1,020 matches
-
zâmbești așa. Robby nici măcar nu așteptă. Se întoarse imediat și era pe cale să deschidă ușa, dar am blocat-o. Mâna lui strângea clanța. - Vreau să vorbesc cu tine, am zis, fiind acum amândoi în mașină. - Despre ce? Lăsă mâna de pe clanță, privind drept înainte. Divizarea din mașină își punea amprenta, așa cum mă așteptasem. - Ascultă, vreau să lăsăm la o parte tâmpeniile, bine? S-a întors spre mine, neîncrezător. - Ce tâmpenii, tată? Tată îl dădea de gol. - Haide, Robby, termină cu prostiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu zgâria. (Mi-am amintit ceva.) Niciodată nu zgâriase. Rodea ușa. Se folosea de gură. Se folosea de dinți. Apoi rosul a încetat. Robby și cu mine ne uitam la ușa care era acum îmbăiată în verde. Priveam îngroziți cum clanța se mișca în sus și-n jos. Într-o dezgustătoare fracțiune de secundă am înțeles că își folosea gura ca să realizeze acest lucru. A trebuit să-mi reamintesc să respir când clanța ușii s-a zgâlțâit violent. Se auzi ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era acum îmbăiată în verde. Priveam îngroziți cum clanța se mișca în sus și-n jos. Într-o dezgustătoare fracțiune de secundă am înțeles că își folosea gura ca să realizeze acest lucru. A trebuit să-mi reamintesc să respir când clanța ușii s-a zgâlțâit violent. Se auzi ceva ca un mârâit. Sunetul frustrării. Zgomotul foamei. Apoi a încetat. Puteam auzi entitatea îndepărtându-se anevoie. - Ce e? Ce vrea? Nu înțeleg. Cum a intrat? Era Robby. - Nu știu ce naiba e, am răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcut un gest - a nedumerire, în același timp o expresie înțelegătoare - care indica faptul că vom aștepta și vom vedea. Am vrut să strig: „Vom aștepta să vedem ce?“ Ușa sărise din balamale și o spumă grețoasă lucea oribil pe clanță. Și mai groaznic: ușa fusese smulsă pentru că arătarea o mușcase și trăsese de ea. Smocuri de blană punctau coridorul - păr pierdut de creatură. De la fereastra dormitorului am privit cum doi ofițeri cercetau câmpul din spatele casei, căutând indicii inexistente. Nu aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca șef, scapă acestor reguli!”. M-am întors atunci și, îndreptându-mă spre ușa de oglindă, capitonată a biroului, l-am anunțat că nu mă mai interesează și că-l las să facă ce vrea cu revista... Cu mâna pe clanță, tot el m-a oprit și m-a îndemnat „să fiu democrat, să aud și părerea celorlalți”. Cum în birou, afară de Dimisianu, ce era, evident, de partea „șefului”, se mai aflau și doi buni, fideli prieteni, Păunescu și Pituț, m-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
foarte clar: cetatea nu trebuie atacată și distrusă, în ea se poate intra firesc, nu are porțile ferecate. Dar pentru reformă e nevoie de participarea ambelor părți; și cei dinăuntru să descuie poarta, dar și cei dinafară să apese pe clanță și să pășească înăuntru". Cum se vede astăzi lumea scriitoare din România? E USR-ul un Turn Babel? E structura de conducere a USR un turn de fildeș, bun de cucerit? Metafora Turnului Babel mi se pare una potrivită, căci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că ai visat, ești convins de inconsistența visului, dar în mână descoperi o pietricică din comorile văzute în vis, pe care ai luat-o din întâmplare, iar la umăr ai o rană ușoară pe care ți-a făcut-o o clanță aurită la ieșire...! Ne putem împrieteni cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică Evoci pe undeva imaginea lui Diogene, cel care căuta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
locu’ dracu’ să stai la bulău acolo. O liotă de puști, niște derbedei mici și răi. Îți iei ceva de la butic și vreun mucos vine și-ți zice „Dă-mi-o mie”. Dacă nu-i dai, Îți frige una-n clanță. P-ormă se reped grămadă pe tine. N-ai cum să-i dovedești pe toți. Un dealer de la o casă de pariuri din East St. Louis descria o metodă de obținere a acidului carbolic dintr-o rețetă pentru fenol, ulei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
2002), pp. 291-301. Sozzi, B. Ț., "Introduzione", în N. Machiavelli, Discorso o dialogo intonro alla nostră lingua, Einaudi, Torino, 1976. Stopani, Renato, "Io mi sto în villa...": L'Albergaccio del Machiavelli a Sant'Andrea în Percussina, Centro di Studi Chiantigiane "CLANȚE", Firenze, 1998, pp. 47-52. Tibullus, în Catullus, Tibullus, Pervigilium Veneris, G. P. Goold (ed.), Loeb Classical Library - Harvard University Press, Cambridge Mass., 1988, 1.2.15-17, p. 198. Tibullus, Albius și autorii Cospusului tibulan, Elegii, ediție îngrijita, text stabilit, cuvânt-înainte
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
în prezent, deși, dacă o să vă duceți câteodată la vila, o să înțelegeți ce vă spun de San Casciano". 76 R. Stopani, "Io mi sto în villa...": L'Albergaccio del Machiavelli a Sant'Andrea în Percussina, Firenze, Centro di Studi Chiantigiane "CLANȚE", 1998, pp. 47-52. 77 NM to FV, 10 decembrie 1513, Machiavelli, Lettere (Inglese), p. 194. 78 Cf. C. Ginzburg, " Diventare Machiavelli: Per una nuova lettura dei "Ghiribizzi al Soderini"", Quaderni storici, 38, 2003, pp. 151-164. 79 Arhiva privată a lui
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Rățoiu. Când jucam la școală vreun meci, Rățoiu ăsta își lua un bolovan sau un bloc de BCA și se așeza între noi să comenteze. „Verde, că vine Dumitru Graur!“, spunea - și se făcea vid în jurul lui. Și dădea din clanță ceva de speriat. Se oprea uneori și meciul. Râdeau ăia care jucau de drăciile pe care le inventa Rățoiu de se țineau cu mâinile de burtă. N-a ajuns, din păcate, scriitor, nimic. Habar n-am ce face acum. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știa prea bine că nu e cazul să-și bată joc de șeful raionului, dacă pică biata căpățână a lui Gârmoci, automat cade și capul său, așa că tre să fie una cu șeful său, sunt legați unul de altul, precum clanța de ușă... Fanache l-a încurajat pe Gârmoci dând din mâini și zicând pe muțește: rezolvăm toarșul prim, în pașopt de ore, raportați că rezolvăm, îi ia mama dracului, îi belim, paștele mamii lor... -În pașopt de ore rezolvăm situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cumsecade, și-a asumat riscul și a acceptat să-l ducă pe brigadier până în Serenite. Tata i-a cerut să oprească în fața fostei noastre locuințe. A coborât în grabă, a privit poarta de lemn, s-a apropiat și a atins clanța, ușor, ca și când ar fi mângâiat-o: atât. Apoi, evitând să fie recunoscut de cineva, a urcat și l-a îndemnat pe șoferul larg la suflet să pornească spre cimitir. Acolo, șoferul și-a aprins o țigară și l-a așteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar care în calculul meu nerod conta. Pentru mine, părul și frizerul aveau totdeauna de-a face cu regele. Prietenii mei și cu mine așezam fire de păr peste tot în locuință înainte să plecăm de-acasă. Le puneam pe clanțe, pe încuietoarea dulapului, în sertare pe manuscrise, pecărțile din bibliotecă. Erau mici semne șirete, fiindcă nu atrăgeau luarea-aminte, și care ne spuneau dacă în absența noastră cineva se atinsese de obiecte, dacă Securitatea fusese acolo. „A atârna de-un fir
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la câteva săptămâni. Dar fusesem de mult dată afară de la fabrică. A doua zi m-am dus la ea și-am întrebat-o cum reușise să intre în casă la mine. Mi-a zis că-mi lăsase biletul prins de clanța ușii, în casa scării. Apoi, întrerupându-se brusc și ducând vertical arătătorul la gură, a luat telefonul și l-a vârât în frigider. Zicându-mi că de mult bănuiește că i-au montat în telefon un microfon de ascultare. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în telefon un microfon de ascultare. și-n timp ce telefonul sta frumușel în frigiderul ei, băgat la răcoare, i-am povestit de frigiderul meu pe care se află ceașca în care ajunsese bilețelul scris de ea, cel prins de clanța ușii. A trebuit să-i repet totul de mai multe ori, în timp ce ea mă totîntrerupea, zicând: „Ești absolut sigură?“. și: „Zău că ești nebună“. și: „Da’ ia gândește-te un pic“. Până ce m-am răstit la ea, după care amândouă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se repete cu regularitate. Sau, mai bine spus: atunci vrusese Securitatea pentru prima oară ca eu să observ ceva. În felul acesta, se-nțelege, bicicleta nu poate rămâne multă vreme bicicletă, nici părul platinat- păr platinat, nici parfumul - parfum, nici clanța - clanță, nici frigiderul - frigider. Unitatea invizibilă a lucrurilor cu ele înseși avea un termen de expirare. Toate cele din jur păreau a nu se mai putea decide dacă erau asta ori aia, ori poate cu totul altceva. Mai curând sau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
repete cu regularitate. Sau, mai bine spus: atunci vrusese Securitatea pentru prima oară ca eu să observ ceva. În felul acesta, se-nțelege, bicicleta nu poate rămâne multă vreme bicicletă, nici părul platinat- păr platinat, nici parfumul - parfum, nici clanța - clanță, nici frigiderul - frigider. Unitatea invizibilă a lucrurilor cu ele înseși avea un termen de expirare. Toate cele din jur păreau a nu se mai putea decide dacă erau asta ori aia, ori poate cu totul altceva. Mai curând sau mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
aranjez fularul la gît, scot dosarul din sîn și ies, dînd un picior ușii să se închidă în urmă mea. Bat de două ori la ușa pe care e afișat programul săptămînal de lucru cu secțiile, apăs cu fermitate pe clanță, intru, închid ușa la fel de sigur cum am intrat, fac doi pași, ajung pînă lîngă birou și pun dosarul în fața Brîndușei, pe mapa de lucru. Materia primă este din combinat, nu trebuia semnătura Aprovizionării, zic eu, retrăgîndu-mă un pas, rotindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de frig, îmi șterg nasul cu batista care-i deja udă, cobor la etajul unde locuiește Livia și sun. Da, imediat, aud vocea calmă a Liviei. Ușa se deschide larg. Intru, mă întorc spre Livia, care stă cu mîna pe clanță și-mi înclin puțin capul: Sărut mîinile! Scuză-mă că... Știu, răspunde ea sec, a fost o avarie. Cheile tale sînt pe frigider... Iau cheile de pe frigider și le dau drumul în buzunar. Mă uit spre Livia: o văd încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
știu prea bine cu ce se ocupă -, se aude muzică de la pick-up, muzică în spatele căreia deslușeam de multe ori chicotele fetei. La vecinul meu e liniște, ceea ce, pentru ora asta, înseamnă că nu e acasă. La mine în ușă, deasupra clanței, stă un bilet. Vreau să-l iau și să-l bag în buzunar nedesfăcut, dar pentru că-i împăturit doar în două, în timp ce aleg cheia ca să descui, îl desfac și citesc: Cînd vii acasă, treci urgent pe la mine. Nelu Arbore". "Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aștept să mi se răspundă. "Oprișan, gîndesc eu. Unde am mai auzit numele ăsta?" Salt din umeri, zicîndu-mi că-l știu, evident, de pe undeva de la combinat, mai bat de două ori, și pentru că nu mi se răspunde, apăs încet pe clanță și întredeschid ușa. Pe canapeaua nedesfăcută, rezemată de o pernă, Fulvia doarme îmbrăcată, așa cum era cînd am întîlnit-o; doar băscuța de mohair și-a scos-o și a pus-o pe cuierul de lîngă ușă, lăsîndu-și părul roșcat liber, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
7 sioniști; 1 dela PSD; 1 dela PNP; 4 fără de partid” care, scrisese autorul, „...și-au luat angajamente de muncă”. La ce fel de muncă s-or fi angajat, n-avem de unde ști deoarece raportorul și-a tras zăvorul la clanță dar putem ușor deduce că nu la una manuală și utilă societății a.p. „(...)Au acționat Împotriva acțiunilor”. Trădare!! Acest adevărat inestimabil diamant lingvistic a fost inserat la sarcina numită „Verificarea membrilor PCR evrei” care s-a soldat și cu o
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
milă și compasiune și din spaima de sânge. Eram doar curios să văd cum găinile, atârnate cu capul în jos, treceau printr-o mică încăpere de unde ieșeau cu gâtul retezat Am așteptat să se îndepărteze delegația și am apăsat pe clanța unei uși înguste ce da în încăperea cu pricina. Am intrat, înăuntru întuneric beznă. Când m-am mai acomodat cu întunericul, am zărit doi țigani cu câte un cuțit în mână privind la mine înmărmuriți. Într-un târziu, unul mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
scutură cu disperare, o șterge de pulpană și pe-o parte și pe alta... "La Suceava în cetate Miezul nopții bate, Vodă Ștefan ne veghează, Domnul sfânt ne aibă-n pază!", glăsuiește străjerul din turn... Negrilă!... Negrilă se agață de clanță. O sudoare rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]