3,709 matches
-
laturi, acoperite cu țesătură roșie brodată cu un shee. Acoperișul de deasupra scaunului e din dantelă țesută cu fir de aur. Pe acoperiș sunt două mici platforme ca niște scene. Pe una stau doi păuni din aur, fiecare ținând în cioc o pensulă roșie - simbolul cele mai înalte autorități, inteligențe și virtuți. Pe cea de-a doua stau patru păsări phoenix din aur - simboluri ale frumuseții și feminității. În mijlocul acoperișului se află Globul Armoniei - simbolul unității și infinitului. Urmează să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
frumos, ca să-l trezească în zori. Hsien Feng preferă cântatul păsării în locul soneriei ceasurilor. Cocoșul are creasta mare și roșie, penajul negru și o coadă cu pene de un verde ca smaraldul. Are înfățișarea unui bătăuș, cu ochi răi și ciocul ca un cârlig, iar ghearele-i sunt la fel de mari ca ale unui vultur. Strigătul lui îmi amintește de cineva care ovaționează: Cu-cu-ri-guuuuuuuu... cu-cu-ri-guuuuuu! E drept că îl deșteaptă pe Majestatea Sa cu cântatul său, însă împăratul nu are și energia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de pești. Bunica cerca să mă lămurească, dar, cum nici la vîrsta aceea nu-mi plăcea adevărul, eu mă îndărătniceam: - Dar de ce nu-s crapi, bunică?... - De ce, așa! răspundea enigmatic bătrîna, cu convingerea unei fatalități. Tăceam impresionat. Păsăruici mărunțele, cu cioc ascuțit, săreau sprintene prin tufiș și foșneau în stuful risipit pe jos. Șezînd nemișcați, ele nu se speriau de noi și ne priveau cu curiozitate. Îndată ce simțeau că-s spionate, zburau țîrîind. Din mal curgea țărîna printre rădăcini. În patru
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ori capul, Îl smulse și-l azvârli pe jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu că erau cu adevărat boabe de piper, așa cum auzise el că punea Tușa În ochii aripatelor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
faci? — Nu, spuse Wilt. — Ești cumva un drag sado-maso? Mie poți să-mi spui. Sunt obișnuită cu dragii sado-maso. Gaskell e un adevărat... — în nici un caz, sări Wilt. Nu mă interesează ce e Gaskell. Vrei să ți-o iau la cioc? Asta e? Vrei să mă pun și să ți-o iau la cioc? Sally se dădu jos de pe pat și se apropie de el. Wilt se uită cu sălbăticie la ea. — Să nu care cumva să mă atingi! strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
spui. Sunt obișnuită cu dragii sado-maso. Gaskell e un adevărat... — în nici un caz, sări Wilt. Nu mă interesează ce e Gaskell. Vrei să ți-o iau la cioc? Asta e? Vrei să mă pun și să ți-o iau la cioc? Sally se dădu jos de pe pat și se apropie de el. Wilt se uită cu sălbăticie la ea. — Să nu care cumva să mă atingi! strigă el, având proaspete în minte imagini cu vopseaua acidă. Nu vreau nimic de la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai înaltă. Din pelerină se ridică un fus lung, auriu, o lungă mânecă subțire de lână aurie, ca broderia metalică de zale medievală. Făcea semne agitate spre taxiul care se apropia. Trepida, veselă, înviorată de norocul care frână perfect în dreptul ciocului roșu al botinei. Abia atunci sesiză agitația nefericitului care își tot muta sacoșele și se înclina, transfigurat. Zâmbi, îl bătu ușor pe umăr, să-l liniștească și... îl mângâie pe capul rotund și ud. Își introduse cu precauție trupul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
PAGINĂ NOUĂ 9 Șoimul țâșni drept în sus, plană un timp gâdilând burta cerului cu franjurile aripilor, după care și le adună, se răsturnă cu capul în jos, în poziție de diamant, și căzu fulgerător asupra prăzii. Lovitura dată cu ciocul în capul victimei sună scurt și sec în liniștea albă a fânețelor. Stârniți de mirosul sângelui, copoii începură să latre. Marioritza își îndemnă calul spre locul în care căzuse potârnichea. Șoimul o aștepta acolo cu capul ridicat și ghearele înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sec în liniștea albă a fânețelor. Stârniți de mirosul sângelui, copoii începură să latre. Marioritza își îndemnă calul spre locul în care căzuse potârnichea. Șoimul o aștepta acolo cu capul ridicat și ghearele înfipte în ghemul de pene și carne. Ciocul și zăpada din jur erau stropite cu sângele prăzii, un bărbătuș cu o pată maronie pe albul pieptului. Marioritza descălecă și fluieră de două ori scurt. Șoimul părăsi imediat prada și zbură lin spre mâna ei înmănușată. Além făcuse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dinăuntrul său. Își aminti cum se speria singur câteodată în casa lor din Shahkot, scoțând limba din gură în fața oglinzii și băgând-o apoi la loc - o limbă de șarpe, nu a lui. Se gândi la oameni cu nasuri ca ciocurile păsărilor, oameni cu gâturi de lebădă, cu ochi de vacă, cu teroarea din inima păsărilor sau cu iubirea delfinilor pentru ocean. Oameni cu lacrimi din apă de mare, cu pielea de culoarea scoarței de copac, cu talii ca tulpinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
-l oblige, dându-i câteva picioare, să alerge pe acea întindere spre libertatea aflată la doi pași. Se lumină de ziuă. Alungă hienele și șacalii, dar vulturii continuau să vină cu zecile, pângărind cerul cu zborul lor funest, sfârtecând cu ciocurile lor puternice carnea celor doi oameni și a animalului care cu douăzeci și patru de ore în urmă erau încă plini de viață și croncănind în cele patru zări că acolo, la marginea hamadei, chiar la hotarul „pământului pustiu“ din Tikdabra, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trebuie să începi să te vopsești, spune ea, uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul, mă agăț de ea și mă ridic greu, un cioc de acvilă se deschide într-un zâmbet flămând, o pereche de aripi negre se desfac dinaintea ochilor mei, se închid și se deschid, iar eu dau din mâini încolo și încoace pentru a le alunga, încă nu am murit, strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că o schimbare nu se termină niciodată, ea se face zi de zi, nu permite nimănui să preia controlul asupra vieții tale, nu uita asta, adaugă ea cu patos, ca și când s-ar despărți de mine pentru totdeauna, iar eu simt ciocul ascuțit al îngrijorării lovindu-mi creștetul, Hava, ești bine, întreb eu, e totul bine? Noaptea asta voi suferi o operație, spune ea cu indiferență, câteva săptămâni nu voi mai fi aici, iar eu spun aproape strigând, este ceva serios, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
palm\, a fumat jumătate din țigară și a stins-o în scrumieră. S-a frecat apoi la ochi de parcă i-ar fi intrat fum. — Să știi că fetele trebuie să stingă țigara mai elegant. Tu ai stins-o ca un cioc\nar. Nu trebuie să o strivești cu forță, apas-o ușor și răsucește-o puțin până se stinge. Atunci nu se mai îndoaie în halul \sta. E urât. Și apoi fetelor nu le stă bine să scoată fum pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fum pe nas. Aș vrea să-ți mai spun ceva. Atunci când iei masa singură cu un bărbat, nu-i frumos să-i vorbești despre unicul sutien purtat timp de trei luni de zile. O fată nu face așa ceva. — Sunt un cioc\nar, spuse Midori, sc\rpinându-se lângă nas. Nu știu cum, dar nu reușesc niciodată să fiu o delicată. Mă mai prefac câteodată, dar oricum nu-mi reușește. Mai ai și alte critici la adresa mea? — Marlboro nu-i o țigară pentru fete, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de praf, și, cînd piatra zvîrlită din praștie i-a rupt spinarea uneia și ea a Început să se zbată și să se clatine lovind pămÎntul cu aripile, altă pasăre s-a repezit la ea ca s-o lovească cu ciocul și atunci David și-a pus altă piatră-n praștie și i-a azvîrlit-o-n coaste. Celelalte păsĂri și-au luat zborul În timp ce David alerga să le prindă pe cele două. Juma se uită Înapoi, de data asta zîmbind, În timp ce David
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o luptă de cocoși și după aia scrie fiecare ce-a văzut. Scrii ce ți-a rămas În cap, ce te-a marcat din ce-ai văzut. Tot felu’ de lucruri, ca atunci cînd stăpÎnul Își ia cocoșul, Îi deschide ciocul și suflă-n el, atunci cînd Îl lasă arbitrul, știi, Înainte să-i dea drumu’ Înapoi În ring. Chestiile mici. Ca să vedem ce-a văzut fiecare. BĂiatul dădu din cap și se uită În farfurie. — Sau am putea să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dacă ți-ai lăsat greutatea pe piciorul din față? Ridici călcîiul drept. Capul jos, legănare și viteză - „Și nu mă interesează cîte puncte ai făcut deja. Le dai jos imediat ce-au ieșit din cușcă. Nu te uiți decît la cioc. După cioc te iei, nu după corp. Dacă nu-i vezi ciocul, tragi pe unde crezi că ar trebui să fie. Și ce vreau acum de la tine e să fii rapid“. BĂiatul era deja un pușcaș incredibil, avea un talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ai lăsat greutatea pe piciorul din față? Ridici călcîiul drept. Capul jos, legănare și viteză - „Și nu mă interesează cîte puncte ai făcut deja. Le dai jos imediat ce-au ieșit din cușcă. Nu te uiți decît la cioc. După cioc te iei, nu după corp. Dacă nu-i vezi ciocul, tragi pe unde crezi că ar trebui să fie. Și ce vreau acum de la tine e să fii rapid“. BĂiatul era deja un pușcaș incredibil, avea un talent Înnăscut, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Capul jos, legănare și viteză - „Și nu mă interesează cîte puncte ai făcut deja. Le dai jos imediat ce-au ieșit din cușcă. Nu te uiți decît la cioc. După cioc te iei, nu după corp. Dacă nu-i vezi ciocul, tragi pe unde crezi că ar trebui să fie. Și ce vreau acum de la tine e să fii rapid“. BĂiatul era deja un pușcaș incredibil, avea un talent Înnăscut, Însă lucrase cu el ca să-l facă perfect. În fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
al lui Patrick, ascuțit și puternic - însă nu era ras. Această diferență m-a făcut să mi-l amintesc pe Patrick și mai clar, contrastul mi-a accentuat acuratețea memoriei. Patrick arăta mereu impecabil, se rădea cu grijă, chiar dacă purta cioc. Îi simțeam barba târziu în noapte, când îi mângâiam fața, dar atâta tot. Nu m-a zgâriat niciodată, puteam să-l ating oricât cu propria-mi piele că nu simțeam nimic neplăcut. Avea părul moale ca al unui copil. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
altă viață. L X A doua zi am plecat din Herăstrău direct la liceu. Era prima probă a bacalaureatului. Am ajuns la 9. In jur de 10 a venit și șeful de comisie, un profesor universitar din Craiova, grăsuț, cu cioc roșcat și păr alb, chimist altminteri. Elevii fumau pe la colțurile clădirii. La picioare, fiecare grup avea o sticlă de votcă Cristal. - Dom profesor, poate nu ne lăsați să copiem!. - De ce să vă las, mă Gămane? - Pentru că nu vreți să dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
place la Dunărea? - Nu. Vrea la Lido. - Am înțeles, acum îl trimit pe tatăl lui Sălcioiu să rezolve. Dintr-o sală iese o gogonea - e profesoara de tehnologie a comisiei. Vrea suc de roșii natural. Președintele se jenează, tremură din cioc: haideți doamna Fulga, chiar așa? aveți înăuntru tot ce vă trebuie! Gogoneaua e totuși nemulțumită de parastas: sunt anemică, domnule președinte! Ce știți dumneavoastră? În Universitate e boierie! Noi, în secundar, ne mâncăm viața cu golanii ăștia! Fac criză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu deservire non-stop. Așa, așa. Dă-le tu semnalmentele mele și roagă-i să trimită unul care să-mi semene în jur de orele 24 la nevastă-mea. O sosie, da. Vezi, spune-le că săptămâna asta mi-am lăsat cioc și am folosit Malizia verde. Chiar Saab mi l-a cumpărat. Hai, merçi, ești drăguță. Stai! stai! Aoleu, era să uit! Mâine la prânz, să trimită încă unul la Mary. Nu, nu expatul de la Connex, maică-mea, măi! aașa! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ea? Cel mai greu a fost cu căldura. În autobuz toată lumea mirosea a transpirație și usturoi. Auzeam șoarecii ronțăind cărțile de la fundul cutiilor. Mătușă-mea se enervase așa de tare de când cu cârnații, că-i ieșiseră în cap multe umflături, „ciocuri” mici de reumatism, cum le zicea. Mai mult moartă decât vie, se dusese la poliție s-o reclame pe Zuza. Operațiunea „cârnatul” lua proporții. În cele din urmă o căutaseră reporterii de la Realitatea TV. Cu broboada peste gură, ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]