ruladelor de la chioșcul școlar și de esență de rom al ciocolatei cu rom tot de-acolo... Toate acele mirosuri pe care le scoate un oraș cînd se trezește. Toate acele mirosuri care, după cîțiva ani de la momentul În care a fost făcută fotografia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că e tot o cazarmă precum cea din Bărăgan, cu aviație, transmisiuni și tot restul. Șoferul m-a pescuit de pe aleea dintre popota ofițerilor și comandamentul unității de artilerie. Comandantul Își mai aprinde un Kent (nu-și cumpără țigările de la chioșcul unității, e clar că e dispus la negocierea reciproc avantajoasă a anumitor aspecte din viața soldatului, pare un șpăgar comun) și Îi spune locotenentului să mă repartizeze la Bateria a 2-a. — Ia stai o țîră, zice el cînd aproape
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]