1,245 matches
-
neutri se face exclusiv pe baz ciocnirilor între particulele de fluid. Modelul unifluid (sau magnetohidrodinamic) este folosit pentru studiul fenomenelor lent variabile în timp. Plasma va fi descrisă de parametri ce însumează mărimile fizice asociate fluidelor electronic și ionic. Modelul cinetic se aplică în cazul în care vitezele particulelor nu pot fi descrise de o funcție de distribuție maxwelliană. Calculul distribuțiilor se face cu ajutorul ecuației Maxwell-Boltzmann. Reprezentarea funcției formula 33 se face în spațiul fazelor, un spațiu cu șase dimensiuni, având drept coordonate
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
lui Maxwell a vitezelor moleculelor unui gaz perfect concordă remarcabil cu constatările experimentale făcute pentru condiții fizice obișnuite, ea nu mai este valabilă la densități mari (ceea ce corespunde fie unor presiuni mari, fie unor temperaturi extrem de scăzute), când ipotezele teoriei cinetice clasice nu mai sunt valabile. Pentru aceste domenii, descrierea comportamentului gazului se poate face folosind distribuțiile de viteză bazate pe principiile mecanicii cuantice, adică distribuțiile Fermi-Dirac și Bose-Einstein. Distribuțiile cuantice concordă bine cu distribuția lui Maxwell în domeniul clasic (adică
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
sunt îndeplinite postulatele gazului perfect și mișcarea moleculelor punctuale se supun exclusiv legilor mecanicii newtoniene. Pornind de la legile dinamicii care guvernează mișcarea moleculelor, prin folosirea unor metode matematice de mediere statistică a parametrilor cinematici și dinamici (viteză, impuls, forță, energie cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii gazului ideal. Studiul gazului perfect clasic a fost dezvoltat de către Ludwig Boltzmann în cadrul teoriei cinetice a gazelor. Relațiile matematice pe care această teorie o stabilește explică în mare măsură legătura dintre parametri macroscopici
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
moleculelor, prin folosirea unor metode matematice de mediere statistică a parametrilor cinematici și dinamici (viteză, impuls, forță, energie cinetică, etc) ai moleculelor, se deduc legile termodinamicii gazului ideal. Studiul gazului perfect clasic a fost dezvoltat de către Ludwig Boltzmann în cadrul teoriei cinetice a gazelor. Relațiile matematice pe care această teorie o stabilește explică în mare măsură legătura dintre parametri macroscopici (presiune, temperatură, energie internă, etc.) ai unui sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
matematice pe care această teorie o stabilește explică în mare măsură legătura dintre parametri macroscopici (presiune, temperatură, energie internă, etc.) ai unui sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei, viteza medie, energia cinetică medie, etc.) Modelul gazului perfect clasic nu ține cont de efecte relativiste sau de caracterul cuantic al particulelor constituente. Acest aspect limitează aplicabilitatea modelului, în sensul că rezultatele teoriei cinetice a gazului ideal nu mai sunt în concordanță cu observațiile
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei, viteza medie, energia cinetică medie, etc.) Modelul gazului perfect clasic nu ține cont de efecte relativiste sau de caracterul cuantic al particulelor constituente. Acest aspect limitează aplicabilitatea modelului, în sensul că rezultatele teoriei cinetice a gazului ideal nu mai sunt în concordanță cu observațiile empirice pentru domenii de temperaturi foarte joase sau foarte înalte și nici pentru presiuni foarte mari. De asemenea, modelul nu poate fi aplicat sistemelor de particule la care efectele cuantice
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
numărul de moli, și ținând cont că constanta Boltzmann este formula 29 se obține dependența temperaturii de viteza medie pătratică: formula 30 iar energia sistemului devine: formula 31 În limitele în care este admisibil modelul gazului perfect temperatura este direct proporțională cu energia cinetică medie a unei molecule, respectiv cu energia sistemului, energie care depinde "numai" de temperatură. În teoria gazului perfect fiecare moleculă considerată punctuală se poate mișca în trei direcții (corespunzătoare celor trei dimensiuni ale spațiului), deci are formula 32 "grade de libertate
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
ocupat de un amestec de gaz este egal cu suma volumelor parțiale ocupate de gazele componente, considerate la presiunea și temperatura amestecului:formula 49. Fie un amestec de "formula 50" gaze perfecte care ocupă volumul formula 51, având fiecare formula 52 molecule de energie cinetică medie formula 53 , aflate la temperatura formula 54. Din calcule, folosind forma microscopică a ecuației de stare termice, rezultă că presiunea totală exercitată de amestecul de gaze perfecte este: formula 55 iar presiunea parțială a componentei "k" este: formula 56 înlocuind expresia presiunii parțiale
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
în relația presiunii totale, se obține: formula 57 adică un amestec de gaze perfecte respectă legea lui Dalton. Similar legii lui Dalton, se consideră un amestec de "formula 50" gaze perfecte care ocupă fiecare un volum formula 59, având formula 60 molecule de energie cinetică medie formula 53 , aflate la aceeași temperatură formula 54 și presiune formula 63. Folosind forma microscopică a ecuației de stare termice, rezultă că volumul total ocupat de amestecul de gaze perfecte este: formula 64 volumul parțial al componentei "k" este: formula 65 înlocuind expresia volumului
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
formula 59 este independentă de observator. Pentru viteze mult mai mici decât a luminii, γ poate fi aproximat folosind o dezvoltare în serie Taylor din care rezultă Eliminând primul termen din expresia energiei, aceste formule sunt exact definițiile standard ale energiei cinetice și impulsului. Așa și trebuie să fie, deoarece mecanica newtoniană este o aproximație a relativității restrânse pentru viteze mici. Privind formula de mai sus, a energiei, se vede că atunci când un obiect este în repaus (v = 0 și γ = 1
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
v = 0 și γ = 1) rămâne o energie diferită de zero: Această energie este denumită "energia stării de repaus". Energia stării de repaus nu cauzează niciun conflict cu teoria newtoniană deoarece este constantă și, din punctul de vedere al energiei cinetice, doar diferențele de energie au semnificație. Interpretând această formulă, se poate concluziona că în teoria relativității "masa este doar o altă formă a energiei". În 1927 Einstein a făcut următoarea remarcă privind relativitatea restrânsă: "În această teorie, masa nu este
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
din puterea electrică produsă în lume este generată cu ajutorul turbinelor cu abur. Aburul, cu presiune și temperatură ridicată este destins în "paletele statorului", numite și "ajutaje", până la o presiune mai mică. Energia aburului, caracterizată prin entalpie este transformată în energie cinetică. Aburului cu viteză mare i se schimbă direcția de curgere cu ajutorul unor "palete", rezultând o forță care acționează asupra paletelor, forță care creează un moment asupra rotorului. Acesta se rotește cu o anumită viteză unghiulară, livrând la cuplă putere sub
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
Laval), a căror secțiune scade până la o valoare minimă, în care secțiune se atinge viteza sunetului, iar in continuare secțiunea crește, viteza crescând în continuare până la valoarea dorită, de fapt cea corespunzătoare secțiunii canalului. Paletele sunt piesele care transformă energia cinetică a aburului în energie mecanică. Ele sunt formate dintr-o parte activă, "lama paletei" și o parte de fixare pe disc (la turbinele cu acțiune), respectiv tambur (la cele cu reacțiune), "piciorul paletei". Lama paletei servește pentru schimbarea direcției aburului
Turbină cu abur () [Corola-website/Science/310232_a_311561]
-
de eliberare" pentru un corp ceresc este viteza pe care trebuie să o aibă inițial un corp de probă pentru ca acesta să iasă din câmpul gravitațional al acelui corp ceresc. Mai exact, viteza de eliberare este viteza la care energia cinetică a unui corp de probă este egală cu lucrul mecanic efectuat de atracția gravitațională a corpului ceresc asupra corpului de probă atunci când corpul de probă se deplasează din punctul considerat (de obicei de pe suprafața corpului ceresc) până la infinit. Presupunând un
Viteză cosmică () [Corola-website/Science/310278_a_311607]
-
se consideră media energiei interne într-un timp suficient de lung pentru a permite definirea unei stări statistice. Energia latentă este partea de energie internă datorită topirii, vaporizării sau sublimării substanțelor. Energia termică este partea de energie internă datorită energiei cinetice de translație, rotație și vibrație a moleculelor, de translație a electronilor și de spin a electronilor și a nucleelor. Energia termică include energia latentă. Energie chimică este partea de energie internă datorită forțelor intramoleculare. Energia nucleară este partea de energie
Energie internă () [Corola-website/Science/309049_a_310378]
-
unei conducte se exercită presiunea statică a fluidului care curge prin ea. Presiunea dinamică , notată de obicei "p" este presiunea suplimentară a unui fluid care s-ar lovi de o suprafață și ar fi obligat să-și consume complet energia cinetică. Ea se exprimă prin relația: unde "ρ" este densitatea fluidului, în kg/m, "v" este viteza, în m/s. Presiunea de stagnare este presiunea pe care ar exercita-o un fluid în mișcare dacă ar fi forțat să se oprească
Presiune () [Corola-website/Science/309080_a_310409]
-
E=mc² exprimă transformarea (conversia) masei în energie în diverse reacții nucleare. În realitate, energia este prezentă în cantitate egală înainte și după transformare, doar sub forme diferite (energia legăturilor dintre componentele nucleului, în starea inițială, față de energie termică - energie cinetică a moleculelor - și energia radiației produse, în faza finală). De asemenea, masa se păstrează, doar forma ei de manifestare (substanță față de câmp) se modifică.
Echivalență masă–energie () [Corola-website/Science/310672_a_312001]
-
prealabilă. De asemenea, gazele care conțin praf trebuie în prealabil desprăfuite. Rolul "turbinei" este de a realiza destinderea agentului termic (de obicei gaze de ardere), realizând transformarea 3 - 4 din ciclul Joule. Turbina transformă entalpia a gazelor întâi în energie cinetică, prin accelerarea prin destindere a agentului termic și transformarea de către palete a acestei energii în lucru mecanic, transmis discurilor turbinei și apoi arborelui. Piesele esențiale sunt "ajutajele turbinei" (a nu se confunda cu ajutajul unui turboreactor) și "paletele", piese supuse
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
de cameră de ardere îl joacă un motor cu combustie internă. Scopul nu este producerea de energie, ci alimentarea motorului cu aer comprimat, ceea ce duce la creșterea puterii și randamentului termic al motorului. Turbina (în figură cu roșu) recuperează energia cinetică a gazelor evacuate din motor și o folosește la antrenarea compresorului (în figură cu albastru). La aceste turbine nu se pune problema greutății sau spațiului, așa că ele pot beneficia de cele mai complexe scheme termice în vederea creșterii randamentului, dispun de
Turbină cu gaze () [Corola-website/Science/309405_a_310734]
-
în rotație, și introducând anumite concepte specifice, cum ar fi ergosfera). Cu ajutorul geometriei globale, studiile ulterioare au arătat proprietăți mai generale ale găurilor negre. În ansamblu, ele sunt obiecte cosmice relativ simple, caracterizate prin unsprezece parametri, reprezentând energia, impulsul, momentul cinetic, poziția în timp și sarcina electrică. Aceasta este arătată de teorema unicității găurilor negre: nu există atribute distinctive diferite de la o gaură neagră la alte. Indiferent de complexitatea unui obiect care se transformă într-o gaură neagră, obiectul rezultat (după ce
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
totală a sistemului energia transportată spre infinit de undele gravitaționale, rezultatul este așa-numita masă Bondi. Ca și în fizica clasică, se poate arăta că aceste mase sunt mărimi pozitiv definite. Alte definiții globale corespunzătoare există pentru impuls și moment cinetic. Au existat o serie de alte încercări pentru definirea unor mărimi "cvasilocale", cum ar fi masa unui sistem izolat definită numai pe baza cantităților determinate într-o regiune finită de spațiu în care se află sistemul respectiv, în speranța de
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
energia formula 44 a particulei, iar impulsul formula 45 este un număr de undă formula 46. Datorită relativității speciale, acestea nu sunt două ipoteze separate: Energia totală este aceeași funcție de impuls și poziție ca în mecanica clasică: unde primul termen formula 49 este energia cinetică, iar cel de-al doilea formula 50 este energia potențială. Schrödinger cere ca pachetul de unde din poziția x cu numărul de undă k să se miște în lungul traiectoriei determinate de legile lui Newton, în limita în care lungimea de undă
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
cea imaginară au stări fundamentale separate, asftel că nu pierdem din generalitate presupunând că formula 57 este reală. Presupunem acum, prin contradicție, că formula 29 schimbă de semn. Definim pe formula 96 ca valoare absolută a funcției formula 57: Integrala potențialului și a energiei cinetice pentu formula 99 este egală cu formula 57, exceptând cazul în care formula 99 are un nod acolo unde formula 57 schimbă de semn. Expresia energiei cinetice integrată prin părți, este suma pătratelor marimii gradientului și este întotdeauna posibil să înconjutăm nodul în așa
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
schimbă de semn. Definim pe formula 96 ca valoare absolută a funcției formula 57: Integrala potențialului și a energiei cinetice pentu formula 99 este egală cu formula 57, exceptând cazul în care formula 99 are un nod acolo unde formula 57 schimbă de semn. Expresia energiei cinetice integrată prin părți, este suma pătratelor marimii gradientului și este întotdeauna posibil să înconjutăm nodul în așa fel încât gradientul să devină mai mic în fiecare punct, astfel că energia cinetică se diminuează. Acest lucru demonstrează că starea fundamentală este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
nod acolo unde formula 57 schimbă de semn. Expresia energiei cinetice integrată prin părți, este suma pătratelor marimii gradientului și este întotdeauna posibil să înconjutăm nodul în așa fel încât gradientul să devină mai mic în fiecare punct, astfel că energia cinetică se diminuează. Acest lucru demonstrează că starea fundamentală este nedegenerată. Dacă există două stări fundamentale formula 103 și formula 104 neproporționale și amândouă pozitive, atunci, o combinație liniară a celor două încă reprezintă o stare fundamentală, dar combinația lor poate fi făcută
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]