2,485 matches
-
să simt că am o bază în viață. Cel puțin, lasă-mă să mă mut aici în adevăratul sens al cuvântului. — Bine. Da, OK, făcui eu. Poți să te muți aici de-a binelea. Așa că a doua zi dimineața, când ciorile din parc își croncăneau încă foamea, am închiriat o furgonetă de la garajul din fostele grajduri și am pornit-o pufăind spre Earls Court, să adunăm lucrurile Selinei. Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urmă -, iar păsările coborau în zbor și se adunau în jurul lor. Erau mai multe păsări decât văzuse Vultur-în-Zbor în toată viața sa, păsări aparținând tuturor climatelor și având toate penajele pe care ți le-ai putea imagina, păsări comune, precum ciorile, și păsări pe care indianul nu le mai văzuse niciodată, cu ciocuri răsucite ciudat și forme stranii și toate se adunau în stoluri și zburau în sus, către vârful muntelui. Vultur-în-Zbor trebuia să-și ferească deseori fața de bătăile unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei încât mă întrebam cum îi putea deosebi unul de celălalt. Cei mai mulți erau supraponderali și nici unuia nu-i lipsea costumul - bleumarin închis sau gri - cu cravatele țepene, frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și jacheta din tweed gri șobolan. Cineva ar trebui să-l folosească pe Duggie ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
văd până hăt departe, dincolo de stejarii ăia de la Gomândău, dacă-i mai ții minte, sus pe deal, o lumină și o căldură de credeam că acuși-acuși am să mor. Și bătea inima în mine de spaimă, cum bătea inimile la ciorile alea de pă șpalierii armeanului de ducea via sus pă dealu’ Miresei. M-am rugat iar, am mai citit și Ectenia duplicată, am tras și o vozglașenie și, de-acum, hotărârea era luată. Mi se arătase calea, profesore, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia aceea prăbușită în tăcere. Departe, undeva spre fluviu, lătrau niște câini, a străin, a deznădejde, a capăt de speranțe și, poate, a prăbușire de timp. Eu tot încercasem să socotesc cam câte ciori erau pe spalierii viilor de la Azizian. Câteva zeci de rânduri de vie, pornind chiar din fața „Geamandurei“ și urcând pe dealul Miresei, până spre redișul de lângă antena releului de transmisiuni. Toamna târziu, până spre primăvară, veneau mii de ciori și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cam câte ciori erau pe spalierii viilor de la Azizian. Câteva zeci de rânduri de vie, pornind chiar din fața „Geamandurei“ și urcând pe dealul Miresei, până spre redișul de lângă antena releului de transmisiuni. Toamna târziu, până spre primăvară, veneau mii de ciori și se adunau pe sârmele spalierilor, una lângă alta, nemișcate, înghețate parcă, mute, cu privirile ațintite într-o singură direcție, spre locul de unde răsărea Soarele. Treceam pe lângă ele când veneam și plecam de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la cârciumă. Noaptea, mai ales, aveam impresia că le auzeam inimile ticăind, un infern de inimi bătând zvâcnit, surd, cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
perete, dar nu simți nici un fel de durere. Și atunci gândurile negre i se așezară pe umeri și pe creștet. Masterandul Își Întinse brațele În sus, căutând să ajungă cu degetele până-n tavan, unde se afla Înșurubată, În loc de bec, o cioară. Oliver scoase mai Întâi un cârârit, Încercând să se ridice În aer. Picioarele Îi prinseseră Între timp rădăcini pe linoleum, țintuindu-l de podea... Creștetul său acoperit cu pene de un galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu mai e nimic de făcut. Nu mai e nimic de făcut... „Mathilda, Mathilda, unde ai dispărut, Mathilda?! Ca un melc mă târăsc pe urmele tale... Unde ești?!” ...Zbor neliniștit de păsări. Dimineață. Seară. Și din nou dimineață. Țipete de ciori ce se așază și apoi Își iau zborul de pe cupolele bisericilor, de pe acoperișurile caselor năpădite de păr, lung, negru, cârlionțat. De hornuri, de pe copaci, de pe statuile acoperite de un mușchi verde... Clopot vuind greu Într-un aer vâscos. Mathilda, Mathilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
jumătate și dinăuntrul lui a dispărut orologiul care indica de departe ora exactă, iar fără el Întregul edificiu pare să n-aibă nici un Dumnezeu, sentimentul de mândrie locală persistă și călătorul admiră măcar cerul Înalt al Iașilor și stolurile de ciori ce se oglindesc În cele două laturi ale imobilului placate În termopan, contrastând cu partea centrală, rămasă În ruină, unde se oploșesc pisicile, și câinii, și „șobolanii străzii”, Înarmați cu pungi fumurii de aurolac, iar ca să-și uite tristețea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
parte evenimentele ce se derulaseră În toată această perioadă. Ținea minte că ieșise din casă dimineața, iar acum era aproape seară. Clădirile și trenurile Își Întindeau umbra peste șinele de cale ferată ce se intersectau Între ele. O mulțime de ciori fâlfîiau din aripi, așezându-se cârduri-cârduri pe acoperișurile vagoanelor de călători, dar și de mărfuri, cu vopseaua scorojită și ferestrele murdare sau sparte, abandonate pe liniile moarte, În care noaptea Își făceau culcuș copiii străzii și boshetarii cu fața puhavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o alta de culoare neagră, arată de toamna și acum Învăluită În aburi ușori. Băiatul deschise fereastra și simți În nări mirosul proaspăt de primăvară. Urmări cu privirea drumul de țară ce despărțea cele două tarlale și un cârd de ciori care-l survolau de-a curmezișul. Nu departe de terasamentul căii ferate drumul cobora Într-un fel de vâlcea (deasupra căreia aerul Încălzit de soarele puternic juca În ape) și putea fi văzut urcând din nou aproape de orizont pe lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Florinuța zise: Mamă, mă doare un dinte. Ia să vadă mama! Privind șiragul de dinți mărunți și rari, văzu că unul dintre ei se clatină. O să-ți cadă și atunci o să-l arunci pe casă și ai să-i cânți: „ cioară, cioară, ia un dinte de lapte și dă-mi unul de oțel! ” apoi îți va crește altul în locul lui, mai puternic și mai rezistent. Fetița asculta curioasă, cuibărindu-se în brațele mamei. Ei, Florinuța, mamă, dacă au început să-ți
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
zise: Mamă, mă doare un dinte. Ia să vadă mama! Privind șiragul de dinți mărunți și rari, văzu că unul dintre ei se clatină. O să-ți cadă și atunci o să-l arunci pe casă și ai să-i cânți: „ cioară, cioară, ia un dinte de lapte și dă-mi unul de oțel! ” apoi îți va crește altul în locul lui, mai puternic și mai rezistent. Fetița asculta curioasă, cuibărindu-se în brațele mamei. Ei, Florinuța, mamă, dacă au început să-ți cadă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
al XVIII-lea, a unor bejenari veniți din Galiția, care au format cătunul Ruși<footnote Gh.Enache, Belcești.Studiu monografic, I, Iași, 2007, p. 140. footnote>, precum și a supraviețuitorilor epidemiei de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea, de pe moșia Cioara, care s-au strămutat la est de sat, unde au întemeiat cătunul Ciorăni<footnote Ibidem, p. 138, 154. footnote>. Potrivit Condicii liuzilor, din anul 1803, în satul Belcești se aflau 95 birnici, 6 scutelnici și 11 bejenari, însumând 112 nume
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva galbeni. Ai, însă, grijă să nu mă superi! Că dacă aflu că nu au venit jandarii... - a sfârșit lotrul vorba, cu o privire mai puțin prietenoasă. ― Mă știi pe mine că umblu cu cioara vopsită? La mine una-i una și două îs mai multe. Da’ uite că Irinuța vine cu cele trebuitoare unui bărbat ca dumneata... Eu am să te las să mănânci în pace și te mai așteptăm să treci pe la noi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
împrăștiați de vântul învârtejit, oferindu-mi-se un autentic aspect autumnal hibernal. Nehotărâți încă să treacă la îmbrăcăminte groasă, ieșenii ieșiți în număr mic pe stradă merg grăbiți și zgribuliți spre treburile care i-au scos din casă. Stolurile de ciori, aceste prevestitoare de vreme rea, înscriu volte la mică înălțime, voind parcă să confirme prognozele sumbre ale meteorologilor privind iminenta înrăutățire și răcire a vremii în următoarele zile. Pe ecranul televizorului sunt înfățișate aspecte ale iernii, instalată temeinic în regiunile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cinci mile distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați să iasă din anonimat și să sară la bătaie. Haosul este susținut de diriginții cu măști și glugi, ca niște ciori negre zdrențăroase și de către monitori, niște sadici îmbrăcați în veste, care se animă subit la cel mai mic semn de nesupunere. Jonathan află curând că monitorii sunt adevărații stăpâni ai acestui univers și că el, ca elev nou, în clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nu înseamnă că nu știu că e un bărbat de care trebuie să mă tem. Se apropie seara. Cerul se întunecă. Frunzele copacilor devin negre, de parcă verdele ar fi fost stropit cu cerneală. Marginile norilor se încrețesc, închipuind forme felurite. Ciorile se întorc la cuiburile lor de pe crengile înalte, iar croncănitul lor ascuțit pare să anunțe că au avut o zi grea. Îi chem pe servitori și le spun că aș vrea să iau cina. Eunucii și doamnele de onoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dezamăgirea sa și a colegilor săi, cetățeni care scriu? Ar fi atunci siliți să devină cetățeni care rabdă, motiv care a aruncat de câteva ori Germania în cele mai grave convulsii pe care le-a cunoscut istoria modernă. SPERIETORI DE CIORI Am văzut zilele astea ceva foarte vesel în saloanele de ană "Apolo" de pe Calea Victoriei. Sculptură pop-art, dacă nu cumva mă înșel asupra denumirii. Era prezent mult tineret. Nu știu dacă aceste sperietori de ciori (fiindcă așa îmi păreau acele producțiuni
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a cunoscut istoria modernă. SPERIETORI DE CIORI Am văzut zilele astea ceva foarte vesel în saloanele de ană "Apolo" de pe Calea Victoriei. Sculptură pop-art, dacă nu cumva mă înșel asupra denumirii. Era prezent mult tineret. Nu știu dacă aceste sperietori de ciori (fiindcă așa îmi păreau acele producțiuni plastice expuse în salonul de jos, se puteau vedea și din stradă) erau sau nu pe placul cuiva, dar mie mi-au descrețit fruntea. Grotești, copilăresc sinistre, aceste întruchipări caraghioase, compuse din fier forjat
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe streșina zăplazului. Iarba pălită de brumă avea o coloare mohorîtă; totuși în ea se preumblau buburuze pîntecoase și gîndăcei multicolori. Soarele privea peste păduri, pe deasupra satului, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îmbătrânit În rele și incapabil de a face lucruri bune) - arbitrul, deci, acest ticălos pe care pământul Încă Îl rabdă, În loc să se crape și să-l Înghită, a dictat patru lovituri de pedeapsă Împotriva alor noștri. Cum se găinăța o cioară sau o vrabie În capul vreunui jucător din acel nenorocit de sat, cum arbitrul acorda penalti de parcă jucătorii noștri se făceau vinovați de micțiunile Înaripatelor. Ținem să-l Încredințăm pe acel limbric corupt că, atunci când ne vom deșerta noi mațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țintă după cum Îi poruncea, ascuns după vreun pom, vărul său cel scund. Lui Ectoraș Îi trebuise destulă vreme să priceapă că pornirile sale temerare erau luate În râs de către celălalt, care, după ce că-l făcea să arate ca o sperietoare de ciori, Îl mai și chinuia din vorbe când Încărcătura de alice vâjâia mult departe de țintă. Guguștiucii, chiar dacă era noapte, o porneau În zbor bezmetic la auzul pocniturii. Până la urmă mâncau ciulama de vânat de pe urma praștiei - la care vărul nu renunțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]