1,528 matches
-
crâncene și regrete târzii. Femeia aceasta însingurată care, din desfătare a lumii, devine pustiire a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de uha. În secolul al XVIII lea, această supă a fost asociată exclusiv cu peștele, iar în secolul următor, sub influența bucătăriei franceze, uha a devenit o creație culinară rafinată. Într-o cratiță mare, se dă supa de pește în clocot. Se potrivește cu sare și piper. Se adaugă fileurile de pește și se reduce flacăra. Se fierb la foc mic timp de 3-4 minute, până când carnea de pește devine opacă. Se scot cu grijă fileurile din supă și se așază
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
curăță bine burta; împreună cu ciolanele de miel, se opărește în apă clocotită, apoi se lasă la răcit. Se taie burta mărunt și se pune într-o oală mare, împreună cu ciolanele; se acoperă cu multă apă și se fierbe totul în clocote, îndepărtându-se periodic spuma. Se reduce flacăra. Se adaugă usturoiul și se continuă fierberea timp de 1-2 ore; spre final, se adaugă puțină sare grunjoasă. Se ia oala de pe foc; se strecoară supa în altă oală. Se scoate carnea de pe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
într-o ulcică. Se adaugă oțetul, ca să nu se închege, și se pune la frigider. Între timp, se curăță bine rața. Se pune într-o oală mare, cu tot cu gât, inimă și ficat. Se acoperă cu apă și se dă în clocot. Se îndepărtează spuma și apoi se micșorează flacăra. Se adaugă în supă țelina, pătrunjelul, ceapa, ienibaharul și cuișoarele. Se fierbe la foc mic, circa 2 ore, până când e gata carnea. Se scoate rața și se desprinde carnea de pe oase; se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tigaie carnea de porc, usturoiul, ceapa și ciupercile. Se călesc circa 5 minute, până când s-a rumenit carnea. Se stinge cu supa, se adaugă roșiile cu zeama lor, zahărul, frunzele de dafin, varza murată și merele. Se dă într-un clocot. Se reduce flacăra și se fierbe tocana la foc mic, acoperită, circa 2 ore. Se adaugă șunca fiartă și cârnații, se acoperă din nou și se mai fierbe mâncarea circa 30 de minute, la flacără potrivită. Când este gata, se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Grigore Alexandru Ghica (1849-l856). Tot în această casa a mai fost găzduit în anii 18571858 Caimacanul Nicolae Vogoride-Conachi. footnote> din Ulița Mare a Bârladului era neîncăpătoare. Marele salon, tixit cu parlamentari de Tutova și Fălciu, intelectuali, scriitori etc. dădu în clocot... Da, dlor, cine n-o vrea! ..vorbi, cu glas grav, bărbatul de la tribună. Dar, dlor, n-o putem face singuri... Turcul e tare! Un lucru, dlor, să nu uite românul: „Prietenii se aleg în vremuri grele nu în vremuri de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cutremurându-se bolțile. Vrem întregirea!... - Stați, dlor! Stați așa, nu vă grăbiți! Încercă să le potolească elanul un bătrân, fost parlamentar conservator. ... Mai întâi neatârnarea, dlor! Neatârnarea, mai întâi, ș‟apoi!... Dar, nu-și isprăvi gândul, că Salonul dădu în clocot. - Vrem Neatârnarea! ...Vrem Neatârnarea! E primăvară... Deobicei, atunci când razele calde ale soarelui străpung perdeaua de iarnă a norilor, când cei dintâi muguri mijesc pe crengile copacilor, iar grâul verde crește pe întinderile umede, încolțește și nădejdea în inimile țăranilor. Dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
văzuse o dată, sau de două ori pe învățător, și îi rămase întipărită în minte statura lui falnică, și privirea blândă și bună din ochii lui. Nu-ș mai putu înfrânge ispita... hotărârea ei, gata luată, dădu pe dinafară, ca laptele în clocot. Și, într-o zi, îl zăpăci cu totul pe bătrân... - Bunicule, vreau la școală... vreau sa învăț și eu ca Fănuță! Bătrânul, când a auzit așa o tărășenie, întâi rămase făra glas, iar când își reveni sări ca ars, de parcă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ceapă, mă apropii de Izvor, apa nu mai curge de aproape un an, anii trecuți venea în cascadă pe piatra înaltă, curgea la intervale egale de timp, îți puteai fixa ceasul după apele izvorului, spuneau în glumă călugării, acum numai clocotul din măruntaiele muntelui, și-un firicel de apă ce se scurge pe sub pietre mai amintesc de ceea ce nu demult a fost Izvorul Tămăduirii, crucii de lemn fixate în stâncă, bogat ornamentată, ridicată recent, nu i-a fost încă dat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bătătorită, încrucișarea de drumuri, fânăreața pentru sălbăticiuni, drumul de căruțe ce duce până în curtea mănăstirii, mi-au trebuit câteva ceasuri ca să cobor, aud clopotele de vecernie, pădurea dimprejurul mănăstirii, casa pădurarului, greutatea rucsacului meu aproape gol, Izvorul, apa ce vine, clocotul din măruntaiele muntelui, senzația că stau pe un tren ce merge în plină viteză, nimeni pe piatră la Izvor, Ce zi o fi astăzi?! Mă grăbesc să mă dezbrac și prind din plin pe trupul istovit uriașa cădere de ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bine și vin eu să le pregătesc! — Bine, mamă. El începu să spele legumele și să le șteargă. După ce termină, mama pregăti ciorba și o puse pe foc. Deodată, Andrei auzi un cor de voci ridicându-se din oala în clocot: — Vedeți? Pe mine m-a cules Andrei primul, spuse cartoful fericit. — Și ce? spuse roșia. Asta pentru că tu erai cel mai aproape...Și dacă vrei să știi, tu ești cel mai nesănătos.Eu sunt frumoasă și cea mai sănătoasă, spuse
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
viața nu mi-i va da niciodată, dar pe care visul nu mi-i refuză. Mergem din orbire În orbire. Tu orb pentru mine, eu oarbă pentru el. Tu... eu... el... Eu... la un capăt saturația, scârba, la celălalt infinitul, clocotul. Tu... la unicul tău capăt, pasiunea cea fără de soluție: eu. El... liber la amândouă capetele, n-are de ce să-i pese, pe noi ne vor distruge pasiunile, el nu poate muri decât de râs. 25 mai 1965 (marți) Lui Martin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Unde ai făcut tu traversări. Ca În Parcul De Cultură Și Odihnă. Privești pe geam norii ce se mișcă cu repeziciune. Ești pedepsit și stai În casă. Afară ceilalți copii se joacă. Numai tu, singur, Îndurerat, chinuindu-ți privirea În clocotul alb al unui nor destrămându-se pe cer. Senzația că ai putea rămâne singur pe lume. În cealaltă cameră, mama primește vizita unei vecine. Beau În tăcere cafeaua acră. Apoi mama, Într-un târziu: Uneori mă simt atât de singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
starea pacientului s-a Înrăutățit brusc, tensiunea 270 cu 220, pacientul a făcut o complicație respiratorie, a intrat În comă hepatică și Într-o dimineață de primăvară a Încetat din viață... Pui apă Într-o cratiță mare, ca să dea În clocot și aștepți. Când apa Începe să fiarbă Îl iei unul câte unul, Îi bagi În cratiță și-i lași acolo până se-nroșesc! Așa, de vii? De vii, sigur că de vii! Păi altfel cum crezi? Apa fierbe, Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de mucegai, devenind dolofane și cărnoase. Ciupercile se transformaseră acum în turnuri de nori, izbucnind în sus din crăpături. Pentru prima oară în istorie, după cum se relata în ziar, proiectilul distrugător care țâșnise în văzduh cuprinzând tot cerul într-un clocot infernal fusese transmis de un „televizor“, ceea ce nu ni se părea cu nimic mai puțin fantastic decât imaginea însăși a ciupercii cu pricina: „Fulgerul atomic, unda de șoc, vaporii toxici, de o sută șaptezeci de ori mai puternică decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
auzit-o pe Laura din camera vecină, în sfântul locaș al seninelor mele rugăciuni, gemând de două ori prelung și dureros. Plasatorul de mașini gâfâia ca după trântă. - Ramses, reluă vorba bătrâna, mestecând cu lingurița cafeaua din ibric, intrată în clocot. Laura mi-a zis: Mamă, cum mi-o și norocul. Zic eu: Ce-ar fi să întrebăm pe Ramses, să vedem ce crede el. Dar Laura a izbucnit în plâns și n-a mai scos nici o vorbă. Madam Fișic, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în genul acelora pe care Egon le-a fixat de atâtea ori cu cărbunele său genial pe albul hârtiei. Într-o după amiază fierbinte, n-am mai putut rezista. - Matilda, să-ți fie rușine! începui, coborând privirile, cu sângele în clocot. Ea îmi răspunse, de sus, liniștită, că dacă rămân până în iarnă, o voi putea vedea aproape goală, cum coboară ca un proiectil din vârful munților înzăpeziți, ca să-și bată joc de toți skiorii veniți din toate colțurile lumii. Când coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-o rână Și-ascult, înghemuit sub pătură, Cum ne gonește cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să văd și să aud, scormonesc trecutul, în vreme ce clipa de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur pe creștetul muntelui înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
capere, coajă de lămâie rasă, boabe de piper negru zdrobite grosolan. Și, după ce feliase fin ardei verzi și roșii - „dar nu din cei iuți“ - și de îndată ce totul, carnea tăiată în cuburi și toate celelalte ingrediente, mai erau date într-un clocot, la urmă, el a adăugat în oala plină ochi, cu un gest festiv, ca și când ar fi turnat agheasmă din fantoma unei damigene, oțet, nu prea puțin, fiindcă, așa cum desigur se știa, oțetul își pierde din gust când se răcește. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Sevasco, a urcat pe pedana și a dat un do curajos: a demonstrat că opusculul lui Ricardo, deși lasă drum liber unor capitole din măgăoaia aia de istorie de amor zmângălită de Pemán - coincidență mai mult decât justificată la primul clocot al inspirației - trebuia să fie considerat mai curând un facsimil al Biletului de loterie de Paul Groussac, care se Întorsese În graba mare În secolul al XVII-lea și-și datora prestigiul evocării neîntrerupte a senzaționalei descoperiri a sănătoaselor virtuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu fundătura și sunt mereu cu totu și cu totu la datorie, cum s-ar zice, i-a cciripit lu Zarlenga cum că ajunsesem să mă Împlementez la lăut cu gând dă păcat. Bărbatu a venit la mine dând În clocot ca laptele, și pă bună dreptate. De nu era don Renovales, care mi-a pus cu gheara propie pă ochi o halcă dă carne crudelă, pă loc Îmi sărea capacele. Chestii-trestii care nu țin nici baremi dă ochii lumii: poa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca terfeloaga dășchisă; io n-am auzit ce ziceau, da Zarlenga l-a bătut pă umăr, și pentru mine panarama a tras cortina. Îmi dădeam pumni În cap și nu-mi venea a crede. Am mai dat două ore În clocot pă tabla coperișului, doar-doar s-or mai arăta alte și alte complicații, da arșița mi-a tăiat tot chefu. Când m-am catapultat, peizanu se afla În treabă la cuhne, și pă loc m-a favorizat c-o zemușoară nutritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vremea aceea - vorbesc din punct de vedere literar - Își dăduseră Întâlnire În acea noapte pe strada Parera, la chemarea agapei și a muzelor. Toastul final, făcut cu Champagne, a mers pe mâna Înmănușată a doctorului Montenegro. Peste tot dădea În clocot epigrama, dacă nu Franz și Fritz. Vecinul meu de masă, așezat Într-un colț al ei, chiar unde Tantalu’ ăla de spaniol În frac ne-a lăsat fără felu’ trei, s-a nimerit să fie un tânăr provincial numai moderație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Mersi. Și scuză-mă. M-am uitat la ceas și nu mi-a venit să cred că mă pregăteam să am o discuție de afaceri la ora asta. Am pus de-o cafea și am așteptat până a dat În clocot, după care mi-am luat ceașca cu mine pe canapea. Era timpul să sun. Nu aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]