1,195 matches
-
Culturală română și Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, apărută la 15 iunie 1990 la Chișinău, lunar. Ea își propune să încurajeze „noi descoperiri și interpretări moderne ale creației eminesciene” - la ea colaborând și: Grigore Vieru, Valeriu Matei, Mihai Cimpoi, Ana Blandiana, Dan Verona, Ion Vătămanu, Haralambie Țugui, Al. Piru, Vasile Levischi, Vlad Bâtcă, Horia Bădescu. „Buletinul „Mihai Eminescu”, care de 14 ani publică documente, studii etc. în legătură cu lămurirea vieții și operei marelui nostru poet, a apărut într-o nouă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
care, dacă le zgândări puțin orgoliul artistic nămolos, sunt în stare să comită gesturi de caritate: sponsorizează editarea unei cărți sau plătesc câteva chefuri pentru scriitorii (presupuși adevărați) care „i-au recunoscut”. Câte asemenea duioase situații a înregistrat „grădina lui Cimpoi” de la Uniunea Scriitorilor?... E cald și mulți și-au scos încălțările, inclusiv gazdele, îndemnați probabil și de covorul verde-închis al ierbii. Bem o bere locală, „organică, tare și hrănitoare”, cum ni se spune, sugerându-ni-se discret să nu exagerăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dragoste a Ancuței de altădată și a celei de acum etc. Istoria cu Gheorghe Leondari, care a omorât pe frate-său: hoțul Haralamb Leondari Duca-Vodă cel bătrân și baba care l-a blăstămat.Dediu și Cantemir Bătrânul. Muzicant orb din cimpoi, care cântă balade." Despre Istoria Zahariei Fântânarul (figurând în Hanu-Ancuței) detalii într-o notă de jurnal din 1926: "Fântânarul de la Hanul-Ancuței are o vărguță cu care descoperă izvoarele, locul cel mai bun de săpat o fântână. Pentru asta a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dragoste a Ancuței de altădată și a celei de acum etc. Istoria cu Gheorghe Leondari, care a omorât pe frate-său, hoțul Haralamb Leondari Duca-Vodă cel bătrân și baba care l-a blăstămat. Dediu și Cantemir Bătrânul. Muzicant orb din cimpoi, care cântă balade. Trage, mândro, cu bobii Trage, mândro, și-mi gâcește Frunza de ce-ngălbenește Omul de ce-mbătrânește. Bătăi și banditisme la morți pentru drepturile hulpii. Poveștile lui Zavodnicu. 1 Mai 1925 [NOTE DIVERSE]** [Cele mai vechi amintiri] Amintire dela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ș.a. Bulgar de origine, ca și poetul Teodor Nencev, Iacob Slavov, Chiril Cuțarov, Vladimir Cavarnali, ca poet „face figura eseian-maiacovskiană de dinamitard al erei și incendiator al zărilor, pe cât de insolită pe atât de linia poeziei basarabene și ardelene. ” (Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, ed. ARC, 1996). S-a născut la 10 august 1910 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi, Ucraina) și a decedat la 17 iulie 1966 la București. Vladimir Cavarnali s-a afirmat pe
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
bulgari în anii 30 ai secolului XX. Printre operele sale poetice menționez: - Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad 1939. - Poezii, București 1934. „Poet planetar, cu gesturi largi democratice în stil Whitman, Vladimir Cavarnali, cum apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este viforoasă, eruptivă, dominată de o imaginație, „aprigă” și „învolburată de enigme.” Cavaler al hiperbolei, poetul aleargă „în căruțe de foc
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
serviciul azi la ora 18. „Semnul convențional e la muncă 303”. Acest semn convențional, necorespunzând nici celui al sindicatului Atelierelor, nici celui profesional, considerăm telegrama apocrifă: Greva va continua. Tov. Florescu propune să se aleagă un comitet de acțiune. Tov. Cimpoi anunță formarea comitetului de acțiune format din toate ramurile lucrătorilor ceferiști. Aduce la cunoștința mulțimei, măsurile drastice ce s-au luat de unii șefi de... ”. [fragment lipsă - n. ns. S. P.] Intervențiile celor prezenți fac referire la condițiile grele în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de polo până la Richmond și New Gardens. Nu se putea [să avem] ciceroni mai gentili, discreți și inteligenți. La plecare, promiseserăm că anul viitor vom merge în sep tembrie la dânșii în Scoția să vizităm castelele și să auzim cântecul cimpoaielor ecosez după masa de seară... Anul viitor, doctorul Playfair era în pușcărie, la hard-labour, familia distrusă, casa ruinată! Toate acestea din cauza afecțiunii lui pentru o tânără femeie pe care o adusese pe lume cu 20 de ani mai înainte și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia etapă apare după anii 70, când se impun cercetători ca Ioana Em. Petrescu, Constantin Noica, Svetlana Paleologu Matta, Th. Codreanu, Mihai Cimpoi și, aș mai adăuga eu: George Munteanu, Edgar Papu, N. Georgescu, Marin Mincu apoi încă alții din valul cel mai recent al tinerilor critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu Popescu, Gheorghe Glodeanu, Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu, Dumitru Micu, Ioana Bot la drept vorbind, o serie de cronici în care sunt luate în analiză, pe-ndelete, cărțile acestora, alese după criterii aleatorii, totuși. În fine, cel de pe urmă capitol al cercetării are în vedere postumitatea culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de așteptare al generațiilor de cititori și cercetători din secolul acesta, al douăzeci și unulea, demonstrând actualitatea ideatică a unei opere fundamentale pentru cultura noastră, zămislită cu două secole mai înainte. INTERPRETĂRI DIDACTICE Mihai Rusu * Victor Crăciun * Tudor Nedelcea * Mihai Cimpoi METODICA PREDĂRII (Mihai Rusu) De modul în care opera lui Mihai Eminescu este predată în școală depinde, fără îndoială, în primul rând înțelegerea ei de către cititorul de azi. Lucru deloc lesnicios întrucât tinerele generații de cititori sunt mult prea ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
D. Popovici, D. Murărașu, Petru Caraman, Ion Rotaru, Ovidiu Vuia, Gh. Bulgăr, Ștefan Badea, I. Negoițescu, C.G. Ursu, Fănică N. Gheorghe etc., deopotrivă critici și istorici literari din Moldova, asupra cărora se impune a lua aminte în mod aparte: Mihai Cimpoi, Pavel Balmuș, C. Popovici (e adevărat, cu studii mai vechi, din 1959), M. Prepeliță, Dragoș Olaru, F. Cotelnic, Elena Țau, V. Coroban, V. Dolgau, Gh. Mazilu, Lucreția Bârlădeanu, B. Rabii, L. Ciobanu, L.I. Curuci, N. Dabija, Aurelia Silvestru, Ion C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sale, preluate după ediția Perpessicius, un studiu aferent acestuia, apoi texte referențiale de interpretare critică datorate unor D. Murărașu, G. Călinescu, I. Rotaru, D. Vatamaniuc, Gh. Bulgăr, C. Popovici, H. Corbu, A.O. Nedelcea, V. Crăciun, Gh. Florea și Mihai Cimpoi. Sunt preluate traducerile Doinei în limbile albaneză (Perikli Jorgoni și Kopi Kycyka), aromână (Ionel Zeană), engleză (Corneliu M. Popescu și Kurt W. Treptow), franceză (Elisabeta Isanos), germană (Konrad Richter), maghiară (Kibedi Sandor), olandeză (Gerard de Rideer), portugheză (Victor Buescu, Carlos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
astfel că Doina ca orice operă capitală "viața ei nu a putut fi curmată prin decizii arbitrare, de moment, servind interese străine de neam și de cultură. Pentru că Doina reprezintă o secvență de luptă pentru durata românității". DICȚIONAR ENCICLOPEDIC (Mihai Cimpoi) Unul dintre cercetătorii cei mai consecvenți în comentarea și interpretarea critică a operei și vieții lui Mihai Eminescu este Mihai Cimpoi, autor a numeroase studii și volume publicate de-a lungul anilor (Căderea în sus a Luceafărului, 1993; Narcis și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
străine de neam și de cultură. Pentru că Doina reprezintă o secvență de luptă pentru durata românității". DICȚIONAR ENCICLOPEDIC (Mihai Cimpoi) Unul dintre cercetătorii cei mai consecvenți în comentarea și interpretarea critică a operei și vieții lui Mihai Eminescu este Mihai Cimpoi, autor a numeroase studii și volume publicate de-a lungul anilor (Căderea în sus a Luceafărului, 1993; Narcis și Hyperion, 1979; Spre un nou Eminescu, 1993; Mă topesc în flăcări, 1999 etc.), ambiționând o cuprindere cât mai vastă și cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
încă de la începuturi, impunându-se ca o realizare unică în literatura noastră, atât prin dimensiunea abordării cât și prin capacitatea de a cuprinde, în puține (totuși!) pagini, un material de o vastitate impresionantă. Dicționarul pe care îl realizează astfel Mihai Cimpoi nu este doar o simplă glosare de date și informații (este și așa ceva, evident, urmând regula de alcătuire a unor asemenea instrumente de lucru) cât, mai ales, o interpretare personală, tematologică, adesea polemică, a creației eminesciene, făcând trimiteri de substanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-se doar momentele semnificative ale evoluției acesteia. Urmează apoi un Portret-sinteză, ce-l încadrează pe poet în mediul existențialității sale și mai ales în circuitul amplu al mișcărilor ideatice universale, la care vibrează. "Eminescu ține să precizeze, oarecum concluziv, Mihai Cimpoi nu este propriu-zis "un ultim romantic" european, cum s-a zis, așezat la coada unui mare curent poetic, ci este un poet care reformulează dintr-o perspectivă proprie miturile romantismului în pragul modernității și le îmbogățește ca experiență culturală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Capitolul acesta este unul dintre cele mai ample și mai mult exemplificatoare în privința contribuției estetice a lui Eminescu, pe toate planurile angajamentului său literar, de la poezie la articolul de ziar și de la proză la teatru. "Ambiția lui Eminescu punctează M. Cimpoi este să reflecte creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească [...] are ceea ce se numește o viziune asupra lumii și o poziție clară în privința societății românești [...]. Are toate motivele să apere ceea ce el consideră a fi durabil și sănătos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai apoi, patronimul Iminovici, parcurs până în 1907 când se înregistrează moartea Anei Eminovici, sora căminarului, tatăl poetului, ultima persoană în descendență directă a familie). Un capitol interesant este și următorul, cel consacrat creionării Anturajelor poetului (Cernăuți-Viena-Berlin-Iași-București). Discuție incisivă susține Mihai Cimpoi în subcapitolul intitulat Mitul Eminescu ("e un mit ce crește piramidal pe baza personalității puse sub semnul deplinătății culturale"), dedus de către unii comentatori după decalcul coordonatei esențiale a mitului romantic al Tânărului Geniu. O percepție prea puțin satisfăcătoare pentru Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în subcapitolul intitulat Mitul Eminescu ("e un mit ce crește piramidal pe baza personalității puse sub semnul deplinătății culturale"), dedus de către unii comentatori după decalcul coordonatei esențiale a mitului romantic al Tânărului Geniu. O percepție prea puțin satisfăcătoare pentru Mihai Cimpoi care consideră, expunând argumente demne de luat în seamă, că "Eminescu preschimbă evenimentele conjuncturale în destin, dând vieții sale o redirecționare originală, valorizând toate însușirile sufletești cu care l-a înzestrat natura, astfel ca să le transforme "în cultură, plăsmuire vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Peste Moartea civilă a scriitorului se trece relativ în grabă, considerându-se că nu trebuie luate prea în serios ipotezele lansate de câțiva pătimași adulatori, care dau vina pe "masoneria și conjunctura politică europeană", pentru care gazetarul devenise incomod. Mihai Cimpoi rămâne la opinia, devenită de-acum clasică, conform căreia "sunt indiscutabil greșite diagnosticările bolii (lues, alienație mintală, paralizie generală) și a fost contraindicat tratamentul cu mercur". Încadrarea unui scriitor într-un curent, într-o mișcare artistică, într-o școală sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mintală, paralizie generală) și a fost contraindicat tratamentul cu mercur". Încadrarea unui scriitor într-un curent, într-o mișcare artistică, într-o școală sau grup de creatori uniți prin idee, într-o... generație, ține de convenționalitate, e de părere Mihai Cimpoi și pe această linie își conduce discursul critic în secțiunea Integrări tipologice și categoriale. Eminescu este în bună măsură un clasic ("Clasicitatea eminesciană se identifică azi cu canonicitatea"); coordonatele acestei apartenențe sunt expuse în subcapitolul intitulat Clasicismul. La fel sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Un alt catalog, de Păsări, plante, copaci și animale mitice completează universul abordărilor mitologice ale poetului. Filosofia lui Eminescu nu o găsim în tratate, dar ea răzbate de pretutindeni, încorporată în operă: "Dacă privim opera eminesciană în ansamblu comentează Mihai Cimpoi unele din poemele și nuvelele sale sau chiar în articolele publicistice având formă de dezbatere filosofică (Immanuel Kant este chiar prototipul bătrânului dascăl din Scrisoarea I și personaj-referent în Archaeus), găsim o implicată sau explicită situare în problematicitate sau ridicare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
felul acesta contradicțiile anulându-se una pe alta". Poetul nostru, în postură de filosof, recurge la această procedură numită de Heidegger "dialectică"". Cât privește Filosofia indiană, poetul a mers intuitiv spre ea, cunoscând sanscrita. În privința abordării chestiunilor de istorie, Mihai Cimpoi îl vede pe Eminescu "în calitatea sa de filosof al istoriei" iar Sociologia, abordată în articolele de ziar, în concepția lui Eminescu "este singura știință preocupată de interesele oamenilor, de esența acestora și de raporturile între ele într-un context
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Sociologia, abordată în articolele de ziar, în concepția lui Eminescu "este singura știință preocupată de interesele oamenilor, de esența acestora și de raporturile între ele într-un context social dat". În ceea ce privește abordarea chestiunilor de Economie politică, Eminescu, ne asigură Mihai Cimpoi, "eminescianizează și în acest domeniu, luând din tratate tot ce "îi convine", adică "tot ce e sănătos ca idee", conform orientărilor sale doctrinare și imperative în studiul sociologic al realităților românești". La rândul său, Religia, e considerată în sensul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]