5,141 matches
-
accepțiune a ei radical diferită. Astfel, vorbind despre sensul ființei, înțelege că nu poate fi vorba de ceva „care s ar afla în spatele ființei“, ci privește ființa însăși în măsura în care se deschide comprehensiunii omenești.<ref id="126">Ființă și timp, ed. cit., p. 209.</ref> Cu această mențiune, este consecvent modului în care explicitează constituirea ființei ca fenomen. La fel și prin ceea ce adaugă imediat: „Sensul ființei nu poate niciodată să fie pus în opoziție cu ființarea, sau cu ființa ca «temei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Doar că o furtună cumplită distruge podul, pierzânduși atunci viața și cel care a avut în grijă construirea sa. Totul pare lipsit de sens, câtă vreme întâmplarea e străină sau potrivnică voinței omenești.<ref id="127">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp. 96-97.</ref> Numai că spusele povestitorului ne fac atenți, în cele din urmă, la cu totul altceva: Când am ajuns la capătul podului, vântul aproape că încetase. Deasupra noastră cerul era albastru verzui și de o neliniștitoare luminozitate. În spatele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceva miraculos, «absurd», «ce nu există», pentru că este «cu totul altul», adică ceva ce nu ține de sfera realității noastre, ci de una absolut diferită, ce stârnește un interes irepresibil în sufletul nostru.“<ref id="142">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp. 36-37.</ref> Cred că APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 141 141. 142. are dreptate Rudolf Otto, sufletul omenesc se simte atras în anumite clipe de ceva „cu totul altfel“. Sau de ceea ce îi desco peră, pe neașteptate, ceva diferit cu privire la
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
absolut“, acest lucru este spus cu multă sensibilitate: „Să nu gândim rău de paradox, fiindcă paradoxul e pasiunea gândirii, iar gânditorul fără paradox e ca și îndrăgostitul fără pasiune: un tip mediocru.“<ref id="164">Søren Kierkegaard, Fărâme filozofice, ed. cit., p. 53.</ref> Uneori, de altfel, gândirea caută ea însăși cu înfrigurare paradoxul. Simte că acesta o exprimă în elementul ei viu, fiind însuși pathosul ei. Numai că imediat ce l acceptă se vede în fața propriilor sale limite. „Culmea oricărei pasiuni
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
După ce ascultă ce spun ceilalți, deodată, „fără să scoată un cuvințel, se învârti doar, de câteva ori, în sus și în jos, lucru, după părerea mea, su ficient pentru a dezminți spusele acestora“<ref id="184">Søren Kierkegaard, Repetarea, ed. cit., p. 28. 185.</ref>. Gestul lui Diogene este surprinzător pentru cei de față. Nu vorbește, nu spune nimic, doar se plimbă prin fața celorlalți, lăsândui să înțeleagă singuri ce este de înțeles. Mișcarea este insesizabilă, dar, în același timp, simțurile noastre
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
nu există clasificare a universului care să nu fie arbitrară și conjecturală; pricina este foarte simplă: nu știm ce este universul“<ref id="200">Jorge Luís Borges, Limba analitică a lui John Wilkins, în antologia Jorge Luís Borges, Eseuri, ed. cit., p. 248.</ref>. Însă acest lucru nu ne oprește niciodată pe noi, oamenii, să încercăm a PARADOX ȘI NONSENS 193 198. 199. 200. cuprinde universul în scheme și clasificări de tot felul („Neputința de a pătrunde schema divină a universului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
apar ordonate în lumea obișnuită. Iar dacă orice clasificare a celor ce compun universul este arbitrară și conjecturală, „de ce să nu lăsăm spațiu, în locul satirizării proiectelor utopice, fanteziei lingvistice?“<ref id="202">Cf. Umberto Eco, De la arbore spre labirint, ed. cit., p. 378.</ref>. Este ceea ce ar face Borges prin enumerarea sa. Ar fi vorba de o dublă replică, atât față de un proiect asemeni celui al lui John Wilkins, cât și față de cei care îl criticau cu aceeași seriozitate filozofică. Probabil
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
retipărire 1940); bibliografie în Fidelino de Figueiredo, Pyrene (Lisboa, 1935), p. 65, notă. Despre ultimatum: Basilio Teles, Do Ultimatum ao 31 Janeiro (Porto, 1905); II. Pinheiro Chagas, As negociaçoes com a Inglaterra, 1887-1890 (Lisboa, 1890); L. Vieira de Castro, op. cit,; articolul lui Eça te Queiroz se află publicat în Cartas ineditas de Fradique Mendes mais paginas esquecidas (ed. II, Porto, 1929), p. 266 sq. Despre exploratorii și coloniștii din sec. XIX: J. Ameal, História de Portugal, p. 715 sq. Relații
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de dorințe și făgăduințe, înainta din lan spre un flăcău tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o fată ca de douăzeci de ani și se necăjea să aprindă un foc de ciucalăi. Când bătrânul și Niță intrară, ea își scoase capul de sub horn. Întoarse ochii și rămase mirată în fața străinului. Fără voie își pături fusta de cit și cămașa de pânză, apoi zâmbi: Bună ziua... zise Niță Lepădatu ațintindu-și ochii asupra ei. —Mulțămim dumnitale, bădică... Moș Nastase căuta după ușă cofa. Bătu în ea cu vârful opincii. Zise repede, cu glasu-i ascuțit: —Așa... hm! fată mare... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare pierdută Caragiale realizează o bună organizare a triunghiului conjugal <footnote În Dicționarul personajelor..., coord. C-tin. Cubleșan, ed. cit., p. 263, se consideră că acest motiv al triunghiului conjugal, prezent și în celelalte două piese amintite (O noapte furtunoasă și D’ale carnavalului), presupune implicații mai ample. footnote>, cu amiciția reciprocă a bărbaților și suveranitatea recunoscută a femeii, situație
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să moară, dar din cauza ei vom muri și noi. Atunci, am intervenit eu și am spus că dacă am știut să sar din trenul morții, voi ști să ies din casa aceasta fără să pricinuiesc supărări gazdelor. (Cartea neagră - ed. cit., vol. I, p. 210) Ieșise deja În partea dinspre pădure a satului și, pe poala dealului văzu o casă izolată a cărei fereastră strălucea mai puternic decât a celorlalte. Un fel anume de curiozitate Îl făcu să se apropie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
va cita Istoria modernă...); idem, Geneza revoluției de la 1848, Iași, 1980 ( în continuare se va cita Geneza...); idem, De la constituirea națiunii la Marea Unire, vol.IV, partea I, Iași, 2002 ( în continuare se va cita De la constituirea națiunii...); idem, op.cit, vol.IV, partea a II-a, Iași, 2003; idem, op.cit., vol.VI, Iași, 2006; G.D.Iscru, Introducere în studiul istoriei moderne a României, București, 1983 ( în continuare se va cita Introducere...); Coordonator: Dan Berindei: Istoria Românilor, vol.VII, tom I
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
avut satul Ulmi, care în 1803 se înscria cu 45 capi de familie<footnote Th.Codrescu, op.cit., p.319. footnote>, iar în 1813<footnote Arh.St.Iași, Manuscrise, Ms.nr.75,f.59v. footnote> și, respectiv, 1816<footnote Corneliu Istrati, op.cit, p.100. footnote>, cu 54, din care jumătate erau supuși mănăstirii Frumoasa, cealaltă jumătate revenind mănăstirii Râșca. Faptul că mănăstirea Râșca a stăpânit, în Evul Mediu, satul Poleni, iar în anii 1813 și, respectiv, 1816, împărțea cu mănăstirea Frumoasa birnicii
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
cele două sate s-au unit datorită depopulării provocate de epidemia de ciumă de la începutul secolului al XIX-lea, care - așa cum am mai notat - s-a păstrat în memoria localnicilor sub numele de „ ciuma lui Caragea”<footnote Gh.Enache, op.cit,, p.21, 154. footnote>. Începând din anul 1820, constatăm o ușoară creștere a populație, de 57 birnici și 10 scutelnici<footnote Arh.St.Iași, Vistieria Moldovei, 10, Tr.166, d.18/1820, f.16r-18r. footnote>, iar în noua catagrafie din
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la fel, și zaharnița, cit și farfurioare multe pline cu prăjituri felurite. Cu mâini grase și urâte, Lina servea cu o îndemînare neasemuită. Ceaiul, zahărul, untul, prăjiturile, toate deodată îți veneau la gură fără știre. Meșteșugul ăsta uimea pe Mini și o mulțumea. Ca toate
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o cravată roșie, posttakistă, nu comunistă. Părea mai firesc să-1 întîlnești în scenete de mahala decât în viața modernă sau în intimitatea familială a profesorului Rim. Foarte puțin universitar, Lică! Desigur, patru clase primare la Tecuci. Mini se întreba acum cit timp să fi trecut de când societatea prenumăra în chip obicinuit exemplare de felul lui Lică. Cum erau pavate străzile pe atunci și dacă aspectul scumpei Cetăți era primitiv și pitoresc cum i-1 descria uneori bătrânul ei moș . Dacă cumva
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
luase razna pentru totdeauna. Lina se speriase așa de tare că nu fusese bună de nimic și trebuise neapărat să vie și doctorul de plasă, cu toată rușinea. Noroc că toate contracțiile fuseseră nervoase și leziunile superficiale. Lenora se izbise cit putuse cu capul, cu trupul, de tot ce găsise ia îndemînă și dase foc cu spirt patului. Nemaipomenit! Mini socoti că scena asta, care buimăcea pe Lina, nu era chiar o abatere de la un drum parcurs destul de logic de exaltata
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dacă plec! 97 Fecioarele despletite, Concert din muzică de Sach, Drumul ascuns Așa se văieta întruna. Cine ar fi crezut să ție Lenora așa de mult la moșie! Doru, când o auzea, plângea și el. Își adora nevasta, și pe cit îl costa de mult paraponul pe care i-1 arăta, pe atât îl mișca atașamentul ei de locul unde au fost așa de fericiți. Cu materialul ăsta de informații, Mini însoțise pe Lina la Prundeni și cu promisiunea căi ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
toată atenția lui Mini și o absorbi așa de mult că timpul îi păru scurt. Jocul se repeta neobosit. Lenora, subt o formă sau alta, implica la orice moment pe Eliza cu Doru, cu fățișa intenție ca Doru să fie cit mai atent, cât mai plin de solicitudine pentru vara lui: "Ai lovit pe Eliza. . ." "Ajută Elizei". . . "De ce nu spui Elizei?. . ." "Șezi mai bine de partea cealaltă, lingă Eliza!. . ." Eliza, inocentă și grațioasă, se lăsa alintată fără a-și înceta serviciile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
De ce te uiți așa ia mine?" " Nimic absolut!. Poate nu te simți așa bine azi! Cam palidă! Sau rochia. . . cine știe! Nu e așa, domnișoară?" - către mine. Așa, treptat, îi ridica conștiința personalităței ei fizice și morale. 121 "Atîta timp cit nu e cochetă, cel puțin cit înainte, nu e restabilită", ne spunea. Mai tot timpul vizitei - o jumătate de oră - flirta cu Lenora și cu sora de caritate, pentru emulație. . . Uneori însă, Lenorei nu-i vorbea deloc. îmi vorbea numai
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Nimic absolut!. Poate nu te simți așa bine azi! Cam palidă! Sau rochia. . . cine știe! Nu e așa, domnișoară?" - către mine. Așa, treptat, îi ridica conștiința personalităței ei fizice și morale. 121 "Atîta timp cit nu e cochetă, cel puțin cit înainte, nu e restabilită", ne spunea. Mai tot timpul vizitei - o jumătate de oră - flirta cu Lenora și cu sora de caritate, pentru emulație. . . Uneori însă, Lenorei nu-i vorbea deloc. îmi vorbea numai mie, de exemplu. Eu veneam de la
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și își păstră toată curiozitatea pentru portretul doamnei în alb. Mini se văzu nevoită să comenteze tabloul: cei vechi, zise, lucrau portretul în două feluri - de caracter sau de simbol. Subt chipul cât mai asemănat al modelului căutau a evidenția cit mai bine caracterul sufletului lui. Sau, sub trăsăturile lui convenționale, încercau să exprime o idee, un sens. - De ce o fi având doamna asta o ciută lângă ea și de ce o fi căzând o draperie de catifea peste o vedere de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București [1988], p. 1104. . Din Vechiul Testament, Cartea Judecătorilor, 15.8: „Și le-a sfărîmat fluierele picioarelor și șoldurile și apoi s-a dus și a șezut în peștera de la stînca Etam” îed. cit., p. 281). . în original Little Tommy Tucker - nume generic dat în cîntecele pentru copii orfanilor fără casă, care „cîntă ca să-și cîștige o bucată de pîine”. . „Ceea ce nu era de demonstrat” îlat.). . Last Exit to Brooklyn, roman de Hubert Selby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
roman de Hubert Selby jr., apărut în 1964, care descrie într-o manieră realistă brutală viața claselor de jos din Statele Unite, neocolind nici problema sexualității. . Parafrază după Epistola întîia către Corinteni a Sfîntului Apostol Pavel, 15.55, în Noul Testament îed. cit., p. 1308). PAGE PAGE 206 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Sharpe Wilt unite operate.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]