1,273 matches
-
îngrijise ca grăjdar, nu-i puteau da o mână de ajutor nici unul din sutele de mii de copii care râseseră cu poftă de giumbușlucurile lui Marcelino. S-a dus să înveselească raiul, căci acolo îi este locul celui mai bun clovn român al tuturor timpurilor, Marcelino, băiatul venit de la Botoșani ca să stea lângă sufletul copiilor maimuțărind prostia și îngâmfarea oamenilor mari. Dacă aș încerca să trag o notă pe armonica pe care mi-a adus-o cadou după unul din turneele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
probabil că aș auzi strigătul lui Marcelino. Cum însă mi-e teamă să nu-l aud plângând ca atunci la telefon, o las să stea pe raftul bibliotecii mele, ca semn că am avut și eu, odată, un mare prieten, clovnul Marcelino. PAGINĂ NOUĂ SĂ FI FOST NOI ALTFEL? Chiar nu știu. Adică, probabil - că altfel nu ajungeam aici; suntem, totuși, niște tipi, însemnăm ceva, cel puțin așa cred. La urma urmelor, nici nu-mi pasă, ce a fost a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
dintre unii și alții, cu toate astea fiți convinși că au și ei o mică escrocherie pregătită, un mic căluț troian pe care vor încerca să-l infiltreze la timpul potrivit în mijlocul acțiunii. I se pare că seamănă cu un clovn, căruia i se scurg fardurile de la colțurile gurii. Măcar cu ocazia anumitor evenimente speciale fiecare dintre noi ar trebui să-și asume rolul ăsta, se gîndește, ștergîndu-și cu mîneca halatului ultimele urme de pe bărbie. Trage aer adînc în piept, miros
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
era Pesah, Încercam să urmez indicația pusă de autoare, cu aldine, spre știința exilatului, imediat sub titlu: „amar a se citi la fiecare Pesah,/ În lux, calm și voluptatea de-a fi”. În singurătatea benefică a dimineții, carâmbul stâlcit al clovnului din creier ciocănea secundele. Știam despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
despre ce palmă și despre ce exil vechi și nou și perpetuu și despre ce amară sărbătoare a descătușării vorbește poeta: „Singurătatea celor patru scânduri/ din palma plesnită peste obraz,/ lacrima de dimineață/ asmuțită Împotriva părăsirii de sine/ și pantoful clovnului din creier,/ - astfel Își Începea fiecare sărbătoare/ prietenul meu Mynheer”. În depărtarea și proximitatea poeziei: rătăcirea reluată, deșertul dintotdeauna al celui izgonit, noul cort pe care pribeagul și-l adjudecase: „iar și-a Înălțat cortul În propria piele,/ iar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
omul, pe care nu a izbutit să-l desăvârșească. „Dar ziua izgonirii din grădină?”, Întreabă poeta, Înstrăinată de Dumnezeul „mic”, micșorat, Însingurat În Împărăția Sa fără om și omenesc, un zeu suprem, dar nu atotputernic, eșuat În farsa propriilor neîmpliniri, „clovn mărunțel al nimicului al căderii”. Resentimentul intensifică Însă paradoxal apartenența inițială și inițiatică, iubirea refulată potențează ardoarea trecută prin otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
redactorul-șef) a „scandalosului” interviu pe care i-l acordasem lui Gh. Grigurcu. Pentru cititorul neavizat, ar putea să fie amuzantă, poate, dacă nu și instructivă, astăzi, relatarea acelor Întâmplări tenebros-hilare din textul „Istoria unui interviu”, În volumul meu Despre clovni... În relație, mai ales, cum și este, poate involuntar, cu scandalul simetric, de peste zece ani, prilejuit de data asta de o recenzie la un volum memorialistic al lui Mircea Eliade, În care cutezasem să reîmprospătez, cu extreme precauții, memoria intelectualității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sa oficială le făcea Însă bizare. Despre antisemitismul oficial vorbea colegul președinte, despre sufocanta atmosferă de partid, despre presiunea peste orice limite la care era supusă Uniunea, dar și rețeaua ideologică și de securitate, ca efect al isteriei cuplului de clovni prezidențiali. Nu se pomenise vreo vorbă despre premii, cu atât mai puțin cazul meu, despre care nu știam nimic, dar pe care, retrospectiv, Îl Înțelegeam drept adevărata motivare a acelei stranii promenade de rămas-bun. D.R. Popescu știa, probabil, deja că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
scriitor optzecist (Călin Vlasie). Înaintez Însă simultan În monografia critică pe care vreau să i-o consacru lui Nicki, mi s-au limpezit Între timp multe lucruri. Cred că În centrul interpretării mele o să așez conceptul artistului În chip de clovn, așa cum este el definit, mai Întâi, În Anii de ucenicie, iar, mai apoi, În On clowns. Plecând de la acest concept - și În măsura În care el implică un fenomen de marginalitate, socială și umană - Îmi va veni foarte lesne să discut opera lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
socialiste, intermediarul prin excelență, conectat și la Comitetul Central al Partidului, și la Departamentul de Stat al Statelor Unite, și la guvernul israelian, putea fi, credeau ei, un factor de influență moderatoare. * Corespondența cu Mircea Zaciu datează din perioada de după dispariția Clovnului Național și a Circului Totalitar. Ne aflam deja, amândoi, În afara României. Scrisorile m-au surprins la Început prin tonul extrem de afectuos și prin prietenia pe care nu o bănuisem a fi atât de limpede. Am fost mișcat, firește, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ieri răul ubicuu și reinventând binele din nimic sunt anulate, instantaneu, de stihia neînțelegerii care se crede clarvăzătoare. Brusc, echinocțiul și solstițiul Își inversează, Într-o clipire, rolurile, dar se unesc sub pulpanele zgripțuroaicei, Întețind frustrări și furie. August pălărierul, clovn bufon și confesor, nu mai poate fi de folos, s-ar zice, În asemenea veninoase vârtejuri ale vanității. Vorbele sale sună, Însă, și astăzi, ca un dulce descântec: „Seninătatea, sâmburele puterii mele... nu știu de partea cui este dreptatea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu atâtea conotații dureroase, ci și locul unde sărbătoream, chiar În 1987, prima mea carte publicată În Vest, primul domiciliu lingvistic străin acordat textelor mele. Zidul Îl simțisem, ani de zile, În mine Însumi și În jurul meu Încă În România Clovnului Tiran. Dar În 1987, Îl contemplam de aproape. Santinele și posturi de pază contra blasfemiei, pe partea cealaltă, amuzante graffiti de carnaval pe partea asta. Într-una dintre frecventele plimbări nocturne În jurul conturului chinezesc, am fost surprins de cuvintele vecinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
a marii ei istorii ar fi Încă mai greu de deslușit decât ni se pare, oricum, adesea. Se Înțelege de ce autorul acestor eseuri Își vede reconfirmat astăzi, Într-un context mai larg, scepticismul care temperase deja, În paginile volumului Despre clovni, un anumit sentiment al urgenței, irepresibil În anii de dinaintea și imediat după căderea Zidului. Dacă atunci era vorba de o firească suspiciune față de rolul de victimă, ca și față de cel de acuzator, În jurul cărora zumzăie publicitatea trivială a zilei, astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mască a grandorii, de ce suferința n-am considerat-o eroică, iar integritatea am Înțeles-o doar ca o exigență firească și laică. Premisele, probabil, previzibile ale unui „outsider”, de ieri și de azi. Ediția germană, relativ Întârziată, a volumului Despre clovni are pentru mine o importanță particulară. La motivele sugerate deja, ar fi de adăugat faptul că am revenit adesea, nu Întâmplător, În ultimii ani, la Berlin și În Germania, unde și-au Început aventura cărțile exilului meu. Tocmai Germaniei i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
de veac XX. Este și acesta un motiv deloc neglijabil, adăugat celor strict biografice, pentru care am contemplat cu special interes locul și oamenii spre care trimit acum aceste pagini. (Text apărut, ca postfață, la ediția germană a volumului Despre clovni, Hanser Verlag, München, 1998, și În Apostrof, nr. 3/1998) Dr. Aschenbach și mama meatc "Dr. Aschenbach și mama mea" În 1979, când mi s-a Îngăduit prima călătorie din România În Occident, am ajuns până la urmă, după improvizate popasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
improvizației, un glorios bufon al ezotericului, spion neobosit al enigmelor, pionier pregătit a detecta și exploda minele ascunse În tranșeele războiului burlesc Împotriva plictiselii, el păstrează, totuși, amprenta premisei contra căreia se revoltă. Un profet, totuși... chiar când eșuează În clovn, chiar când Îmbracă mantia alchimistului experimentator? Perpetuu neînțeles de prozeliții eșuați În simpli spectatori blazați, August Prostul proiectează, pe peretele fantomatic al scenei, umbra profetului care n-a fost să fie. „Cum puteai cere seriozitate de la ei, de la adunătura aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se așezaseră pe vine În jurul munților de postavuri, comentând printre râsete calitățile mărfurilor. Bursa neagră risipea cu limbile ei repezi substanța nobilă a peisajului, o toca cu melița limbuției și aproape că o Înghițea.” Nu Întâmplător, adversarul temut al Profetului Clovn este tocmai Adela, Însărcinată cu ordinea domestică. „Măturatul camerei era pentru el o importantă ceremonie, la care nu uita niciodată să asiste, urmărind cu un amestec de teamă și fior voluptuos toate mișcările Adelei, cărora le atribuia un sens profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Usucă poteca și urmele lăsate de roți se întăresc precum niște lame de cuțit. Când vine din nou ploaia, drumul e o suprafață alunecoasă. Pe distanța de o milă pe care trebuie să care yame, Lan Ping cade ca un clovn de circ. * Cantina e o peșteră mare, cu pereții șiroind de apă. Jumătate este folosită pentru adăpostirea căruțelor și uneltelor. Eu și tovarășele mele ne ținem castroanele cu orez și ne strângem într-o parte, acolo unde pământul e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-și caute altceva. Fiind rudă de gradul întâi, îndeplinea criteriile ca să fie cazată în adăpostul aflat la un cvartal de spital, o casă de oaspeți subvenționată din banii de buzunar ai celui mai mare cartel de fast-food-uri din lume. Casa Clovnilor, așa o porecliseră ea și Mark în urmă cu patru ani, când tatăl lor murea de insomnie letală. Omului i-a luat patruzeci de zile ca să moară, iar spre final, când a acceptat în sfârșit să se ducă la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
patru ani, când tatăl lor murea de insomnie letală. Omului i-a luat patruzeci de zile ca să moară, iar spre final, când a acceptat în sfârșit să se ducă la spital, mama lor mai rămânea uneori peste noapte la Casa Clovnilor, ca să fie lângă el. Karin nu putea înfrunta amintirea asta, nu acum. Preferă să meargă acasă la Mark, la o jumătate de oră distanță. Porni spre Farview, unde Mark își cumpărase o casă de catalog la doar câteva luni după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să mergem în altă parte. Maria pufni pierzându-și răbdarea. —Unde? La magazinul cu articole pentru camping? Vino după mine. Ne-am oprit în fața unui raion care m-a năucit prin gama de culori. — Cred că ăsta e raionul pentru clovni, am șoptit, sperând să nu mă audă vânzătoarea fioroasă din apropiere și să mă identifice ca fiind unul dintre acei filistini ai stilului, cum știam foarte bine că sunt. Maria mă ignora în timp ce trăgea de niște pantaloni largi de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Apropos de Beligan, care a fost unul dintre cei mai importanți Berenger al Europei, m-a amuzat teribil povestea Întîlnirii sale cu Ionescu : aceasta a avut loc, firește (e ionescian!), departe de Franța, În Japonia ; dramaturgul avea o figură de clovn și ținea În mînă un whisky cu suc de gref. Scriitorul avea umor și-n viață și-n scris, și una dintre cele mai pline de haz confesiuni din lu mea absurdului mi s-a părut „ Învățarea englezei nu duce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de vedere al personalității individuale. Era așa de tânăr, încât nu-i mijise nici tuleele pe sub nasul lung, borcănat la început, în continuare subțire, ca apoi să se termine cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre vișiniu. Era îmbrăcat într-un costum ca de cioclu, adică negru, iar cravata, musai roșie, era sucită trist spre dreapta; părea așa, ca o bănuială nedusă până la sută
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-un glas, al inimioarelor de Sfântul Valentin, care atingeau clopotele de la gâtul vacilor elvețiene. În mijlocul acestei armonii delicate, o fată Își Întindea Încheietura spre prietenele ei, ca o doamnă care recomandă un parfum. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lui Winston Churchill, la care lucrează Myron În timpul nopții, când se opresc, stă pe măsuța de cafea. Myron e un vânzător de piese de schimb ieșit la pensie, iar Sylvia a fost asistent social. Din profil, femeia seamănă cu un clovn drăgălaș, cu obrajii expresivi, fardați, și cu nasul sculptat pentru cine știe ce efect comic. Myron Își plimbă buzele În jurul trabucului, mânjindu-se de intimitatea propriilor lichide. În timp ce Myron conduce, Sylvia Îmi prezintă paturile, dușul, camera de zi. La ce școală sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]