5,610 matches
-
spre el doar brațele schiloade Într‑o scălâmbă Îmbrățișare, Împreunându‑și sinistru cioturile mâinilor a rugă, care se terminau la coate Într‑o piele smochinită, cârpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mântuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să‑și amintească de iad. O fi fost un coșmar, golgota trupului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să‑și amintească de iad. O fi fost un coșmar, golgota trupului și a sufletului său, dacă n‑o fi fost chiar iadul, unde ajunsese trupul pentru a fi ars și sfârtecat, poate rugăciunea lui, cântarea‑i pioasă, lumina aceea și purtatul pe umeri, pe aripile Îngerilor, or fi ultime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu pronunțase). A zis doar că a doua zi de dimineață era bine să fie dusă la doctor; putea avea constipație; iar acum - curând era miezul nopții - să poftească frumos acasă, totul avea să fie În regulă. Copilul avusese un coșmar (pronunțând cauchemar În dicțiune franceză, foarte apăsat, de parcă astfel cuvântul În sine avea forță de convingere, ca un diagnostic medical pronunțat În latină), trebuia să i se dea sare amară („uite, luați‑o, puteți să păstrați tot flaconul, dar vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să i se dea sare amară („uite, luați‑o, puteți să păstrați tot flaconul, dar vă rog, doamnă Brener, doar n‑o să vă Închipuiți că acum, În miez de noapte, o s‑o pornesc cu jandarmii În pădure, să verific coșmarul unei fetițe bolnave! Să zicem că dacă nu e vorba de o boală serioasă, atunci poate c‑o avea friguri. A avut oreion? Dar tuse măgărească? Ei, vedeți...“). Poate avea tuse măgărească. Primul simptom, nervozitate, o tulburare generală a organismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și unele considerații asupra posibilității existenței de dincolo de mormânt. Apoi, comparația dintre țârâitul greierilor de sub fereastra camerei sale de hotel din Crimeea cu o competiție Între ceasuri, ca și etimologiile unor nume proprii sau ale unor toponime, apoi tălmăcirea unor coșmaruri. Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui de cum să mă Îmbrac pe vreme friguroasă, cum să‑mi aranjez părul, apoi rugăminți, „terapii fierbinți de dragoste“, scene de gelozie, evident neîntemeiate. Apoi, Într‑o zi, am primit o scrisoare, era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
jus primae noctis, m‑a scos din minți, mi‑a pus la Încercare stăpânirea de sine. Dintr‑odată dușumeaua galbenă de sub tălpi s‑a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca‑ntr‑un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvârșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi‑au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
an mai târziu În New Yorker din 12 iulie 1982, În traducerea lui Amiel Alcalay. Persoana care avusese acel vis și căreia Îi fusese dedicată povestirea, descoperise Într‑o zi, cu o uimire frisonată, că, de fapt, cele mai intime coșmaruri ale sale erau deja materializate În piatră dură, ca‑ntr‑un monument hidos. După mai bine de șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum povestirea fusese deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mințind cu nerușinare. Nu m-a-nfricoșat nici în noaptea aia, nu va reuși să mă-nfricoșeze nici acuma. Dar acolo sus, pe creasta, mai-mai c-am făcut pe noi de frică, recunoscu celălalt cu dezinvoltura. Eu încă mai am coșmaruri. Tapú Tetuanúi ar fi vrut să admită că și el mai avea, dar era convins că dac-ar fi făcut-o, Vetéa Pitó nu s-ar fi putut abține să nu-i povestească Maianei. Se mulțumea așadar să privească bestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a uriașului rechin care venea de-a dreptul spre ei. Dintr-o singură mușcătură, ar fi putut zdrobi chila uriașului catamaran că pe o simplă scobitoare. Într-adevăr, era Teatea Maó, ferocele Rechin Alb, creatură cea mai sângeroasă de pe planetă, coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să întâlnească fiara cu o mie de dinți precum cutițele. Era acolo, învârtindu-se încet în jurul fragilei ambarcațiuni, pe care ar fi putut-o trimite pe fundul oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
n-aș putea să-ți explic, recunoscu interlocutorul ei, clătinând cu amărăciune din cap. Chiar și astăzi, după atâta timp, încă mă mai întreb dacă este adevărat că am suferit toate astea pe pielea mea sau dacă este doar un coșmar absurd, si de fapt nu s-a-ntâmplat nimic... Făcu o nouă pauză, dar era clar că de data aceasta n-o făcea pentru ceilalți, ci era chiar el cuprins de amintiri triste. Câteodată, noaptea spre dimineață, cănd sufla vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
despre forță și dimensiunile unui organ ce putea sfâșia o fată că Purúa, care făcuse dragoste cu majoritatea celor de față, si, după ce le lasă un timp ca să reflecteze, o altă față adaugă cu glas stins: A fost un adevărat coșmar, pentru că ne mai și obligă să asistăm la ceea ce făcea cu prietenele noastre, conștiente fiind că după aceea urmăm noi. În ceea ce mă privește pe mine, vă jur că, dacă n-aș fi fost legată, m-aș fi aruncat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură, Bica le scutura picioarele de praf și îi băga în balie. Începea, astfel, cel mai îngrozitor coșmar al ei. Întâi, urletele insuportabile la contactul cu apa. Mai apoi, se trezea câte unul că e prea fierbinte. Femeia înhăța gălețile și da fuga la pompă să le umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nebunia, își mutaseră sediul între pereții școlilor, în perimetrul din jurul lor. Se ținea de mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe" din funde albe. Una mai uriașă decât cealaltă. Cu cât "coșmarurile" erau mai mari, cu atât fetele se arătau mai mândre. Se priveau sfioase, bănuitoare, se măsurau pe furiș. Băieții, mai comunicativi și mai practici, lăsaseră ghiozdanele lângă gard și încinseseră un joc diavolesc de fotbal cu șapca unuia dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata ei, o pregăti cum se cuvine și-o întinse sub așternut. Ochii negri ai Luanei se zgâiau la ea, așteptând vindecarea. Aflând că în fiecare lună va trece prin acest coșmar, ea se îngrozi și mai tare. I-a fost cumplit de greu să se acomodeze cu ideea că devenise domnișoară. Renunță la antrenamente iar Savinschi încercă, în fel și chip, să o aducă înapoi. Îi vorbi de împlinirile ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mâinile zvârlite în lături și cu grimase îngrozitoare pe chip. În momentul când credeai că sunt gata să reușească, le vedeai căzând grămadă pe spate. Se ridicau anevoie, icnind, cu mândria șifonată. Dar chinurile nu se sfârșeau aici. Urma coșmarul șpagatului. Picioarele se depărtau încet, cu o infinită grijă și alunecau ușor pe covor. În clipa în care "V"-ul întors pe care-l formau devenea dureros, chinul și dorința nu mai erau de nici un folos. Picioarele nu voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gândul și inima la cel care nu voise să-i mai fie alături, Luana nu reuși să se bucure de atmosfera incendiară din jurul ei. O dată cu plecarea ultimului musafir, se aruncă în pat și plânse, de ciudă, disperare și de dor. Coșmarul începu încă din prima zi de școală a trimestrului doi. Rosti Seneg se lansă într-o acțiune hotărâtă de răzbunare. Atitudinea ostilă, împinsă până la extrem prin jigniri și amenințări la tot pasul, o aruncă pe Luana într-o stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Renar. * * * A stat în spital o lună, cu tub de dren înfipt în pântec. Sanda i-a fost alături îngrijind-o, hrănind-o, citindu-i, cu o dragoste pe care numai inima de mamă o putea oferi. I-a povestit coșmarul prin care trecuse în lupta cu doctorii pentru a-i salva viața. Sătui de cartușe cu țigări și baxuri de cafea îi ceruseră bani. Sanda nu-i avea. Ceru ajutorul lui Dali. Bărbatul luă legătura cu medicii și rezolvă problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se recunoască învins în fața imaginației mult mai bogate a fetei. Uimiți de armonia relațiilor dintre cei doi, participanții la joc aproape că tânjeau după ciocnirile din trecut. Devenise, totul, prea monoton. Dispăruse hazul, nebunia strigătelor, întrecerea adusă la stadiul de coșmar. Plictisiți de tot ce făcuseră până atunci, dădură în pasiunea filmelor. De câteva ori pe săptămână mergeau la cinematograf. Le luau la rând pe toate cele trei, indiferent ce film rula. Erau la modă producțiile indiene, lungi cât o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în diferite încăperi, fusese oprită. Orice sursă de încălzire, în afara caloriferelor care nu funcționau, era considerată încălcare flagrantă a regulamentului și se pedepsea cu expulzarea din cămin a deținătorului. Studenții intrară în iarnă cazați în camere ce ofereau condiții de coșmar. De la ora cinci seara se întrerupea curentul electric. Cum majoritatea aveau cursuri și după-amiaza, când se întorceau de la facultate era noapte. În lipsa curentului, erau nevoiți ori să învețe la lumânare, ori să se ascundă la căldura înșelătoare a păturilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și tiparele existenței, îl deranja cumplit faptul că era divorțată. În concepția lui despre viață, femeia despărțită era aceea decăzută, renegată, lăsată la marginea societății de bărbatul integru care-i descoperise fărădelegea. Nici în nopțile bântuite de cele mai îngrozitoare coșmaruri nu visase că va iubi o astfel de creatură. Posesiv și gelos până la exagerare, nu putea să înțeleagă cum de reușise să se îndrăgostească de o femeie care fusese a altuia. Încercase, din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acolo, continuă să aștepte. 2 El e Adam. A venit să trăiască În această casă pe când avea cinci ani. Acum are șaisprezece și nu-și amintește de nimic dinaintea sosirii lui aici. Uneori se scoală tresărind, trezit nu de vreun coșmar, ci mai degrabă de o senzație neliniștitoare că s-ar afla cu ochii ațintiți la un enorm spațiu gol, ceva care aduce cu gura larg căscată a unui puț fără fund și că e atras de adâncimea aceea. Atunci se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de trupuri se deslușea uneori vreun chip, cineva se oprea și Își turtea nasul de geam sau Își Împingea palmele În geamul parbrizului cu un zgomot surd, huiduind, răcnind sau rânjind, cu ochii holbați, roșii ca ai vreuneia dintre arătările coșmarurilor ei, apoi era Înghițit de fluviul năvalnic și dispărea ca ntr-un vis. Un tânăr s-a oprit În fața geamului ei. Se vedea că n-are mai mult de douăzeci, douăzeci și doi de ani, deși obrajii Îi erau acoperiți de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întâmplat ceva când erai mic? La orfelinat, vreau să spun. știi, Îmi amintesc ceva, eram foarte mică, cred c-aveam opt ani. Tu aveai zece, la câtva timp după ce-ai venit la noi. Într-o noapte am avut un coșmar și m-am dus la mami și la tati. Nu știu de ce. Cred că voiam să mă ia-n brațe. Ei se certau, nu tare, știi, aproape-n șoaptă, iar mama avea un ton foarte enervat, Îl certa pe tata
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că lucrul cel mai Înțelept era să o accepte așa cum era, se simți sfârșit, epuizat. Din nou a lui! Dar nu ca obiect de colecție, ci ca parte a propriei sale ființe. Trăia bucuria cu care, trezindu-te dintr-un coșmar și pipăindu-ți mâna pe care o credeai pierdută, Îți spui: Sunt Întreg! 6. Pe masa curată, un bilet. „Am plecat să mă plimb. Sau de tot.” Carevasăzică plecase. În timp ce el dormea. Mai degrabă ațipise câteva minute. Singur În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a vindecat numai după ce Marta l-a primit În patul ei, o singură dată, de probă, cu câțiva ani Înainte de căsătorie. În rest, patul a fost ocupat de alții. Singură În pat, Marta avea insomnii, iar când dormea totuși, avea coșmaruri. Acum dormea singură și nu mai visa nimic. Timpul le rezolvă pe toate. 33. Cine se Întoarce, e un luzăr. Chiar dacă vii pe cai mari, după o vreme, aici, vei avea de ce să-ți pară rău. Așa a zis Grațian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]