1,794 matches
-
dumneata. Cu ce ocazie pe aici ?“ „V-am căutat o grămadă“, mi-a spus el, „mă temeam să nu vă fi mâncat lupii care au trecut Dunărea, încoace; am văzut ieri un mânz, alerga înnebunit, sângele îi flutura ca o coamă, pe gât, îl mușcaseră lupii, eu nu ies niciodată fără pușcă“. „Păi, dumitale îți convine, ai pușca aia, din odaia de jos“, i-am spus, „pe când noi, adică Zenobia și eu, îngropați aici ca niște cârtițe, n-avem nimic, facem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
șezând; vremea i-a ros trăsăturile, multiplicându-i-le sub vălurile ștergerii care îi subliniază melancolica nepăsare; senină și calmă, ea își ține mâinile în poală. La stânga ei, un mic leu de bronz privea încordat spre stânga; creștetul lui, cu coamă cu tot, nu depășește mijlocul Cibelei. Deasupra lor, lucrată în metal cenușiu și prinsă în perete, litera U, gotică. Sub etajeră, o cheie veche, ceva mai mare decât cheile obișnuite... * Vrând să-și transforme curtea într-o grădină zoologică tăcută
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
oribilă încât Gosseyn crezu că era gata să-l lovească pe paznicul Templului. - Ea te mai interesează, ai? spuse el rânjind. - Sora voastră, zise Preotul, este cogeranta lui Gorgzid, mandatată și ea de către Zeul Adormit. Enro își trecu mâna prin coama roșie și se scutură ca un leu: - Câteodată Secoh, zise și rânjetul se accentuă, parcă ai fi Zeul Adormit. Este o iluzie periculoasă. Preotul spuse liniștit: - Eu vorbesc în numele autorității ce mi-a fost conferită de stat și Templu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care se ghicea chiar o nuanță de jovialitate: - Maiestatea voastră, l-am informat că o numire durează două săptămâni. (Râse disprețuitor.) Așa cum știți, avem o cantitate limitată de panglică roșie, pentru documentele oficiale. Cayle avu senzația că se află pe coama unui val, care-l ridică tot mai sus. Simți o admirație imensă pentru Împărăteasă - era atât de deosebită față de cum se așteptase el să fie. Îl uimea faptul că Innelda reușise să se stăpânească pentru a nu-l pune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu câmpul. Era o bucată de șes scobit, adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în linia orizontului, la coamele înțepate de ulmi, de mesteceni și de tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât prindeai cu privirea era un regat doar al lui și al ciorilor, toamna, ori al graurilor, când înverzea. Omar recunoscu: rareori mai văzuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o țigară, hai afară să tragem o pipă a păcii, fiindcă văd că te-ai supărat. Nu ești veterinară, nici polițistă, ești vrăjitoare, le citești oamenilor în gând. — Le citesc în inimă, îi răspunse, scuturându-și capul pe spate, cu coamă cu tot. Un dar numai al ei era revărsarea pletelor negre, care îi încadrau fața cu nasul fin, dar cu arcade puternice, sub care ochii ardeau. Lui așa i se păruse atunci, stând în noapte, că ochii Veterinarei ardeau ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aflase ceea ce nu părea de crezut când o admira pe Veterinară: calul era un alt gând de sub el, o voință străină. Încercase zadarnic să-l mângâie, să-i vorbească. Era un roib zvelt, musculos și trufaș, cu chișițe albe și coama cărămizie. Devenea nervos de îndată ce îl strunea. Își încorda gâtul ori de câte ori îl încăleca și părea că-i fuge dintre genunchi, vrând să-l lase în urmă. După șase lecții, îi ceru tânărului să iasă în câmp și să meargă la pas
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
singur, să pască, Omar îl cerceta stând sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și se uită în plin soare la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
iar călătoria aceea a unui expres cu vagon-restaurant și cușete îi rămase de-a pururi neterminată. Duchesse era albă, ca o perlă la gâtul câmpiei întregi, însă nici pe ea nu o mai văzu. O auzea doar cum își scutura coama și rupea cu buzele firele de iarbă. Zăpăcit, se propti într-un parapet și simți cum pământul îi aluneca de sub tălpi: „Ce-o să facă de-acum toată lumea cu mine? Nu mai folosesc la nimic...“. Calul veni aproape și îl mirosi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că nu-nflorește Nici rodește, Că nici locul nu-i priește Și mai mult se ofilește, Pe noi șase ne-a ales Și încoace ne-a trimis, Pe șase tretini de cai Cum nu-i mai vedea pe plai, Cu coame cănite, Frâne zugrăvite, Unghii costorite Și cozi împletite. De la dânsul că pornirăm La Dumneavoastră venirăm, Floricica s-o luăm La - mpăratul s-o ducem. Și pornirăm și venirăm Nu știurăm sama bine Să venim pe drumuri line, Ci ne-am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să o călăuzesc pe calea adevărului. După câteva semestre, Myrna a dispărut de la universitate, spunând în modul ei jignitor: „Acest loc nu mă poate învăța nici un lucru pe care să nu-l știu deja.“ S-au dus pantalonii negri colanți, coama spălăcită de păr, geanta monstruoasă; cetatea universitară mărginită de palmieri a revenit la letargia și giugiulelile ei tradiționale. Am mai văzut-o de atunci de câteva ori pe această flușturatică emancipată, deoarece, din când în când, se pornea să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aspectul fizic, exact cum bunicii lor purtau odnioară temporar tatuaje. Chiar Studiourile Disney acordaseră licență pentru bioîmbunătățiri pentru Mickey și Minnie Mouse, completând personajele cu urechi de șoricel și codiță integral funcțională. Leii lui Den, un grup de băieți aveau coame ca urmare a faptului că apelaseră la biomodificări. Delfinii erau un club de tineri care practicau sporturile de apă și participau la competiții de înot - toți având branhii și fără urmă de păr. Îngerii Cosmosului erau un grup de studenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
acasă. Exact, zâmbi el. — E valabil și pentru mine, zise ea. Am vrut să mă Întorc În Europa, În căutarea iubirii, dar am găsit-o aici, acasă. Rămase mută de uimire la vederea panoramică a stâncilor din Malibu și a coamelor verzi ale dealurilor de peste drum, când ieși la lumina zilei. Nu mai văzuse niciodată munți atât de aproape de mare. Matthew Își lăsase mașina la casa din Bel Air când plecase la Vegas, iar SUV-ul negru din noaptea trecută era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a câștigat douăzeci de mii la masa de blackjack. Zece mii sunt o nimica toată pentru el, vrea doar să mă scoată din minți. Chiar Înainte de UCLA, taxiul Întoarse și intră În Bel Air, prin Bellagio Drive, apoi se Îndreptă spre coama dealului, pe niște străduțe abrupte superbe, cu vile imense și ferme micuțe, care Îi aminteau lui Kitty de Sinaia, orașul natal al părinților ei, din Munții Carpați. — Bel Air e tot o parte a Beverly Hills-ului, Îi explică el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trecătoare mostră de artă vie, prin bunăvoința zeului Împrejurimilor. Șoimul zbura spre Kitty și, pentru o fracțiune de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie plutind deasupra coamelor Împădurite ale dealurilor, până când deveni un punct mic, negru și dispăru În văpaia soarelui. Era un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lor, năucindu-le într-atât fiul încât îl făceau și pe el să râdă de cei care-i dăduseră viață. Ultimele case din sat rămăseseră în urmă. Găsit lătră de mulțumire văzând cum apare în susul coastei acoperișul olăriei, dudul negru, coama unui perete lateral al cuptorului. Cunoscătorii spun că a călători e foarte important pentru formarea spiritului, cu toate acestea nu e nevoie să fii o lumină a intelectului ca să pricepi că spiritele, oricât ar fi de călătoare, au nevoie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Întîlnirea dintre un pui și o lămîie. Ce drăguț, exclamă Persefona. Credeam că a fost servit prima oară la dineul grecesc de pe Strada 23, unde l-am mîncat eu prima dată. Avgolemono este o supă minunată, ușoară, pală ca o coamă de val, plină de soare, cu boabele de orez ca grăunțele de nisip pe plaja de la Kios. Cred că mă Înmoi, Își spune Wakefield: fac metafore cu supe. Trebuie să devin mai dur. Își scanează psyche-ul, dar nu găsește nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
trece. Royal Hospital se afla într-o zonă colorată din East London, populată cândva de hoți și prostituate, iar acum de bancheri și agenți de bursă. Unii oameni duceau dorul faunei de dinainte. Se dovedi că profesorul Fay avea o coamă de păr negru ciufulit, o sclipire ciudată în ochi și genul de chip blazat, înțelegător, care îți câștiga imediat încrederea. Îi lăsă totodată impresia lui Fran că avea acel aer de bunătate autentică foarte rar întâlnită. Lui i-ar încredința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și îi aminti cu blândețe că mai avea la dispoziție doar zece minute îi reveni brusc în minte scopul real al vizitei sale. — O ultimă întrebare ... Se opri și prinse privirea acelor ochi negri, calzi, impasibili, ce o țintuiau de sub coama lui bogată. Dintr-odată, aproape că-i pieri curajul și se simți ispitită să fugă din încăpere fără să fi pus întrebarea. — Aștept. Fran își luă inima în dinți. — În această epocă în care par să existe teste pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Cel ce face alimentul Cânta și cu instrumentul. Trist e micul ciobănaș, Cel cu inima vioaie, C-a trecut un căruțaș Și-a lovit din mers o oaie. „Un om năcăjit” de M. Sadoveanu Sus, pe Munții Stânișoarei, Printre unduioase coame, Un copil slăbit de foame Plânge moartea căprioarei. „Un copil al nimănui” Ei, acum nu vă mai scap, Vreau răspunsul la-ntrebare: Cine vine pe cărare Și ce poartă el pe cap? „O căciulă mai voinică decât el” Dacă știți
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Când merge mănâncă drum, Iar picioarele-i sunt roți. Pe ce parte l-ai întoarce, El e tot un ghem de ace. În grădina de curechi Nu încape de urechi. Are tot patru picioare, Însă doar pe două sare. Are coamă și e mare, Se-nțelege că-i și tare; Numai el nu înțelege De ce lumea-i zice „rege”? Prin livezile cu duzi Numai gura ei auzi; Mică ca un ou de rață, Gureșă precum o țață. Mai mult coadă decât
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
plăcea să vină aici cu Gaston, când o să fie zăpadă. După ce au ajuns la vârful Itaya, numărul pasagerilor care vorbeau în dialectul Tōhoku a sporit simțitor. După Fukushima, cerul s-a mai înnorat. Se vedeau livezi peste tot. Vița-de-vie de pe coama povârnișului atingea înălțimea unui om. Toamna, strugurii reflectau probabil lumina apusului de soare. Castanii, învăluiți în florile lor albe, se remarcau vizibil printre ceilalți copaci. Merii și piersicii își aveau fructele protejate cu pungi de hârtie; cireșele roșii atârnau greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pași de casa părintească se ridica o movilă de ruine deosebit de înaltă, acoperită cu un strat des de muri, deasupra cărora fâlfâiau familii întregi de mierle. De jur împrejur era un gard viu de porumbari. Cu un băț a despicat coama unui tufiș plin de țepi. În spatele lui se vedea o intrare întunecată. Mi-a făcut semn să-l urmez. După o bucată de drum întunecoasă, abruptă și alunecoasă, am zărit, la capătul unei scări de piatră surpate,o lumină verzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și creștinii, cu agoniseala de-o viață în spate, luaseră calea refugiului. Debarcând eu la Antiohia, nu m-am oprit în orașul acela. Satul familiei mele, Cecla, nu era departe. Am cumpărat un cal sănătos și robust, un animal cu coama ca pana corbului, și galopând în voie și întrebând de mai multe ori, am ajuns la o strânsoare de case albe, cu bazine pentru apa de ploaie pe acoperișuri, locuințe modeste, dar curate, cu livezi și grădini. Jur-împrejur măslini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era creț, coama neagră a Zilpei era dreaptă și-o purta lungă până la mijloc. Era cel mai frumos lucru la ea și nu-i plăcea deloc să și-l acopere. Vălurile îi dădeau dureri de cap, zicea, ducându-și mâinile la ochi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]