2,296 matches
-
voi supără și ținînd-o și dîndu-ți-o: cuprinsul ei, după cît am înțeles, este condamnabil. GLOUCESTER: Să vedem, să vedem. EDMUND: Nădăjduiesc, spre-ndreptățirea fratelui meu, ca a scris-o doar ca o încercare sau probare a virtuții mele. GLOUCESTER (Citește): "Aceasta cinstire și închinare în fața bătrîneții ne amăraște lumea în anii cei mai frumoși, ne ține averile departe de noi pînă cînd bătrînețea noastră nu se mai poate bucura de ele. Încep să găsesc o sclavie prosteasca și prea îngăduitoare în asuprirea
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
deci un tip feminin radical opus cloroticei Mili, tipul femeii nesățioase, născută cu o teribilă, pătimașă poftă de viață și de toate plăcerile ei triviale. Lovinescu interpretează așadar polemic teoriile privind legile implacabile ale eredității, sugerând posibilitatea unei mai bune cinstiri a antecesorilor nu prin reproducerea mecanică a acelorași "gene", nu prin procreație, ci prin instituirea quijotescă a iluziei creatoare, care oferă omului libertatea de a reinventa trecutul și de a-și alege singur "strămoșii", "modelele" ideale. În consecință, Mili cinstește
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cursul vieții la care trebuie să mă supun. Acum , mamă și tată, vă spun cu pioșenie, odihnițivă în pace și așteptați mă căci nu mai e mult până când voi veni să mă alătur vouă ... Mărioara BURAGA Vaslui 24 decembrie 2008 CINSTIRE LOR Sunt onorată că am posibilitatea să scriu și eu câteva rânduri în această carte omagială închinată domnului profesor Costache Buraga și doamnei învățătoare Eugenia Buraga cărora, chiar și acum când ei nu mai sunt printre noi, le port un
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
te implor să înalți rugăciuni fierbinți, din toată inima pentru mine, ținând locul lui Felix!”. În felul acesta, Niceta reprezenta pe Felix, nu numai prin credința sa, ci și prin chipul sufletului, bucurându-se de aceeași dragoste și de aceeași cinstire din partea lui Paulin de Nola. Nu avem date precise în privința sfârșitului Sfântului Niceta. În anul 414 era încă în viață, fiind pomenit de episcopul Romei, Inocențiu I, într-o Scrisoare a sa. În Mineiul ortodox, la 15 septembrie, este pomenit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
închinare a Treimii, în timp (de la începuturile lumii până la sfârșit) și spațiu (ca Paraclet până la marginile pământului) după cuvântul Scripturii, care zice: „Duhul lui Dumnezeu a umplut pământul” (Înțelepciunea lui Solomon, 1, 7). Sfântul Niceta de Remesiana subliniază adesea că cinstirea ce i se aduce lui Dumnezeu în Biserică trebuie să fie aceeași pretutindeni. De exemplu, referindu-se la tradiția cântării în comun în biserică, marele ierarh sud-dunărean își informa credincioșii că „sunt unii, nu numai în părțile noastre, dar și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dumnezeu-Tatăl, creatorul lumii văzute și nevăzute, și creaturile Sale există o legătură intimă. Astfel, în prima parte a imnului Te Deum laudamus se înfățișează un grandios tablou al lumii văzute și nevăzute care aduce o neîntreruptă cântare de laudă și cinstire Tatălui ceresc: „Pe Tine, Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim. Pe Tine, veșnicule Părinte, tot pământul te cinstește... Pe Tine, Sfânta Biserică Te mărturisește pe întregul pământ, Tată al nesfârșitei măriri”. După cum reiese din aceste versuri, Sfântul Niceta
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Botez, ci în „toate celelalte chipuri”, după cum atestă tradiția dumnezeiască. Marele ierarh vorbește în special de trei însușiri ale Duhului Sfânt care au un rol deosebit în viața creștinilor și anume: bunătatea, vrednicia și însușirea de Paraclet (Mângâietor). După Niceta, cinstirea Sfântului Duh depășește granițele „oikumeniei creștine”, întrucât atâția cad cu fața la pământ, închinându-se Sfântului Duh și mărturisind bogăția duhovnicească a harului (I Corinteni 14, 24). Învățătura Sfântului Niceta despre Sfântul Duh este ortodoxă și unele din reflecțiile sale cu privire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de Dumnezeu și nevrednic de substanța aceluia, nu trebuia să se spună: Să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Din nou, dacă faptul de a fi Dumnezeu ar fi superior celui de a fi Domn, și mai vrednic de cinstire decât acesta, nu trebuia ca Fiul, după acei oameni, fiind inferior, să fie invocat cu un nume care îi aparține Tatălui, și chiar unul care ar fi propriu numai aceluia. Dar lucrurile nu stau așa, nu, nicidecum, întrucât nici Fiul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
fi cu totul absurd? Deci făcându-Se ca noi, nu înseamnă că va fi cândva ca noi, ca Unul ce-ar fi lepădat ceea ce-I este propriu, ci noi ne-am ridicat prin El mai presus de noi, depășind, prin cinstirea din partea Lui, măsura noastră, înălțându ne spre ceea ce e sus și deasupra noastră”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuv. IV, în PSB, vol. 40, p. 152-153) „... De dragul nostru, n-a ținut să rămână în demnități excelente și supreme
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
se poate cinsti Fiul fără Tatăl, și nici Tatăl fără Fiul. Dar nimeni nu poate cinsti pe Dumnezeu și pe Fiul lui Dumnezeu, decât în Hristos Cel unul născut Fiu al lui Dumnezeu, fiindcă nu poate avea Duhul Însuși al cinstirii lui Dumnezeu decât în Duhul lui Hristos, precum spune apostolul: Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duh, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos acela nu este al Lui. Și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a salutat solemn pe Teodosie, pe fiu însă nu l-a onorat cu același salut. Iar împăratul, crezând că Amfilohie a uitat, l-a poftit să-i dea salutul de rigoare. El însă spuse: Îi este de ajuns propria-i cinstire. Întristat, împăratul s-a gândit că afrontul adus fiului este o jignire pentru el însuși. Apoi prea înțeleptul Amfilohie i-a dezvăluit hotărârea intenției sale și a spus cu glas tare: Vezi, împărate, cum nu poți admite să se aducă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
adică pe Fiul, iar de Fiul ne ridicăm cu mintea la Tatăl, a Cărui imagine și pecete este Fiul”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 26, în PSB, vol. 12, p. 78) „Slăvire veșnică și laudă Tatălui. Veșnică cinstire asemeni Fiului, Cu Duhul Sfânt în biruința slăvilor, Cum fost-a veșnic și în veacul vecilor”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Imnuri, LXXXI — În vreme de război, în PSB, vol. 53, p. 409) 97 ,,Dacă Duhul Sfânt ar fi îndepărtat de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
p. 165) 104 „... sfântă ... Biserică ...” „Dacă prin sfințenie se înțelege și Dumnezeu Însuși și se înțelege și clădirea înălțată în cinstea Lui, cum să nu numim în chip propriu sfințenia Biserica lui Dumnezeu, care este sfântă și-i ridicată spre cinstirea lui Dumnezeu pe temeiul cunoașterii Lui, care nu-i zidită cu o tehnică obișnuită, nici împodobită de mâna unui șarlatan, ci-i făcută templu prin voința lui Dumnezeu? Eu nu numesc biserică locul, ci adunarea celor aleși. Adunarea celor aleși
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
însuși, luând "pulsul proverbelor", propune dezinvolt texte sapiențiale, un fel de glose: despre ethnos și ethos, despre timp ori despre frumusețile lumii. Cine gândește până la capăt / Se dezleagă de spaimă" (Pregătindu-mă de fericire). Ar trebui citat în special grupajul Cinstirea proverbelor, text în care fiecare dintre cele douăzeci de catrene inscripționând câte o normă de conduită participă la un cod general uman. Realitate de observat e consonanța tematică dintre sculptura mai vârstnicului Ion Irimescu și echivalențele în registru poetic la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din piele de câine și că „închidea în ea tenebrele lugubre ale nopții”. După unii teoreticieni, cuvântul latinesc persona („mască”) ar fi derivat din etruscul Phersu, echivalent al grecescului Perseu. Phersu este purtătorul de mască în ritualul funebru organizat întru cinstirea unui defunct. Masca figurează astfel spiritul celui mort și, în dansul ritual, cel ce o poartă mimează și actualizează puterile subpământene, după cum Persefona, prin masca lui Gorgo a cărei stăpână este, supraveghează ea însăși lumea Infernului, ținuturile lui Hades. Un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Aufidius își pune piciorul pe cadavrul lui, așa cum l-ar fi pus pe stârvul unui leu ucis la vânătoare. Și totuși trupul neînsuflețit al lui Coriolan nu va fi pângărit. În memoria lui va fi înălțat un monument, întru veșnică cinstire. Aici, sălbăticia își dezvăluie pe deplin ambivalența: ea poate fi atroce sau plină de noblețe. Fără îndoială că unul dintre cele mai dramatice momente ale piesei (în actul al doilea) este cel al întoarcerii acasă a lui Coriolan, cuceritorul cetății
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
mai mult cu cât corpul sacrificat al lui Alarbus va fi mutilat, batjocorit, pângărit. Așa se face că, încă de la sfârșitul primului act, sângele va cere sânge: Titus îl va jertfi pe propriul fiu, pe Mutius. Astfel, prin trecerea de la cinstirea „frumoasei morți” a eroului căzut în război și înmormântat după datină la monstruozitatea sfârtecării trupului dușmanului, se închide, prin ambivalența sângelui vărsat, ciclul ineluctabil al răzbunărilor. Într-o istorie lipsită de practica unui rit purificator, capabil să frâneze mecanismul tragic
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu minți (2); necredincios (2); nimic (2); nu (2); proces (2); promit (2); rău (2); sacru (2); sfînt (2); strîns (2); -; adeseori; adevărul; admirație; admite; angaja; angajare; asigură; bîrfe; blestema; pe bune; bunicii; buze; carte; cavaler; ceartă; certa; cetățenia română; cinstire; cinstit; a fi cinstit; cînd e nevoie; clar; claritate; companie; convingere; convins; corect; credința; cununie; curma; cuvinte urîte; cuvînt de onoare; a da cuvînt; a se ține de cuvînt; mă țin de cuvînt; a ține cuvîntul; a-și da cuvîntul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
au sârguit din secolul al IX-lea până în secolul al X-lea, astfel încât în secolul al XIV-lea, textul prelucrat de această familie va deveni textus receptus pentru ediția Ben Chayyim. Prestigiul textelor Ben Așer se datorează în mare parte cinstirii pe care au primit-o din partea cercetătorului medieval Maimonide. Cealaltă familie care au lucrat la vocalizarea textului biblic, urmând un model mai rigid, este cea a lui Ben Naftali. Sistemul introdus de familia lui Ben Naftali este mult mai consistent
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
evrei, fiecare dintre ele reprezentând tradiția unei localități sau a unei școli. Numărul manuscriselor samaritene pare să nu fi fost niciodată prea mare. Faptul că doar foarte puține dintre ele și-au găsit loc în bibliotecile europene trebuie pus în legătură cu cinstirea pe care o primeau din partea anumitor comunități 1. Cu toate acestea, nu trebuie exclusă posibilitatea unui număr mai mare de manuscrise, întrucât obiceiul iudaic de îngropare a manuscriselor greșite sau uzate nu a fost adoptat și de către samariteni. E. Robertson
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din vechiul calendar, a devenit iulie, iar în anul 8 î. d. Hr., Sextilis devine august, preamărindu-l pe împăratul Augustus. Calendarul roman, ca o ofrandă adusă divinităților fiecare lună primind numele unui zeu, Ianus, Marte etc. stabilea sărbătorile pentru cinstirea zeilor, chiar și anotimpurile fiind considerate etape din viața unor zei ai naturii care reînvie primăvara, se maturizează vara și toamna și mor iarna, în același timp cu natura, soarele însuși fiind considerat un zeu, sărbătorindu-i-se, anual, ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
contribuie din plin la revenirea Romaniei la democrație, după dezastrul comunist, prin activitatea pe care o desfășoară la nivel național și internațional. Din punct de vedere civic Alianța Civică Iași, care este o organizație nonguvernamentală înființată în noiembrie 1990, pentru cinstirea eroilor muncitori de la Brașov care s-au opus dictaturiii comuniste, cere președintelui să clarifice care dintre afirmații legată de acest subiect este adevărată și care falsă: cea făcută în Parlamentul Romaniei în ședința de condamnare a comunismului sau cea făcută
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cinstim memoria mamei noastre pentru felul în care ne-a crescut. Ne spunea admirativ că mama noastră ne-a crescut frumos trecând prin toate necazurile de care voi vorbi în cele ce urmează. Și acest lucru se vede și prin cinstirea pe care i-o aducem cu aceste pomeni creștinești, așa cum am apucat din generație în generație. Tatăl meu mi-a dat numele Servilia, nume ce apare într-un roman franțuzesc Fabiola, de inspirație teologică, după cum mi-apovestit el. Fabiola era o
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
după cum arată înscrisul de pe un Penticostar din anul 192414. Enoriașul Gh.Caraghiorghi donează acest Penticostar bisericii Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Ceamurlia de Sus la 11 martie 1933. Donarea unei cărți de cult bisericii arată atât credința donatorului dar și cinstirea pe care i-o face preotului care păstorește acea biserică. Dornic de perfecționare, în anul 1935, tatăl meu se inscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuți dar continuă să rămână preot în aceeași localitate. Și din această cauză cred că
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pentru majoritatea celor care și-au scris memoriile, închisoarea este dominată de ură, descrierile predominând în schingiuiri, torturi, umilințe, dimpotrivă, în cartea Binecuvântată fii, închisoare, suferința exorcizează răul, întărește spiritul și face bunătatea și solidaritatea posibile..” In același spirit al cinstirii martirilor închisorilor comuniste, pentru martirii cumplitei închisori de la Aiud se înalță mausoleul celor 7 cruci, ridicat prin contribuția celor “care au rămas”, pentru “cei care nu mai sunt” spre amintire “pentru cei care vin”. Părintele Justin Pârvu asigură aici slujire
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]