1,118 matches
-
desprinși de chaganatul chazar în urma unor divergențe, s-au repliat în teritoriile controlate de unguri și s-au subordonat lor. Expedițiile organizate de unguri, în 862 și 881, s-au produs prin pasul Verecke din Carpații Păduroși (Nordici), la îndemnul cnejilor moravieni, Rostislav și Sviatopulk. Dar, după scurt timp, bunele raporturi ale ungurilor cu Moravia Mare au încetat și, în 892, ei întreprind o expediție ca aliați ai regelui Arnulf al Germaniei. Apopi, în 894, ungurii s-au alăturat din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moravieni, Rostislav și Sviatopulk. Dar, după scurt timp, bunele raporturi ale ungurilor cu Moravia Mare au încetat și, în 892, ei întreprind o expediție ca aliați ai regelui Arnulf al Germaniei. Apopi, în 894, ungurii s-au alăturat din nou cneazului Sviatopulk și au prădat teritoriile din Panonia aflate sub jurisdicția lui Arnulf. În timpul acestor expediții, ei s-au familiarizat cu regiunea Dunării mijlocii. Aflați în Atelkuz, victorioși în expedițiile lor, triburile ungare se unesc și aleg drept căpetenie a lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din unguri ocupaseră estul Transilvaniei și se așezaseră acolo-din acești unguri ar proveni secuii. Apoi, după atacul pecenegilor, au venit și ceilalți pe urmele lor, și au ajuns în acest fel în pustă. Profitând de neînțelegerile dintre suveranii germani și cnejii moravi, ungurii au ocupat treptat întreaga câmpie panonică, practic, în câțiva ani. După ce și-au consolidat stăpânirea în Panonia, ei au organizat expediții (atacuri) de pradă în Europa centrală, apuseană și sud-estică. La instigarea lui Arnulf, o primă expediție a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1211 și se referă la oștenii români din părțile Sibiului. De atunci au început românii să fie colonizați de regii unguri în Transilvania. Documentele cancelariei ungare, susține el, îi amintesc pe români în calitate de coloniști pe pământurile regale în frunte cu cnezii lor, șefii obștilor păstorești. Situația socială a românilor în Transilvania medievală, precizează Roesler, ca șerbi și oameni fără privilegii, îi arată ca noi veniți și de aceea ei nu se pot bucura de drepturile primilor ocupanți, unguri și sași, care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
colonii împrumută din sudaneză)". 3. "Influența slavă este considerabilă în vocabular, în special în cel religios, iar în cadrul acestuia, în special în domeniul liturghiei. Românii au stabilit contacte în toate domeniile cu populațiile slave cf. termenii din aparatul de conducere (cneaz, voievod). Dar aceasta s-a petrecut la nordul sau la sudul Dunării? Pe ambele maluri. Însă la nordul Dunării, ei au fost înlăturați sau dominați de către unguri. În sud, influența slavilor este mult mai puternică, slavii din Bulgaria, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în secolele VII-VIII, slavii erau elementul dominant, iar daco-romanii elementul supus, treptat a intervenit o schimbare, s-au produs interferențe în timp, unii conducători ai autohtonilor, juzi, prin calități, fapte de arme, legături de familie, ajungeau într-o situație înaltă, cnezi și voievozi, precum Gelou, în mod cert român. N-avem izvoare și mărturii pentru a arăta mai detaliat, cum s-a produs apropierea între autohtoni și alogeni, precum în Italia, Franța, Anglia -au avut loc asimilări etnice, adică amestecul de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz (în slavă, prinț-stăpân), jupan, rob (sclav). Viața bisericească, cultul și ierarhia: rai (lat. paradis), iad, utrenie, vecernie, spovedanie, împărtășanie, Maica Precista (Maica Domnului), maslu, sfânt, stareț, vlădică, blagoveștenie și multe altele. Trebuie precizat faptul capital că nimic în fonetică, morfologie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Alte cuvinte slave: vadră, găleată, câblă, merță, chilă, drob, pogon, ploscă, cobză, lăută, obor, nedeie, zbor, ocol, corabie, cârmă, plută, pivniță-beci, zemnic, ispravă, treabă, pagubă, scump, spor, cârciumă (slav)-han (turc.)-făgădău (mag.). Organizarea socială și de stat: stăpân, voievod, cneaz (sl.)-jude (lat.), sfat (slav)-adunare (lat.), jupan, bir, moșie, ocină, baștină, siliște, pâră, osândă, dovadă, gloabă, gospodar, graniță, dajde (dare), clacă, ponos, năpastă, pricină, pripas, prigoană, poruncă, sfadă, mită, caznă (slav)-pedeapsă (grec.), călău și gâde (cuvinte turanice). Organizarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de o situație socială superioară față de autohtoni. La aceeași concluzie conduce și onomastică slavă (numele de persoane) din sânul clasei boierești și cneziale la români până în secolul al XVII-lea. Denumirea în limba română a categoriilor aparținând clasei stăpânitoare (boier, cneaz, jupan) sunt toate de origine slavă, indică pe stăpânii de pământ, ceea ce dovedește același lucru. În sfârșit, dar semnificativ, denumirea dată în Țara Românească, țăranilor dependenți, rumânii, arată fără nici o îndoială că, într-o vreme, la începutul dominației slave, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în schimb, aproape fiecare din termenii aceștia slavi este dublat, în vechea limbă românească, de termenii respectivi romanici (românești), care derivă din latina populară și din cea medievală. Astfel, cea mai veche denumire a membrilor clasei feudale este aceea de cneaz (termen slav), dar el este dublat de termenul latin jude sau judec. Pentru a desemna un om liber, documentele medievale folosesc atât termenul jude cât și pe cel de cneaz, ambii termeni desemnând oamenii liberi și stăpânii de pământ. Străvechea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai veche denumire a membrilor clasei feudale este aceea de cneaz (termen slav), dar el este dublat de termenul latin jude sau judec. Pentru a desemna un om liber, documentele medievale folosesc atât termenul jude cât și pe cel de cneaz, ambii termeni desemnând oamenii liberi și stăpânii de pământ. Străvechea terminologie a lumii feudale de origine romanică se oglindește și în terminologia feudală românească. Aceasta este anterioară celei slave, după cum reiese din cuprinderea geografică mai întinsă pe pământ românesc. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
termenul vecin (tradus în slavonă prin sused). Termenul românesc vecin este de origine latină medievală. Dar, mai târziu, când obștile, libere odinioară, au fost aservite, în cadrul sistemului stăpânirii nobiliare, și pentru că obștea și-a păstrat organizarea internă și sub stăpânirea cnezilor și a boierilor, termenul vecin a devenit sinonim cu om dependent. Aceasta dovedește că aservirea obștilor libere a început anterior așezării slavilor în Dacia sau în paralel cu așezarea acestora. Putem concluziona că, în principal, originea clasei stăpânitoare a feudalismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
limba română medievală, ce desemnează pe stăpâni și supuși, e o dovadă istorică despre închegarea clasei feudale la români, atât prin aservirea lor de slavi, după instalarea acestora, cât și prin diferențierea internă a obștilor autohtone.13 Nobilimea prestatală românească, cnejii sau juzii Începuturile feudalismului românesc datează din secolul al X-lea, așadar cu patru veacuri înainte de constituirea statelor medievale. Prin urmare, a existat o clasă feudală (nobilime-boierime) anterioară întemeierii statului medieval și domniei românești independente, aceasta nu s-a născut
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obștilor, ei și-au arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești, fiind anterioară separării neamului nostru în trei entități deosebite, Transilvania, Moldova și Țara Românească. Denumirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arogat drepturi ereditare și o poziție (funcții) și bunuri mai presus de ceilalți membri ai obștei. Acești fruntași privilegiați constituie pătura stăpânitoare a societății autohtone (românești). Membrii acestei nobilimi (aristocrații) cu familiile lor poartă numele de cnezi sau juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești, fiind anterioară separării neamului nostru în trei entități deosebite, Transilvania, Moldova și Țara Românească. Denumirea de "cneaz", de origine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
juzi. Identificarea cnezilor și a juzilor cu nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești, fiind anterioară separării neamului nostru în trei entități deosebite, Transilvania, Moldova și Țara Românească. Denumirea de "cneaz", de origine slavă, înseamnă nobil, stăpân. Cnejii alcătuiau o pătură veche de stăpâni de sate și pământuri, care, ulterior, în condițiile lipsei de privilegii pentru pământurile lor, ajungeau la condiția de supuși ai nobilimii-categorie privilegiată.14 În Transilvania, cnezii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nobilimea prestatală rezultă din frecvența utilizării acestui termen și acestei instituții în toate ramurile din teritoriile românești, fiind anterioară separării neamului nostru în trei entități deosebite, Transilvania, Moldova și Țara Românească. Denumirea de "cneaz", de origine slavă, înseamnă nobil, stăpân. Cnejii alcătuiau o pătură veche de stăpâni de sate și pământuri, care, ulterior, în condițiile lipsei de privilegii pentru pământurile lor, ajungeau la condiția de supuși ai nobilimii-categorie privilegiată.14 În Transilvania, cnezii sunt menționați, în secolul al XIV-lea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de "cneaz", de origine slavă, înseamnă nobil, stăpân. Cnejii alcătuiau o pătură veche de stăpâni de sate și pământuri, care, ulterior, în condițiile lipsei de privilegii pentru pământurile lor, ajungeau la condiția de supuși ai nobilimii-categorie privilegiată.14 În Transilvania, cnezii sunt menționați, în secolul al XIV-lea, în situația subalternă de reprezentanți ai obștei față de stăpânii feudali, ceea ce marca o fază de decădere a instituției cneziale. Dar în regiunile Transilvaniei unde s-a păstrat autonomia românească (Hațeg, Banat, Maramureș, Făgăraș
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sunt menționați, în secolul al XIV-lea, în situația subalternă de reprezentanți ai obștei față de stăpânii feudali, ceea ce marca o fază de decădere a instituției cneziale. Dar în regiunile Transilvaniei unde s-a păstrat autonomia românească (Hațeg, Banat, Maramureș, Făgăraș), cnezii apar ca stăpâni feudali, neprivilegiați și nerecunoscuți de statul medieval la începuturile sale. Stăpânirea lor era denumită, în documente, "dominium" sau "possessio", ceea ce înseamnă stăpânire. Stăpânirea cnezială se moștenea din tată în fiu (era ereditară) și cuprindea dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânirea pe proprietățile sale, în chip independent de magistrații țării". Această nobilime prestatală (cnezială) nu se afla, la origine, cuprinsă în instituțiile monarhiei feudale (Ungaria), de-aici situația lor de dependență pe pământurile nobiliare. Regatul ungar i-a găsit pe cnezi, în regiunile cucerite, acordându-le unora o "donație nouă", dar pe alții nu i-a recunoscut, aceștia ajungând în situația de subalterni ai nobilimii feudale cuceritoare. În Moldova și Țara Românească, situația cnejilor (juzilor) este aproape identică cu aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nobiliare. Regatul ungar i-a găsit pe cnezi, în regiunile cucerite, acordându-le unora o "donație nouă", dar pe alții nu i-a recunoscut, aceștia ajungând în situația de subalterni ai nobilimii feudale cuceritoare. În Moldova și Țara Românească, situația cnejilor (juzilor) este aproape identică cu aceea a cnejilor din Transilvania, cu deosebirea că aici nu a avut loc o cucerire străină. În aceste țări, asistăm la constituirea unei categorii sociale suprapuse, "boierii"nobilime privilegiată de domnie cu carte, adică acte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în regiunile cucerite, acordându-le unora o "donație nouă", dar pe alții nu i-a recunoscut, aceștia ajungând în situația de subalterni ai nobilimii feudale cuceritoare. În Moldova și Țara Românească, situația cnejilor (juzilor) este aproape identică cu aceea a cnejilor din Transilvania, cu deosebirea că aici nu a avut loc o cucerire străină. În aceste țări, asistăm la constituirea unei categorii sociale suprapuse, "boierii"nobilime privilegiată de domnie cu carte, adică acte scrise. O parte a cnezilor din Moldova a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu aceea a cnejilor din Transilvania, cu deosebirea că aici nu a avut loc o cucerire străină. În aceste țări, asistăm la constituirea unei categorii sociale suprapuse, "boierii"nobilime privilegiată de domnie cu carte, adică acte scrise. O parte a cnezilor din Moldova a trecut (pătruns) în rândurile boierilor, dar altă parte a lor, ca și în Transilvania, a fost aservită boierilor și mănăstirilor, după constituirea statului (secolul al XIV-lea). În unele situații, stăpânirea cnezială a fost înlăturată de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pătruns) în rândurile boierilor, dar altă parte a lor, ca și în Transilvania, a fost aservită boierilor și mănăstirilor, după constituirea statului (secolul al XIV-lea). În unele situații, stăpânirea cnezială a fost înlăturată de aceea boierească, iar în altele cnezii au rămas în situația de stăpâni privilegiați. În documentele moldovenești, după întemeierea statului, se face o distincție netă între autoritatea cneazului asupra satului, denumită judecie (deoarece cneazul se numește și jude), și stăpânirea boierului, denumită uric, cu privilegiul de imunitate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
statului (secolul al XIV-lea). În unele situații, stăpânirea cnezială a fost înlăturată de aceea boierească, iar în altele cnezii au rămas în situația de stăpâni privilegiați. În documentele moldovenești, după întemeierea statului, se face o distincție netă între autoritatea cneazului asupra satului, denumită judecie (deoarece cneazul se numește și jude), și stăpânirea boierului, denumită uric, cu privilegiul de imunitate. Atât judecia cât și uricul înseamnă stăpânire feudală, dar prima era stăpânire de fapt, alodială, fără privilegiu, iar a doua era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]