1,104 matches
-
nu intra În panică! Australiencele sunt foarte bune, am auzit. O să-ți trimit numere de la agenții și o s-o Întreb pe Paula dacă nu cunoaște pe cineva care-și caută de lucru. Azi sunt cea mai tare la serviciu. Noroc chior. Dacă ești În stare să te Întâlnești cu Triumful și Dezastrul Și să-l vinzi pe al doilea ca și cum ar fi primul, ATUNCI te poți numi Femeie, fata mea! Și recompensa? Deplasare În Germania cu o companie aeriană cu zboruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În balt-adînc s-au cufundat Ca să nu mai revie. Noi am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte - Și frate-meu m-a desemnat De rege-n miază-noapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era Vistier, Mârzac cel chior ministru - Când de la el eu leafa-mi cer, El miaună sinistru. Cordial i-am strâns eu laba. Și împăratul milostiv Mi-a dat și de soție, Pe fiica lui cu râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulțămit c-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îmblă? Și ce stele zugrăvește în nisip cu dulcea-i labă - O găină virtuoasă, o găină prea de treabă Cu evlavie ea cată fire de-orz și coji de jimblă. Dară cine să admire a ei nuri și tinereță? Boul chior, ce vede numai jumeta din a lui paie? Ah! în inima-i fecioară simte-o tainică văpae Pentru cucurigul dulce din cântări de dimineață. Pierde gustul de mâncare, scormolește, de ți-i milă, În pământ ca să găsească chipul cel dorit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mintea ceea de mi-ar zice Dă-o, dă-o pe mamaia... nu te dau să știu că mor. ANA: (îl bate pe obraz): Îndărătnicule! MUȚI: Vezi tu, pentru tine, un odor, Dau răsboiu cu toată lumea ca Bogdan Vodă cel chior. ANA: Aide mergi iubire chioară, mergi la Maria, dă-mi pace, Astăzi încă treacă-meargă! Dar alt-dată nu mai face. MUȚI: Nu mă duc... ANA: Nu vrei plăcinte? MUȚI: Nu acum, să-ți spun ceva... Da, așa-i că nu te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zice Dă-o, dă-o pe mamaia... nu te dau să știu că mor. ANA: (îl bate pe obraz): Îndărătnicule! MUȚI: Vezi tu, pentru tine, un odor, Dau răsboiu cu toată lumea ca Bogdan Vodă cel chior. ANA: Aide mergi iubire chioară, mergi la Maria, dă-mi pace, Astăzi încă treacă-meargă! Dar alt-dată nu mai face. MUȚI: Nu mă duc... ANA: Nu vrei plăcinte? MUȚI: Nu acum, să-ți spun ceva... Da, așa-i că nu te superi?... zi că nu te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se lăsase într-o parte spre câmpul Cuțaridei. Era răcoare și noaptea de septembrie avea o limpezime strălucitoare. În depărtare se vedeau luminile Bucureștiului, ca un policandru atârnat de cerul jos. Numai aproape, spre mahalaua Filantropiei, pâlpâiau felinare cu gaz, chioare și rare, pierdute sub oțetari sălbatici. În urma 59 cailor rămânea o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și 1-a chemat pe unul de alături: Florică, de mâine să pleci tu în cartier cu pâinea, s-a înțeles? Împrejur se făcuse tăcere. Nu scotea unul o vorbă. Se uitau numai la fața jupânului, verde în lumina felinarului chior. Mielu s-a trezit dintr-o dată. Cum, adică, de mâine să nu mai ducă punea în cartiere? - Domn' Bică, domn' Bică! s-a repezit spre el. - Nimic! a răcnit acesta. Cum am spus! N-am nevoie de bețivi la ușa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-l iubească, trebuia să mai aștepte, să se deprindă împreună. Praf îl făcuse Sinefta pe pungaș, că era frumoasă, frumoasă! Râdea Gheorghe: - Te-a-ntors pe plătit oafa aia, Nicule! El dădea din cap cu mîndrie: - Da de unde! - Parcă eu sânt chior, nu văz... - Ți se pare. -Mă! - Du-te dracului și lasă-mă-n pace! - Să te arză un foc mare dacă minți? - Gheorghe, acu scot șișul! - Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau apoi liniile albe de fier. Peste iarba crudă, de primăvară, cădea o bură. Câinii scoteau urlete lungi și se avântau spre drumul Chitilei. Nunta se desfășura înverșunat. Se întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai arătau multă vreme. Trăgeau să moară. Nu le mai priau nici oasele, nici măruntaiele de la măcelării. În iunie, cățelele gâfâiau la umbră și așteptau să nască. Când fătau, muierile le înecau plozii în zoaie. Câte șase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la zdup pentru vreo găină. Treanță le spunea pe nume, se înjura cu ei, ce mai, șnorări de-ai lui. Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat al beciului, venea o lumină chioară de la un bec lunguieț. De mulți auzise: Arsene, de-o omorâse pe mă-sa, Mantă, unul de trosnea la Obor, Mula, care umbla cu gura de lup, Gătitu, ginitor în Rahova, Ilă-Plic, Vizante-Garagață și alții. Codoșul vorbea, vorbea: - Bă, voi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întâi pe Paraschiv 1-a luat în focuri: - Cum îți zice, tolomacule? - Da tu cine-oi fi? Nepotul lui Zmeu? se supără cel tânăr. Nu prea se vedea bine. Celula era lungă și întunecoasă. Într-un zid ardea o lampă chioară. Pușcăriașii cei vechi au înghețat. Nou-lvenit nu le știa obiceiurile. Gheorghe 1-a tras de mână. Vătaful s-a dat jos la ei. Se făcuse liniște. Nu mai mișca unul. - Puișorule, tu n-ai mai fost pe la pension, se vede
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
prezentul, existența, lumea vie cu mișcarea, freamătul interior și diversitatea ei uluitoare. E o senzație unică, stranie, tulbure și tulburătoare. În fine... Și când căutam un lucru anume, și când răsfoiam rutinier documente de arhivă, eram urmărit de un noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce, un instinct secundar, o pornire irațională, febrilă, ca un puseu sexual, aproape - declanșa câteodată Înlăuntrul meu o stare de excitație, de violentă incandescență a simțurilor, și atunci știam că sunt În apropierea prăzii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-o direct într-acolo. Cum peste drum era „Katanga“, am traversat și am intrat să ne mai dezmeticim cu o cafea. Nu mergeau totuși cafelele înainte de masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat. La „Podgoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din prostia țiganului, uite-l cum îi dă miarul babei cu papornița, de și-ar pune mintea cu ei, în trei clipite i-ar rade, mai râde puțin când vede cum Zanzibaria se ferește să n-o pocnească Pișcot ăl chior, femeia se agață de brațul lui, șantieristul dă să-l pocnească p-ăla, femeia se lipește de spatele lui, îi simte țâțele sfredelindu-l, „d-alea țapene“, tresaltă șantieristu’, „mamă, să fie ca acu’ cu mine col’șa la tufănele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ușor aplecat spre dreapta, cu litere mari, rotunde, egale îmi spunea să sun la doamna Petricius. „Sună, Simioane. Curaj!“, mă îndemna petecul acela de hârtie pe care tot răsucindu-l și întorcându-l de pe o parte pe alta, în lumina chioară de pe holul ducând spre apartamentul doamnei Petricius, îl pipăiam tremurând, toropit de triste nedumeriri, de parcă mi-aș fi găsit atunci sufletul, văzându-l pentru întâiași dată, îl țineam între degete și nu știam ce să fac: să-l mototolesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prieten al meu. Râse ca de o glumă bună: îmi zice "tembelul", dar știu că n-o gândește cu adevărat. Pricepi? ― Bineînțeles. Lucrară un timp în tăcere. Își scoseseră cămășile. Sudoarea le lustruise torsurile goale, păreau turnați în bronz, lumina chioară de mucegai învăluia totul într-un abur umed. Scarlat trăi pentru câteva clipe un sentiment acut de ireal, imaginile se diluau. Dascălu îl atinse cu degetul. Zâmbea cu ochi strălucitori, iar trăsăturile destinse își pierduseră linia bruscă. ― Nu-mi place
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-n jos. La miezul nopții aude el un vuet strașnic. Aceea era balta drăcească, venea dracii și da poronci noaptea. Vine dracul cel mai mare, se pune călare pe covată (Scaraoțchi). Ș-o șuerat strașnic ș-o venit draci șchiopi, chiori, ș-o-nceput să-ntrebe Scaraoțchi ce trebi au făcut ei? - Eu am întărtat trei băieți, că doar s-or ucide unul dintr-înșii. Păcatul mare c-o venit finul lu-D-zeu și le-o luat. - Da tu? - Eu am întărtat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mai era posibil să le deosebești în confuzia traficului pe acelea care veneau de cele care erau deja acolo. Prim-ministrul îl sună pe președinte, o conversație expeditivă, nu mult mai mult decât felicitări reciproce, Oamenii ăștia au apă chioară în vene, își permise șeful statului să-și exprime disprețul, dacă eram eu într-una dintre acele mașini vă jur că aruncam în aer câte bariere mi-ar fi fost puse în față, Bine că sunteți președinte, bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
domnule comisar, Cum ați aflat atunci că era vorba de o prostituată, După felul de a fi, felul ei de a fi nu înșela, Ah, da, felul de a fi nu înșală niciodată, continuați, Mai era un bătrân care era chior de un ochi și purta o legătură neagră și care, după aceea, s-a mutat cu ea, Cu care ea, Cu prostituata, Și au fost fericiți, Despre asta nu știu nimic, Ceva trebuie să știți, Pe durata anului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Iluzie a dumneavoastră, Nu, domnule comisar, de acum încolo știu că un ochi vede mai bine decât doi, pentru că, neavându-l pe celălalt ca să-l ajute, trebuie să facă toată treaba, Poate de aceea se spune că în țara orbilor chiorul e împărat, Poate, domnule comisar, Continuați, mai departe, Când a tăcut ea, a luat cuvântul el, și spuse că nu credea că motivul vizitei mele, aceasta a fost expresia pe care a folosit-o, ar consta în cercetarea cauzelor unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cel care țipa mai tare era conu Costache Boerescu, care-i trimisese vorbă să vină. Ce-o mai fi și când o da ochii cu el! Sigur că portmoneul n-avea cum să fi ieșit la suprafață, vidanjorii veniseră - noroc chior - chiar în aceeași zi, așa că i se putea face și percheziție, acum era curat totul, numai cugetul nu i se liniștea și parcă prinsese un miros. Iar calul, Murguțu, a-nceput să șchioapete prin păcătoasa asta de ceață, iar șchiopătatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pârâi oasele ca sub șenila tancului! repeta de mai multe ori unul dintre ei. Mai bine puneți pofta-n cui! Îi replică un altul din imediata lui apropiere. Asta nu-i de nasul tău. Ție îți trebuie una șchioapă sau chioară, să nu te vadă cât de sluțit ești! Aia din dreapta mi se potrivește mie ca o mănușă. Mă învoiesc de la căpitan și mă duc s-o cer de nevastă! Glume de acestea, precum și altele mult mai deochiate se făceau cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
apropiat, au tresărit înmărmuriți. Vai! Cereșetoarea a născut. Unde? Aici, pe lespedea de piatră. Au telefonat la 112. A sosit, de îndată, un echipaj sanitaroplițienesc. Au dus, și lehuza și nou-născuta, la maternitate. Lumea, auzind, s-a cutremurat. Norocul cel chior În sfârșit, a sosit momentul în care badea Hâncu Gherasim și-a văzut visul cu ochii. Avea, acuși, cincizeci de ani, și, întreaga viață, trăită până în prezent, nu și-a visat, altceva, decât să câștige o sumă foarte mare de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe-un copil neajutorat, și-l înghesuie într-o mașină, la întâmplare, pe care o expediază la spital. Eu merg acasă, ascund banii și te ajung rapid. Un polițai, din trupa sosită instantaneu, o întrebă: ce s-a întâmplat? Ești chior? Nu vezi? Au vrut să ne fure banii nunții. Cine? De unde vrei să știu, mintosule?! Urcă în mașina care o aștepta, cu portiera deschisă, și plecă acasă. Polițaii urcă în mașina lor, și dispar, în căutarea acului din carul cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sat înapoiat, de ultimă speță. Două ulicioare neasfaltate îl străbăteau de la un cap la celălalt: strada Râului și strada Muntelui, având amândouă drept rădăcină comună dreptunghiulara Piață Francisco de Orellana, în mijlocul căreia se înălța figura în piatră, roasă, a descoperitorului chior al Amazonului. În realitate, pentru cei de prin partea locului, piața era doar „Piața“, căci nimeni nu și l-a amintit vreodată pe Orellana, nici pe sfântul căruia îi purta numele. În „Piață“, se înălțau palatul guvernatorului, Primăria, Comandamentul militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]