3,278 matches
-
minunat Dumniedzău ș-o dzâs catra ei: De-acu, voi să fiț ciobani la oile mele șî să vă fie numele jâieni!” De-aia nu-i oaie ca jâieneasca, nice cântec cum îi jâiana, nici n-or fost pe nicauri ciobani cum or fost jâienii. Ascultam uluit, cu pielea ca de găină. - Om fi noi narodz, da ne-o ales Dumniedzău să fim ciobani la oile lui. Oaia noastă-i sfântă, nu-i poate fi cioban orișâcine. Nu pot descrie ce-am
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
aia nu-i oaie ca jâieneasca, nice cântec cum îi jâiana, nici n-or fost pe nicauri ciobani cum or fost jâienii. Ascultam uluit, cu pielea ca de găină. - Om fi noi narodz, da ne-o ales Dumniedzău să fim ciobani la oile lui. Oaia noastă-i sfântă, nu-i poate fi cioban orișâcine. Nu pot descrie ce-am simțit în acele momente. Dar, la nivel rațional, am conștientizat că nu sunt nebun, că sunt important, că am un rol bine definit
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
nici n-or fost pe nicauri ciobani cum or fost jâienii. Ascultam uluit, cu pielea ca de găină. - Om fi noi narodz, da ne-o ales Dumniedzău să fim ciobani la oile lui. Oaia noastă-i sfântă, nu-i poate fi cioban orișâcine. Nu pot descrie ce-am simțit în acele momente. Dar, la nivel rațional, am conștientizat că nu sunt nebun, că sunt important, că am un rol bine definit în comunitatea în care trăiam. - Atuncea, dintăi, Dumniedzău o rânduit la
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
a îmbla cu Sânpietru pe pamânt, ca să aședză lumea șî mersu la toate helea. Mi-a spus apoi trei povești. Într-una, Dumnezeu și Sânpietru, umblând pe un drum, au dat de o turmă ce păștea o holdă de grâu. Ciobanul, un ficior ca bradul, dormea dus, la umbră. Ceva mai încolo, la o altă turmă, o fată, cu caierul de lână pe furca din brâu, păzea oile torcând. Când i-a văzut pe drumeți, i-a chemat și i-a
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
a grupului, cel care iese în evidență, care se ridică deasupra societății. Din descrierea măicuței bătrâne, aflăm că ciobănașul e mândru (nu în sens de înfumurat), cântă la fluier (în lumea vechilor păstori, cântatul la fluier era la mare cinste; ciobanii fluierași erau preferați și chiar plătiți mai bine) și e arătos. O figură charismatică. Din modul în care își transfigurează moartea, ne dăm seama de capacitatea sa intelectuală, de harul și vocația sa de lider spiritual. Însă detaliul cel mai
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
mai rău fără rău. Prin simpla sa existență, prin faptul că demonstra că se poate mai bine, mai bun, mai altfel, ciobănașul reprezenta o amenințare la... stabilitate. Așa stând lucrurile, ”conștiința” îl sfătuiește pe ciobănaș să se ”răscoale”. În lumea ciobanilor, răscol înseamnă separare, ieșire din stână, din tovărășie, adică ruperea unei anumite rânduieli.) De data asta, pentru a se salva. Nu aflăm din baladă dacă o face sau nu, dacă scapă ori ba. Știm însă, din istorie, că rareori eșuează
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
foarte rele (nu mai suntem?). Omul privea placid înainte. La un moment dat, ne-am ridicat, îndreptându-ne spre ușă. Ne-a urmat același domn și ne-a întrebat, blând și zâmbitor, cât se poate de românește: „Coborâți la prima?” Ciobanul din Domnești. Vara lui 2016. Coboram spre Domnești de Argeș, pe un drum neasfaltat, străbătând o zonă de muscele. La un moment dat, drumul a ieșit din pădure, oferind o priveliște largă. Ceva mai departe, o turmă de oi dădea
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
spre un punct de belvedere. Deodată, doi câini ciobănești au țâșnit în alergare spre mine. Am încremenit. Mașina rămăsese prea departe spre a spera la o salvare în direcția ei. Nu mi-a rămas decât strigătul. Atunci a apărut un cioban, dar și el era departe. „Nu îți fie frică, nu îți fie frică!” Și-a strigat câinii. Aceștia nu au venit spre el, ci efectiv m-au încadrat, fără să mă amușine, dar mergând la pas cu mine. Am continuat
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
venit spre el, ci efectiv m-au încadrat, fără să mă amușine, dar mergând la pas cu mine. Am continuat spre destinația mea inițială, în pas de balerină pe poante și încercând să iau cât mai puțin din aerul câinilor. Ciobanul s-a apropiat și am început să vorbim. Rețin și acum apologia păstoritului. „Oile m-au făcut om pe mine... Aseară au bătut câinii toată noaptea, au auzit urs... Eei, ce dacă plouă? Nu, nu mi-e greu. Când plouă
Francezul bătrân: „În România e anarhie, pe toți îi doare în cot!” Răspunsul francezului tânăr mi-a mers la inimă () [Corola-blog/BlogPost/338657_a_339986]
-
mai târziu, și am să-mi aduc aminte cea mai frumoasă poezie din lume! din lumea mea, adică!...Iată, pe acest drum cu o mie și una de veșnicii pe secundă, am să fiu fugărit și înspăimântat de câinii unor ciobani rezemați în ciomege colosale și în gânduri fericite!...Iată, pe aceste coclauri am să vin și am să mă laud Nimănui că Așteptarea Ei mă urmărește, are răbdare, surâde și râde și hohotește și-mi spune că n-o să-mi
Ciomege colosale şi gânduri fericite () [Corola-blog/BlogPost/339919_a_341248]
-
ne facă de rușine cerând mită pe la toți Și să fim priviți prin dânșii ca o nație de hoți Poticnindu-se-n discursuri insipide și banale Fără dicție sau noimă, cu greșeli gramaticale Pițipoanca plângăcioasă sau tribunul făcând spume Sau ciobanul fără carte să ne reprezinte-n lume? Unde ne e azi mândria? Unde ne e azi curajul De-ai lua de ciuf, de guler, si-a spăla cu ei pavajul? Nu mai sunt eroi in țară, oameni demni și responsabili
Lecția de istorie () [Corola-blog/BlogPost/339979_a_341308]
-
Părinte, vrem să-ți scriem, dar să ne spui ce studii ai mata, că trebuie să fii un director, un profesor la vreun seminar. - Eu am să vă spun, dar să mă credeți dacă vreți! Eu de-abia sunt un cioban și pasc oile mănăstirii. - Și unde te duci acum? - Mă duc la un schit. Eu sunt cioban. Dar dacă ați avea fericirea să vorbiți dumneavoastră cu un stareț de mănăstire, sau cu un episcop, să vedeți ce știe acela! - Auzi
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
un director, un profesor la vreun seminar. - Eu am să vă spun, dar să mă credeți dacă vreți! Eu de-abia sunt un cioban și pasc oile mănăstirii. - Și unde te duci acum? - Mă duc la un schit. Eu sunt cioban. Dar dacă ați avea fericirea să vorbiți dumneavoastră cu un stareț de mănăstire, sau cu un episcop, să vedeți ce știe acela! - Auzi, măi! Asta-i o minune! - V-ați întâlnit cu un cioban al mănăstirii, dacă v-ați întâlni
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
duc la un schit. Eu sunt cioban. Dar dacă ați avea fericirea să vorbiți dumneavoastră cu un stareț de mănăstire, sau cu un episcop, să vedeți ce știe acela! - Auzi, măi! Asta-i o minune! - V-ați întâlnit cu un cioban al mănăstirii, dacă v-ați întâlni cu un stareț sau cu vreun profesor de seminar, de ăștia mari care au școli, să vedeți ce vă spun aceia, zic. - Mă, degeaba trăim, mă! Suntem niște proști! Mă, ce ne-a spus
Dialog în tren dintre Părintele Ilie Cleopa şi un grup de ofiţeri () [Corola-blog/BlogPost/340036_a_341365]
-
întâlneam de Sărbători. Îmi aduc aminte că în copilărie crăpau pietrele de frig în puterea iernii, când noi umblam cu colindul pe uliță, întrebând dacă “Ne dați ori nu ne dați, pâine și cârnați”. Vorbind despre Poiana Sibiului, sat de ciobani, care încă mai păstrează tradiția venită din negura vremilor, acum Poienarii sunt toți conectați pe Facebook; am fost onorată sa ma alătur și eu grupului lor. De acolo primisem în ajunul Crăciunului următoarele urări: Poiana Sibiului Satul Vlașinilor: Sărbători fericite
Despre Sărbători: Din alte lumi, din alte timpuri, de Milena Munteanu () [Corola-blog/BlogPost/339349_a_340678]
-
o barbă nepieptănata de crai. Si niste ape ca niște copaci curgători În care luna își avea cuibar rotit. Și, mai ales,au existat niște oameni simpli Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Sau mai simplu: ciobani și plugari Cărară le plăcea să spună Seară în jurul focului, poezii- Miorița și Luceafîărul și scrisoarea a III-a Sorescu fixează poezia pe un ax prestabilit, punând-o în mișcare pe o rotație sigură. Poezia lui Marin Sorescu reia marea
Marin Sorescu – ironistul singur printre poeți. Ion R. Popa: Profesorul Ion Ionescu a scris un interesant articol despre Marin Sorescu () [Corola-blog/BlogPost/339339_a_340668]
-
o barbă nepieptănata de crai./ Și niște ape ca niște copaci curgători/ În care luna își avea cuibar rotit./ Și, mai ales, au existat niște oameni simpli/ Pe care-i chema : Mircea cel Bătrân,/ Ștefan cel Mare,/ Sau mai simplu : ciobani și plugari,/ Cărora le plăcea să spună/ Seară în jurul focului poezii -/ „Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”...și toate trebuiau să poarte un nume, Eminescu” tot așa am putea spune că : paradoxismul, dragostea pentru știința, neutrosofia, viteza supraluminala
Mirela Teodorescu: Logica peste care nu poţi trece, posibilul imposibilului, o poveste de viaţă! () [Corola-blog/BlogPost/339433_a_340762]
-
altă cale, trebuie să-l omoare pe Lică: „e calea mea, alta n-am”, căci spune el, Lică „a trăit în locul meu”. Stă de vorbă cu Lică, îi spune că-l va ucide și chiar încearcă s-a facă. Un cioban îi învederează că dacă voia să intre în regula „dinte pentru dinte” trebuia să fi recurs la răzbunare în urmă cu 20 de ani. Soția își recunoaște vinovăția, dar argumentează că a ajuns amanta lui Lică pentru că l-a văzut
Jean Băileşteanu: Un istorisitor reflexiv, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339537_a_340866]
-
tematică formarea burgheziei rurale transilvănene; ilustrative sunt nuvelele Popa Tanda și Budulea Taichii. Alte nuvele au ca temă conflictul social din viața satului în problema căsătoriei, conflict ilustrat de Coșbuc în poezie. Nuvela Gura satului narează idila dintre Marta și ciobanul sărac Miron. În La crucea din sat, țăranul sărac Bujor se îndrăgostește de fata bogată Ileana. Dacă la Coșbuc flăcăii sunt înstăriți, la Slavici fetele sunt bogate, cu excepția nuvelei Pădureanca, în care Simina este săracă, iar Iorgovan, bogat. Criticul Pompiliu
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
jaful, dar și faptul că văduva fusese neatentă pentru că păstrase un lanț de aur primit de la Lică pentru a-l schimba. Lică e declarat nevinovat, deși la locul crimei fusese găsit biciul acestuia, și sunt condamnați la ocnă pe viață, ciobanii Buză-Ruptă, Săsăilă Boarul. După proces, Ghiță are remușcări: „Eu nu pot sili pe nimeni să nu le zică copiilor că tatăl lor e un ticălos“ și, adresându-se soției: „Iartă-mă, Ano!“. Dar Ghiță are prea mare slăbiciune pentru aur
Variante Bacalaureat rezolvate. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339509_a_340838]
-
el cuvântul, frumos, povestind de Nicăpetre. Deosebit de impresionante vorbele lui Alexandru Mursa, din Chișinău, despre ce înseamnă sa fii român de dincolo. De la amintirea unei învățătoare care, văzând că nu citește bine rusește, l-a făcut să repete clasa, căci „ciobanul” nu era cursiv în scrisul chirilic , ca până la urmă în 2 ani să devină fruntașul la o școală moscovită... El relata despre imboldul pe care l-a reprezentat faptul că e român, că n-a vrut să facă neamul și
1 Decembrie 2012 la Toronto () [Corola-blog/BlogPost/339646_a_340975]
-
financiară masivă în animatori, rețele de distribuție, prezentatori, regizori - și un număr record de cititori, evanghelia după Melania Cuc se naște din memoria unei trăitoare cu viața, mărturisitoare cu sufletul, și investitoare din truda fiecărei zile, a lui Iisus. Micul cioban Darius îl întâlnește pe gigantul Goliat, pe câmpul de luptă, având ca piatră, în mână, o fărâmă de suflet. Nu-ți voi lăsa drept bunuri, după moarte/ Decât un nume, adunat pe-o carte/ În seara răzvrătită care vine/ De la
Evanghelia după Melania Cuc (sau Testamentul Melaniei Cuc) () [Corola-blog/BlogPost/339647_a_340976]
-
muzeului, foarte rar întâlnită în zilele noastre. Legat de păstorit, rețin atenția „cupa” pentru mulsul oilor, „șuștarul”, precum și uneltele folosite pentru curățatul pieilor spre a fi argăsite. Printre obiectele legate de păstorit sunt nelipsite fluierele și cavalele care au însoțit ciobanii de la „iernatic” spre “văratic” și înapoi. Între uneltele „industriei casnice” trebuie să reținem obiectele ce cu timpul vor dispărea: sucala, vârtelnița, spata, pieptenii pentru lână, furcile de tors, frumos înflorate de ciobani și dăruite soțiilor sau iubitelor, toamna, când, după
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
sunt nelipsite fluierele și cavalele care au însoțit ciobanii de la „iernatic” spre “văratic” și înapoi. Între uneltele „industriei casnice” trebuie să reținem obiectele ce cu timpul vor dispărea: sucala, vârtelnița, spata, pieptenii pentru lână, furcile de tors, frumos înflorate de ciobani și dăruite soțiilor sau iubitelor, toamna, când, după răvășit se întorceau în sat; în ele parcă își încrustau dorul purtat o vară întreagă. Există în acest meșteșug al înfloririi furcilor o tradiție de secole, dar și o adevărată măiestrie, artă
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
care negustorii din Brașov își purtau mărfurile prin ținuturile Argeșului, Vâlcei și Piteștiului, pe unde se făcea legătura între meșterii tipografi din Sibiu, Rm. Vâlcea, Scheii Brașovului și Târgoviște. În pelerinajul său cu cărțile ascunse în desagi, Badea Cârțan, vestitul „Cioban cu cărți”, a poposit aici, împărțind lumină și îndrumând locuitorii acestor plaiuri: „Citiți-o și băgați de seamă ce scrie în ea”. Ca un precursor al său, Ion Duhovnicul (1826-1882) cunoscut și sub numele de Popa Niță, prima făclie a
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]