2,426 matches
-
confruntarea cu Imperiul Otoman, însemnau o provocare pentru turci. Dar, Ștefan știa că și fără această provocare, turcii vor ataca Moldova, atunci când împrejurările le vor permite. Era vorba doar de o amânare. După lupta de la Soci vor avea loc noi ciocniri între moldoveni și munteni. Caracterul lor este însă local. Se înfruntau numai oamenii de la marginea țării. Cei doi voievozi români își fortificau hotarul, Radu ridicând pe Milcov cetatea Crăciunei, iar Ștefan întărituri în fața acesteia. Însă anul 1471 este însemnat nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
expediție pentru înlocuirea lui Laiotă cu Țepeluș. La 1 octombrie, Ștefan, care trecuse hotarul Țării Românești, atacă, ocupă și arde cetatea Teleajenului. Capetele pârcălabilor cad, iar averea și familiile lor sunt trimise în Moldova. La 5 octombrie, într-o primă ciocnire cu Laiotă, Țepeluș este înfrânt. Sprijinit în urmă de Ștefan și de transilvăneni, el reușește să-l alunge pe Laiotă, la 20 octombrie. Victoria lui Țepeluș este însă de scurtă durată. Suleiman Hadâmbul se apropia de Dunăre și între oamenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apă ca să scape și s-au înecat”. Și cronicarul turc Sa’adeddin scria că „Cei mai mulți dintre ostașii islamici au murit ca niște martiri și mulți viteji au pierit pe câmpul de bătălie. Hadim <Suleiman> - pașa, care se căia de această ciocnire, a scăpat cu greu de la nenorocirea pieirii”. În analele venețiene se arată că turcii „au fost înfrânți și puși pe fugă și în toată ziua aceea și noaptea și până la miezul celeilalte zile n-au încetat să ucidă turci așa că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceea, părăsind Vasluiul, s-a retras spre Roman. Cetatea Nouă, care se afla în calea turcilor, a fost cucerită și distrusă, pârcălabul Vâlcea murind cu această ocazie. În retragere, Ștefan i-a hărțuit pe turci și, cum scrie Dlugosz, „În ciocnirile singuratice din pădurile în care se retrase adânc cu ai săi, băteau adesea pe cei care mergeau după nutreț. Și pe turcii prinși fără să țină seama de vârstă sau de starea lor, sau îi jupuia de vii, sau îi
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
posibilitatea să se retragă în Cetatea Ciceului, în cazul în care turcii ar fi reușit să câștige campania. Până la retragerea turcilor din Moldova, Ștefan cel Mare s-a mulțumit să-i hărțuiască, fără să-și mai angajeze oastea într-o ciocnire de mari proporții. Acționând cu perspicacitate, l-a determinat, în cele din urmă, pe Mahomed al II-lea să-și modifice tactica, în funcție de condițiile pe care i le impusese voievodul român. După ce s-a odihnit trei zile, la 30 iulie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lănceri călari”, cum apare în cronica lui Bielski. Olgierd Gorka preciza că panii Jessny și Weysdorffer comandau cetele de mercenari cehi și germani, iar Krankowski comanda detașamentul polon. Domnul a pornit în urmărirea turcilor cu care a avut mai multe ciocniri. Tactica folosită în aceste lupte ne este relatată de Bielski: Ștefan i-a lovit în locuri strâmte și cei care atacau primii erau moldovenii, dar mai înainte ca să încingă ei lupta „dau dosul”, o rupeau la fugă, iar dușmanul, crezând
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
contemporan cu evenimentele. Lui Ștefan au început să-i vină ajutoarele de la turci, de la secui și de la unguri, de la tătari și munteni și cu ei domnul îi lovea pe cei ce încercau să aprovizioneze armata regelui. Wapowski relatează că în ciocnirile care au avut loc, polonii s-au dovedit mai bine înarmați și au provocat pierderi atacatorilor, din care cauză moldovenii „nu cutezau să coboare la câmp și să dea o luptă deschisă cu polonii.” Cronicarul are dreptate doar în parte
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
luptătorilor și în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare avânt asupra dușmanului. Se încinse o luptă cruntă: cetele lui Ștefan n-au putut susține atacul năvalnic al călăreților îmbrăcați în fier” și sunt respinse cu mari pierderi. După fiecare ciocnire relatată de Wapowski, polonii ies victorioși și moldovenii o iau la fugă. Este interpretarea unui cronicar polon, care prezintă faptele în chip mai mult decât părtinitor. Nici n-ar fi putut s-o facă altfel, fără a jigni sentimentul național
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
decât Eminescu. Poetul a sesizat că "sfâșierea" nu s-a produs nicicum în sânul poporului român, în majoritate format din țărani, ci în inima "păturii superpuse", în care elementul străin se cuibărește mult mai lesnicios. În sânul elitelor se iscă ciocnirea arheilor etnici, încât Principatele Române, apoi România, au avut parte de o nobilime scindată, în care elementul străin (și chiar cel autohton) s-a pus mai totdeauna în slujba unor interese imperiale vecine. Astfel, în loc ca elitele să fie elementul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a elitelor culturale, politice, sociale chiar. Acestea au preluat chiar o doctrină care, ca o umbrelă de protecție teoretică, le permite să persiste, să se complacă în situația pe care și-au creat-o. Este vorba de ceea ce se cheamă "ciocnirea civilizațiilor" (Huntington). Theodor Codreanu explică recurgând la conceptul de arheu, arheitate reformulat din același inepuizabil arsenal teoretic eminescian. Intelectualii basarabeni se află între arheitatea slavă și cea romanică, fiind obligați să opteze la un moment dat. Ion Druță, de pildă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profesor de istorie. "Școala gălățeană", nr. 212, februarie 2014 ISTORIA "CANONICĂ" A LITERATURII ROMÂNE, IAȘI, PRINCEPS EDIT, 2009, COLECȚIA "ESEU" Nicolae RUSU Canonul criticii revoluționariste Evoluția culturală și spirituală a unui popor nu se produce de la sine, ci în urma unor ciocniri și conflicte dintre anumite tendințe de dezvoltare ale spiritului uman, fenomen cunoscut în știința filosofică, în special sub aspectul ei dialectic, ca negarea negației. Etapele de dezvoltare a literaturii române, demonstrează elocvent cum așa-zișii pășuniști sau "clasicii" întârziați, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru că există și o altă părere decât cea care ne vorbește despre "o personalitate de prim-plan a culturii românești". Și acest aspect e un fapt ce demonstrează, în numele evoluției culturale și spirituale ale unui neam, necesitatea luptei contrariilor, a ciocnirii diverselor opinii, a disputelor. Cercetând Istoria... lui N. Manolescu prin prisma conștiinței sfâșiate, fenomen descris anterior cu multă acribie de către Th. Codreanu în volumul său Basarabia sau drama sfâșierii, autorul eseului menționat mărturisește că "Istoria (lui N. Manolescu, n.a.) este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
al ginților, spre dreptul public al omului În genere și astfel spre pacea eternă. Kant argumenta posibilitatea păcii eterne viitoare ca pe o contradicție dialectică prin care: natura Însăși garantează posibilitatea armonizării vieții indivizilor și celei a popoarelor, prin Înseși ciocnirile egoiste și prin războaiele care s-au perindat În istorie. Dar - adaugă filosoful - natura urmărind ea Însăși un scop moral, vine În atingere cu ceea ce omul ar trebui să facă după legile libertății sale! Natura, prin Înseși legile sale, face
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de sânge. Printre cei de față, care priveau uluiți, era și hangiul, care Îl recunoscu. - Ce cumplită nenorocire, priorule! Dante Îi Îndepărtă pe toți de trup și se apropie să examineze mai atent. Craniul și membrele purtau semnele vădite ale ciocnirii brutale cu piatra. Își ridică privirea către vârful Îndepărtat al turnului. Pesemne căzuse din punctul cel mai de sus, probabil În timp ce se Îndeletnicea cu observațiile sale. Dar asta când se petrecuse? Trupul era cald Încă și totuși el nu auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fusese lovit pe la spate, cu două tăieturi sângerânde sub baza gâtului. Îi făcu repede semnul crucii, după care Îi Închise ochii. Așadar, și el făcea parte din conjurație, deși puterile Îi erau pe sfârșite. Ori poate că fusese implicat În ciocnire din Întâmplare? Fără să se gândească la riscuri, Înaintă, Îndreptându-se către portalul larg deschis. Când Îl văzură, câțiva oameni se repeziră spre el, cu spadele În mâini. Peste cămășile de zale purtau tunici multicolore, diferite de ale celorlalți luptători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aparțineau tuturor etniilor ce trăiau în spațiul iugoslav, în timp ce adepții lui Draja Mihailovici (cetnicii) se adresau exclusiv sârbilor și acționau adeseori împotriva celor care nu admiteau să le recunoască supremația. Treptat, după câteva tentative de colaborare, s-a ajuns la ciocniri violente între cele două tabere, în vestul Șerbiei, Croația și Bosnia-Herțegovina. În ianuarie 1942, conducătorul cetnicilor sârbi a fost numit ministru de Război în guvernul din exil, devenind în felul acesta comandant suprem al forțelor militare iugoslave. După conferința de la
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
centru în fiecare republică, dar fiind practic în subordonarea lui Al. Rankovici. U.D.B. a constituit, după 1948, „comisii de epurare” care arestau „oamenii credincioși poporului și Uniunii Sovietice”, colindând prin orașele din țară. În unele localități sar fi înregistrat ciocniri armate, cum a fost cazul organizației de partid din Belopolje, decimata în totalitate, în frunte cu secretarul comitetului județean. Închisorile din Iugoslavia, după cum relatează autorul, sunt pline de „patrioți și comuniști”, care i-au înlocuit pe fasciștii eliberați de „titoiști
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
aceasta multe s-au întîmplat. Au fost un moment în care principele Gorciacoff au voit să riște tot pe o carte. În 4 iunie el spunea unui diplomat că în decursul a opt zile se va fi întîmplat cea dentîi ciocnire între turci și sârbi. Noul sultan era să nu fie recunoscut de către puterile de nord chiar dacă celelalte trei puteri mari l-ar fi recunoscut. Austria avea să ieie iarăși o poziție binevoitoare față cu insurgenții, adică să nu-și prea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
9 iunie 1876] {EminescuOpIX 126} BELGIA ["ÎN URMA ÎNVINGEREI ÎN ALEGERI... "] În urma învingerei în alegeri a clericalilor, în mai multe orașe mari ale Belgiei s-au ivit grave neorânduieli, dar mai cu samă în Anvers. Mase de popor au avut serioase ciocniri cu garzii orășenești, iar acești din urmă au dat foc. Mulți din tumultuanți au fost împușcați, mulți arestați. Astfel se anunță din 15 iunie c. că o colonă de mii de oameni străbătea ulițele orașului Anvers strigând "Trăiască regele! Jos
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
știri: "războiul au fost declarat și imediat armata sârbă a și trecut fruntaria despre miază-zi, și a ocupat, după cum ne spune o telegramă a noastră din București din 22 a curentei, câteva pozițiuni strategice însemnate de pe teritoriul turc, urmând câteva ciocniri fără importanță". O altă telegramă însă din aceeași zi, tot din București, ni comunică "că lângă Vidin sârbii au fost puși pe fugă de trupele turcești, pierzând 2000 oameni". O telegramă din București datată din 23 iunie spune că generalul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
urmare războiul a fost declarat. Scena mișcătoare a plecării la război a fost descrisă în n-rul trecut și s-au spus că armia a plecat spre Podgorița. La acest punct a avut loc în 21 iunie (3 iulie) cea dentîi ciocnire, unde montenegrinii se zice c-au fost respinși. Ei au fost în număr de 80 00 sub comanda lui Plamenaț. Lupta au durat cinci ore și au fost mai înverșunată lângă Fundina *. Montenegrinii retrăgându - se să fi lăsat 1 400
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
la Babina Glava. {EminescuOpIX 138} La Vidin, trupele sârbești, trecând peste frontiere, au fost respinse de Osman Pașa, care au și intrat în Serbia și au luat toate pozițiile întărite, tăbărând acuma lângă Zaițar. Sârbii ar fi pierdut la aceste ciocniri 2 000 de oameni. Această luptă au fost asemenea crâncenă. Se zice că turcii cu câștigat poziții atât de bune încît stăpânesc defileul, care formează linia de unire al corpului acestuia de pe râul Timok cu corpul lui Cernaieff de pe Morava
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
000 morți și răniți, prin urmare pierderile în oameni sunt aproape egale. Dar consecuențele acestei victorii sunt însemnate. Lagărul întărit de la Niș, cea mai însemnată poziție a turcilor împrotiva sârbilor, e blocat și se bombărdează întruna. În fine a treia ciocnire s-au iscat din trecerea corpului lui Rauko Alimpici peste Drina. O luptă de focuri mărunte s-au început lângă Bielina (4 1/2 mile de la frontiera austriacă), luptă care-a durat 10 ore neîntrerupt. Sârbii erau în număr de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
este cam exagerată, sigur pare a fi însă că sârbii, atăcînd lagărul de la Niș, a fost respinși cu pierderi însemnate și că ocuparea întăriturilor de la Babina-Glava nu compensează pierderile de acum. În 29 iunie/11 iulie au avut loc această ciocnire, care au început cu victorioasa înaintare a trupelor sârbești și cu retragerea pe toate liniile a acelor turcești. Poziția sârbilor era mai avantagioasă întru atâta întru cât ei cu câteva zile mai înainte bătuse trupele iregulare turcești și izolase lagărul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mișcări muntenegrenii le-au făcut mai fără luptă. Înai[n]te de câteva zile voievodul Pavlovici, brigadirul Boscovici și căpitanii Mustici, Vucalovici, Milecevici și arhimandritul Petrovici au ocupat cu 6000 muntenegrini cetatea Klek, iar principele Nikita se îndreptează spre Mostar. Ciocnirile întîmplate la Kernița și la Podgorița au fost puțin favorabile pentru turci. Admiralul englez Drummond, care staționează cu flota în Besica-Bai, cercetează hârtiile tuturor corăbielor ce trec prin Dardanele, spre a vedea dacă nu transportă arme și muniții pentru insurgenți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]